duminică, 8 martie 2015

8 Martie



Am început să uit mai mult decât rețin. Un subiect pe care cred că l-am discutat și altă dată, nu-mi mai amintesc. Cel mai tare mă deranjează că uit cuvinte. Evenimentele ca evenimentele. Vorbesc ce vorbesc și mă opresc brusc ca paralizat. Îmi lipsește cuvântul de legătură. Stă undeva pe limbă dar nu se formează. Cuvântul naibii.
Încerc să vorbesc românește cât de des posibil. Și nu e vorba că uit să vorbesc românește, citesc aproape zilnic câte ceva. Dar în engleză pățesc la fel. Că nu-mi mai găsesc ochelarii nu mă mai deranjează demult, doar n-o să mă enervez de fiecare dată. Mai nou îmi caut căciula, pixul și telefonul. Iar când îi dau raportul șefului și mă blochez din cauza unui cuvânt o cotesc la vreme. Băi ce frig s-a făcut, șefule!
Datele de naștere ca datele de naștere, le mai notez prin carnețele, la fel și numerele de telefon. Pe urmă nu găsesc carnețelul. Noroc că telefoanele sunt tot mai deștepte și memorează ele în locul meu.

Toate năzbâtiile, toate gardurile pe care le-am luat în cap, toți stâlpii, toți pereții, toate ușile și ferestrele, toate pietrele, toate mingile, toate scatoalcele, toți pumnii și cozile de mătură, de lopată și de târnacop, toate astea se plătesc.


Însă 8 Martie nu l-am uitat. La mulți ani tuturor femeilor din lume! Oricum nu mai citește nimeni urările mele. Dar să fie acolo. Virtual. Alături de alte urări. Și mai ales mamei. Și mai ales Sulfinei.


.