Poem în gerunziu armonic

Erai tu (bocănind) în bocancii cei negrii de la vânătoarea de capre înapoi alergând
Te priveam, eram preşul ce-l călcai cu noroi, cu pământ
În picioare peste trupu-mi înainte înapoi pendulând

Erai tu cu toporul, cu cuţitul, cu puşca, cu cartuşe şi câinii de la vânătoare sosind
Îţi pândeam apăsarea piciorului stâng, ascuţimea privirii
Mă făcusem fereastră, oglindă, chipu-ţi aspru din alt unghi să-l surprind

Te-ai oprit la fântână, m-ai cuprins cu o mână, eram ciutura, eram lanţul cel greu scârţâind
Eram apa cu care îţi spălai oboseala şi rana, eram boarea
Dogoarea, eram vântul vuind

Erai tu, intrând în livada cu meri şi caişi în tumbe prin iarbă şi prin flori lunecând
Eram eu printre ramuri, cireaşa cea coaptă
Căutându-ţi privirea şi gura, oftând

Erai tu în cerdac, ai paşit peste prag, te-ai lăsat obosit pe un pat, adormind
Eram eu aşternutul cu miros de lavandă
Ofrandă. Din visul ce-l visai. Suspinând

.