miercuri, 18 iulie 2012

Jumătate de secol




Cam atât am împlinit cu niște șanse și ceva noroc în viață. De-aceea, cine ajunge la vârsta asta și se plânge e nerecunoscător. Din statistici, mult mai mulți oameni  au murit înainte de a ajunge la 50 de ani decât cei care au reușit să le treacă pragul. Se spune că în paleoliticul târziu a existat o revoluție în evoluția speciei umane în ceea ce privește longevitatea și  omul a ajuns la o medie fabuloasă a vârstei de 33 de ani. În neolitic media avea să coboare la 20 și să revină la 31 de ani abia la începutul secolului 20. Acum, deci în ziua de azi, media speranței de viață a crescut  la 67+ și din ce în ce mai multă lume ajunge la o sută de ani chiar dacă o sută de ani nu înseamnă ascendență. Ascendența e până la 50 fix după care te prăvălești înspre o sută, pe urmele bunicii mele.
Cel mai longeviv individ confirmat a fost o femeie, franțuzoaica Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani. Desigur că prin biblie se perindă tot felul de nume cu vârste matusalemice, pe atunci oierii își măsurau vârsta în sezoane, de câte ori schimbau pășunea își mai adăugau un an, iar dacă aveau chef își adăugau și doi, că așa aveau ei chef.
Vlad Țepeș n-a trăit 50 de ani. Eminescu n-a trăit 50 de ani. Nicolae Bălcescu n-a trăit 50 de ani. Nici Dimitrie Cantemir. Nici avram Iancu. Nici mulți alții. Nici măcar prințesa Diana.
Elvis Presley a murit la 42 de ani. Jimi Hendrix la 27, Bob Marley la 36. Alexandru Macedon la 32.
Eu încă trăiesc și pentru că nu mi se pare puțin, le urez la toți cei care n-au împlinit încă 50 de ani să-i împlinească!
La mulți ani!