marți, 24 ianuarie 2012

Limba română




Ceea ce nu-mi place la români e felul în care vorbesc. Cu hai mă, cu hai bă, pe lângă faptul că par agramați de cum deschid gura. Am urmărit și eu protestele anti prezidențiale de la televizor (numai pe cele din București), însă mare lucru n-am înțeles, iar sloganele m-au dat gata. Dacă nu poate românul să pună un slogan în rimă, mai bine renunță la el. Musai trebuie să aibe rimă că de, tot românul e poet. O fi tot românul poet, dar unul incult și ignorant. Excepțiile sunt tot mai puține. E percepția pe care o am ca spectator. Înainte la modă era limbajul de lemn, acum e cel maidanez și cel înjurios.
Nu mi-e rușine că sunt român, mi-e rușine de cum se vorbește în limba română. Am ascultat câțiva parlamentari invitați la televiziune (antena 3) făcând dezacorduri și alte greșeli elementare de limbă. Cei ce ne reprezintă în guvern sau în parlament, ori prin alte instituții ale statului, ar trebui să treacă mai întâi un examen de limba română. Nu le cer să fie oratori, nici măcar să aibe elocvență, dar să nu fie bâlbâiți, îngălați și agramați.
Na, m-am răcorit

.

duminică, 1 ianuarie 2012

Nu este totul pierdut




De care
cred că m-am molipsit cu leapșa asta de la George Geacăr, de care a luat-o de la unul Horia plus Gârbea de care aud prima oară și de care s-a ploconit cu ea de la Lucia Verona de care nu știu dacă-mi place pentru că are o prietenă Ștefania Coșovei și am avut împreună niște discuții destul de aprige în trecut. De care nu vreau să-mi amintesc.

Leapșa
fiind despre starea naținii (cam  dezastroasă) moral, dar și social și sumbră din punct de vedere economic în stare să îndreptățească optimismul unor fapte sau chiar evenimente pozitive. Pe care le voi semnala fără nici un scop. Cică. Răsfoiesc câteva ziare să mă pun la punct cu unele evenimente și aflu că două clanuri țigănești s-au măciucat, a ieșit cu morți și răniți. Dacă ar continua așa n-ar fi rău, adică nu e totul pierdut,  aflu că toți combatanții se aflau sub influența alcoolului de parcă asta e o scuză (desigur că nu) însă din știre așa reiese pentru că așa se scriu ziarele la noi. Încă.
Aseară, la petrecerea de revelion, m-am luat puțin de DJ pentru că începuse să pună manele la cererea unora, cu dedicații. Și se cânta cam așa: „noi țiganii, noi țiganii...”  Care noi, țiganii, l-am întrebat cu un calm mocnit pe responsabilul cu muzica.
Păi nu e și țiganii oameni?
Răspunsul nu putea fi decât unul.
E și ei, oameni. Dar pe bilet scrie revelion românesc nu țigănesc.
Dar nu e și țigani români?
E.
Na?
Da.
Un lucru pe care l-am înțeles până la urmă e că țiganul din România se consideră român și reprezentant al națiunii române, partea pozitivă să zicem, ci nu țigan, cu toate că nu-și însușește nici folclorul românesc, nici tradițiile și nici obiceiurile. Legea o încalcă de câte ori i se ivește ocazia, respectul pentru societate e minim sau inexistent, iar atunci când e vorba de a reprezenta România peste hotare țiganul e de-a dreptul catastrofal. Limba română o vorbește stâlcit adăugându-i cuvinte ce țin de lexicul propriu. Ba țiganii au reușit performanța să îmbogățească vocabularul românesc (optimismul îndreptățit). Mișto, cașto, cafteală, benga, gagică etc (adică manglit, mardit, mucles, muie și câte-or mai fi). Și să ne dezvolte zestrea muzicală, iată cum ajungem din nou la manele. La care fac alergie, sper ca asta să nu-mi pună eticheta de rasist, mai ales că n-am nimic nici cu salam, mici cu minune, nici cu guță sau arabu. Ori vijelie. Nici nu-i ascult decât în rarele mele vizite prin România și muzica răzbate la maxim fie prin fereastra vreunei vile cu colonașe, fie din vreo mașină „bengoasă”.
Aș da leapsa mai departe unui țigan român cu blog, dar nu știu nici unul. Așa că i-o pasez lui Filonous.

Așa că, optimist cum sunt, urez tuturor românilor și țiganilor de etnie română la mulți ani! Un 2012 plin de împliniri!


.