marți, 26 octombrie 2010

The bears are back


Anunț lipit deasupra ușii din dormitor.


Pe timpul șederii la vila Surmont (adică barăcile Surmont n.t.) trebuie să știi că ești în zona de circulație a urșilor.
Fii figilent, acomodează-te cu natura înconjurătoare și cască bine ochii.
Dacă vezi un urs, anunță imediat la birou.
Nu te apropia niciodată de urs.
Niciodată, dar niciodată, nu da de mâncare unui urs.
Nu fugi, pentru că provoci ursul să te atace.
Fă-i ursului cu mâna, vorbește-i pe o voce cât se poate de calmă (dacă ridici tonul se supără ursul) și deplasează-te cu spatele pe nesimțite.
Nu arunca mâncare la container sau pe jos și nu lua de la cantină alimente în dormitor.


Avem și un plan de evacuare lipit pe ușa de la dulap. În caz de incendiu sau dacă te atacă ursul. Zice cam așa. Dacă auzi alarma fugi afară. Zice că pe exit. Și cu litere mai micuțe: și fereastra poate fi considerată exit. Deci dacă vine ursul la fereastră o ștergi pe ușă și dacă vine la ușă o ștergi pe fereastră. Dar dacă vine și la ușa și la fereastră? Eu cred că atunci ai încurcat-o

.

duminică, 24 octombrie 2010

Gripă de sezon


M-am îmbolnăvit, acum am gripă de sezon. Stau cuminte în pat. Tușesc (nu prea), dar îmi curg nasul și ochii ca fluviul Iangtze. Sulfina zice că mi s-a mărit nasul de cât l-am suflat și am umplut toate șervețelele din casă. Că pare un cartof de Yukon și arăt mai sexos decât normal.
- Atunci, când nu mi-e nasul umflat cum arăt?
Dar nu mi-a răspuns.
Atunci, săptămâna trecută, am fost la un botez, înainte să iau gripa. Un botez fastuos, într-o sală decorată cu baloane, poate fac rost și de niște imagini video, umplute cu heliu, a venit să ne cânte Cătălin Arabu tocmai de la Toronto. Să ne îndestuleze cu manele, dacă le duceam cumva dorul. Eu nu le duceam, dar alții da. Desigur, au fost și piese originale, doar că Arabu a uitat să menționeze, turcesti (Gülsen - of of ) sau arabe (
Fadel Shaker - Ya Gayeb) traduse aproximativ. Ba am avut și dansuri din buric interpretate de două performere locale care au reușit să smulgă fișicuri de bancnote din partea masculilor.
- Știi ce prostie am făcut eu? (mărturisire din partea unui participant la botez de prin parțile Careiului), am băgat la chiloții ei de dansatoare o hârtie de 50 în loc de 20, dar acum prea târziu îmi aduc aminte.
Dansatoarele au fost destul de durdulii, se pare că moda scoabelor începe să treacă, una blondă și una neagră, ca în cărțile cu povești, iar copilașul care a fost botezat părea speriat de moarte, mai ales când era ridicat deaspra capetelor celorlalți și părea că domină sala într-un echilibru precar pe palma câte unui chefliu.
Să trăiască Nicolas Mario Todea!
Atunci „la mulți ani!” a fost cântat pe ritm de manea. Totuși, n-a dansat nimeni, ci l-au aplaudat pe ăl mic care iar s-a speriat dacă a fost ridicat prin aer ca o tiriplișcă
Atunci Sulfina a scanat tot ce s-a putut, soțul căreia a pus mână pe bucile nevestei cui, din greșeală, în mijlocul vreunui dans, ori cu intenție dacă bucile păreau prea obraznice. Unele chiar păreau. Eu n-am observat că vorbeam cu unii și cu alții. Însă pot să spun că majoritatea rochiilor și fustelor erau mult deasupra de genunchi (așa se poartă), iar dacă te uitai bine la fustele cu pricina, dunga de la chiloți era imposibil de văzut. E rușine să ți se vadă dunga de la chiloți, sau să se simtă la pipăit. Te poți compromite.

