marți, 17 mai 2011

Românii lui Ghe


Duminică am văzut un urs negru. Eram pe marginea drumului cu I'oan și ne pișam în voie cu țigara-n gură. De jur împrejur numai pădure. Tocmai înverzea pentru că se împrimăvărează și aici. Pe o rază de zeci de kilometri. Chiar sute de kilometri. Ursul se pregătea să traverseze șoseaua spre noi iar noi nu știam pentru că stăteam cu spatele la șosea în caz că ar fi trecut alt autovehicul să nu ne expunem jucăriile. Când ne-am întors cu fața am văzut ursul și ne-am bulucit în mașină. Pe urmă, ursul s-a răzgândit cu traversarea, am prins curaj, am ieșit și i-am tras câteva poze cu telefoanele. Dar nu ne-am piceput niciunul cum e cu zoom-ul și ursul a ieșit mic în poze, ca o furnică, în realitate părea destul de fioros. Destul de înfometat după o hibernare atât de lungă.

Iată două avertismente de la locul de muncă, în atenția șoferilor: „pipes crossing 30 km/h”. Și „people working slow”.

Nu mai știu câți români suntem, le-am pierdut numărătoarea, doi sau trei au plecat și tot am mai rămas vreo șase. Ghe îi știe pe toți, fiind omul cu protecția muncii. Și pe cei plecați și pe cei rămași. Era supărat că unul din cei plecați a plecat din cauza șefului franțuz.
- Ți-l fut pe franțuz de nu se vede! Cum a îndrăznit să se atingă de românii mei?
Mai bine l-ar fute pe șeful meu, pe englezul, că m-am săturat de el.
- Lasă că-l fut eu și pe englezul.
Dacă se nervează Ghe îi fute pe toți. Înafară de noi, de românii lui, adică. Deși, unora (români) nu le-ar strica


.