De care
c
red că m-am
molipsit cu leapșa asta de la George Geacăr, de care a luat-o de la unul Horia plus Gârbea de care aud prima oară și de care s-a ploconit cu ea de la Lucia Verona de care nu știu dacă-mi place pentru că are o prietenă Ștefania Coșovei și
am avut împreună niște discuții destul de aprige în trecut. De care nu vreau
să-mi amintesc.
Leapșa
fiind despre
starea naținii (cam dezastroasă) moral,
dar și social și sumbră din punct de vedere economic în stare să îndreptățească
optimismul unor fapte sau chiar evenimente pozitive. Pe care le voi semnala
fără nici un scop. Cică. Răsfoiesc câteva ziare să mă pun la punct cu unele
evenimente și aflu că două clanuri țigănești s-au măciucat, a ieșit cu morți și
răniți. Dacă ar continua așa n-ar fi rău, adică nu e totul pierdut, aflu că toți combatanții se aflau sub
influența alcoolului de parcă asta e o scuză (desigur că nu) însă din știre așa
reiese pentru că așa se scriu ziarele la noi. Încă.
Aseară, la
petrecerea de revelion, m-am luat puțin de DJ pentru că începuse să pună manele
la cererea unora, cu dedicații. Și se cânta cam așa: „noi țiganii, noi țiganii...”
Care noi, țiganii, l-am întrebat cu un
calm mocnit pe responsabilul cu muzica.
Păi nu e și
țiganii oameni?
Răspunsul nu
putea fi decât unul.
E și ei,
oameni. Dar pe bilet scrie revelion românesc nu țigănesc.
Dar nu e și
țigani români?
E.
Na?
Da.
Un lucru pe
care l-am înțeles până la urmă e că țiganul din România se consideră român și
reprezentant al națiunii române, partea pozitivă să zicem, ci nu țigan, cu
toate că nu-și însușește nici folclorul românesc, nici tradițiile și nici
obiceiurile. Legea o încalcă de câte ori i se ivește ocazia, respectul pentru
societate e minim sau inexistent, iar atunci când e vorba de a reprezenta
România peste hotare țiganul e de-a dreptul catastrofal. Limba română o vorbește
stâlcit adăugându-i cuvinte ce țin de lexicul propriu. Ba țiganii au reușit performanța
să îmbogățească vocabularul românesc (optimismul îndreptățit). Mișto, cașto,
cafteală, benga, gagică etc (adică manglit, mardit, mucles, muie și câte-or mai
fi). Și să ne dezvolte zestrea muzicală, iată cum ajungem din nou la manele. La
care fac alergie, sper ca asta să nu-mi pună eticheta de rasist, mai ales că
n-am nimic nici cu salam, mici cu minune, nici cu guță sau arabu. Ori vijelie.
Nici nu-i ascult decât în rarele mele vizite prin România și muzica răzbate la
maxim fie prin fereastra vreunei vile cu colonașe, fie din vreo mașină „bengoasă”.
Aș da leapsa
mai departe unui țigan român cu blog, dar nu știu nici unul. Așa că i-o pasez lui Filonous.
Așa că,
optimist cum sunt, urez tuturor românilor și țiganilor de etnie română la mulți
ani! Un 2012 plin de împliniri!
.