Din când în când fac temperatură, am revenit la gripa mea de sezon. Nu mi-am luat-o (temperatura) că nu știu cum se folosește termometrul. Pentru subsoară pare prea mic, să-l bag în gură nu-mi vine, iar altundeva e exclus. Vorba unui prieten, dacă începe să-mi placă? Mă uit la filme documentare sau de acțiune și sunt servit la pat. Eu zic că nu e prea rău să ai gripă, nu înțeleg de ce se feresc alții, ba chiar se îndoapă cu vaccinuri și fac niște efecte secundare de-ți vine să le plângi de milă. Mai citesc pe bloguri, pană acum n-am menționat, dar cel mai interesant mi se pare blogul lui Marcel Tolcea


.

miercuri, 6 octombrie 2010

Necropath



N-am avut încotro și m-am apucat să citesc în engleză. Pentru că așa ne-a cerut șeful.
- Aduceți-vă cărți de citit din belșug, ziare, reviste, cărți de joc, șah, table, din belșug, numai să nu-mi ațipiți, să nu-mi moțaiți, să nu vă pună dracu să-mi adormiți cu capul în piept ori pe masă că e jale.
Biliard nu, n-am avut voie, interdicție totală, un coleg se lăuda că are masă de biliard și nici ping-pong. Tot colegul ăla avea și masă de ping-pong. Desigur, interdicție. Nici popice. Mai degrabă origami. Nici laptopuri, nici telefoane mobile pentru că se intersectează cu radiourile operatorilor.
Primele două cărți le-am abandonat, erau înfiorător de slabe, recomandate de bibliotecară, abia pe a treia am dus-o până la capăt, Necropath (Eric Brown), care m-a ținut treaz în prima noapte, pe urmă, în final, m-a dezamăgit, eu nu înțeleg de unde toate laudele de pe copertă, de parcă ar fi fost o capodoperă.
Așa, pe scurt, Necropath e un polițist cu puteri paranormale, telepat și mai scanează și gândurile morților, iată cum afla criminalul. Plus niște implanturi în craniu care-l ajută să-și intensifice capacitățile paranormale de care se satură ca de mere pădurețe și părăsește agenția pentru care lucrează. Își schimbă identitatea și se refugiază pe o stație sau port sau ce e, cosmodrom, unde se pierde în singurătate, retras, ursuz, nesocial. Aude în cap mereu gândurile celorlalți ca un zumzăit perpetuu, provocându-i insomnii și stări depresive. Se umflă de droguri din cauza cărora își pierde funcția de erecție, se îndrăgostește de o fată.(platonic), fostă prostituată, pe urmă cerșetoare (mai are și un picior amputat după procedeul țiganilor noștri). Descoperă o conspirație mondială, niște monștri de pe o planetă colonizată de pământeni care prin saliva pe care o lasă în apa de băut (un drog puternic) sucește mințile oamenilor. Aceștia inființează o nouă religie de comuniune cu Dumnezeu. In timpul ședințelor sunt mâncați de vii de către monstru. Câte și mai câte. Niște monștri ancestrali de la începutul lumii. Agenția la care lucra trimite un asasin profesionist să-l elimine, doar așa pentru că și-a dat demisia (acțiune paralelă). In final, filosofii de trei surcele, explozii grandioase, asasinări care te țin cu sufletul la gură. Binele învinge răul.

O carte pe care ar trebui să o citească țiganii din România, dacă tot i-am pomenit (cei care știu să citească) se numește The last Oracle (James Rollins), New York Times bestseller, care îi ridică pe țigani la rang de supra oameni, conferându-le o aură de sfinți și profeți. Vai de curul lor. La un moment dat acțiunea chiar are loc în munții Carpați, probabil ca efect exotic.Cartea e scrisă după aceeași rețetă de succes ca și The Da Vinci code, super acțiune de tip Holiwood în care se amestecă aproape orice. Pythia, Grecia antică, agenții americane de spionaj și contra spionaj, ruși, KGB-iști, Cernobîli, arme nucleare, paranormali, tehnologie, indieni, totul de-a valma. Dacă poți să treci peste lipsa crasă de logică, peste dialogurile infantile și descrierile de doi bani, peste cât de inteligenți sunt americanii cam în orice situații, atunci e exact cartea pe care o cauți. Uite ce porcării am ajuns să citesc.
Mult mai interesant și mai antrenant mi s-a părut Beyond the Quantum (Michael Talbot) din care m-am ales cu niște informații și chiar cu idei pe care mi le-am notat pe niște ciorne ( poate le dezvolt cu altă ocazie).

Michael Crichton cu Time line, văzusem filmul, însă cartea are mai multe plusuri fără să fie extraordinară.

Cam astea, celelalte titluri nu mi le-am mai notat, în curând îmi cumpăr un book reader și poate voi putea fi mai selectiv.