
Azi iar e ziua unui copil de-al meu. Eu i-am spus soţiei.
- Măi, nu-l naşte şi tu tocmai de ziua lui Ceauşescu, ştii cât îl urăsc românii contemporani, dar ea l-a nascut de ziua lui Ceauşescu.
Tot mă duceam la spital până l-am plictisit pe portar, că ciubuc nu-i dădeam decât o dată, la început, degeaba mai facea el din degete, evreieşte.
- Vezi, poate ţii sarcina până mâine, m-am milogit eu de soţia mea.
- Poate-l ţin, s-a înduioşat ea, de parcă ar fi după mine. Că mi-au trecut durerile.
Pe urmă, peste o oră iar am trecut pe la spital şi soţia mea născuse copilul pe care-l am acum. Aşa că acum l-am sunat pe copil să-l întreb cum se simte cu un an mai bătrân. Mi-a spus că se simte ca şi cum ar fi cu un an mai tânăr. N-am înţeles ce-a vrut să spună, dar bine că se simte. Pentru că azi e o altă zi importantă pentru planeta noastră.