Cum se înmulțesc râmele

Am căutat de m-am omorât, pe internet, cum se înmulțesc râmele. M-a apucat deodată setea de cunoaștere. N-am găsit decât articole despre ferme (vermicultură). În limba română. Despre înmulțire nu se suflă un cuvânt, fiind un secret împotriva concurenței neloiale. Am folosit toate cuvintele cheie pe care mi le-am imaginat, inclusiv copularea la râme, doar doar. La ”reproducerea râmelor” mi-au iesit numai rame de tablouri. Însfârșit, am găsit informația în engleză, englezii ăștia sunt niște gentlemani.

Ce știam eu: că râmele se divid în două pe la inelul acela îngroșat al lor și fiecare jumătate se reface și așa devin două râme.

Ce aflu: că o râmă e dotată, iată ce numesc eu dotare, cu ambele organe sexuale și cu toate astea are nevoie de un partener pentru a se împerechea. E noroc chior pentru că râmele se întalnesc pe bâjbâite. Nici nu aud, nici nu văd, nici nu se miros. Se detectează după vibrații. Când se întâlnesc, se lipesc cu segmentele și inelele una de cealaltă, se prind bine cu piciorușele ca niște perișori (deci se îmbrățișează) și se rostogolesc într-o rână adoptând poziția 69 după care încep activitatea febrilă. Activitatea febrilă ține vreo 2-3 ore bune. Le-a pus Dumnezeu mâna-n cap de atâta huzureală. După huzureală își dau drumul și o tulesc înapoi în tunelurile lor întunecoase. Sperma este depusă și înmagazinată în săculeți speciali. Urmează partea a doua.

În partea a doua, râmele încep să secrete un lichid care le acoperă corpul în întregime (beznă totală) formând un tub mucilaginos. Acesta alunecă din cauza mișcării de târâre pe sub pământ a râmei, ca o husă, spre capătul opus direcției de înaintare. Trece pe deasupra celor două deschideri sexuale moment în care ouăle (din organul feminin) și săculeții cu spermă (colectați din organul masculin al partenerului) se desprind. Fertilizarea are loc în exteriorul corpului râmei, dar înăuntrul tubului protector care, odată ajuns pe pământ (sau mai corect în pământ) se usucă și se micșorează, formând un înveliș protector peste ouăle fecundate, devenind un cocon.

Coconii sunt depozitați adanc în tuneluri, sub linia de înghețare a solului unde stau la clocit între 30 și 60 de zile. Coconii pot sta în pământ ani nesfârșiți dacă nu se întrunesc toate condițiile necesare, despre care nu se dau detalii, cu ouăle înăuntrul lor, până să iasă puișorii de râmă afară. De fapt, puișorii nici nu vor ieși, pentru că nu sunt în stare să spargă găoacea. Găoacea e dizolvată de niște bacterii speciale din sol, care vor deveni imediat prima sursă de hrană ale viermușilor.

Cam asta e, în câțiva ani, râmele vor fi mature sexual și o iau iar de la capăt.

Acum m-am liniștit. Am elucidat-o și pe asta

.