luni, 11 iunie 2012

John Carter of Mars



Am văzut John Carter.  Genul de film care mă bine dispune în ultimul hal, mă calmează, mă face să uit de cotidian și să evadez din campusul ăsta nenorocit de care m-am săturat ca de mere pădurețe. L-am notat cu nouă. După ce am ajuns la finalul filmului l-am mai răsfoit pe ici pe colo și dacă n-ar fi fost ora înaintată îl reluam de la cap la coadă. O să-l reiau oricum. Atmosferă puternică de basm. L-am piratat, desigur, dar îl voi cumpăra pe CD cu prima ocazie. Pentru mine a devenit deja un clasic.
Probabil am rămas la mentalitatea din școala generală. O să mi se spună oricum. E posibil să nu mă fi maturizat.  N-am decât 50 de ani (dacă o fi corect gramatical, am auzit că nu). Expresie pe care am auzit-o la telefon într-o duminică dimineața, chiar ieri, adică. În timp ce vorbeam cu un cal de Caraș-Severin care se crede murg. Să-i intre bine în cap, faptul că m-am mutat in nord america nu mă face mustang.
Următorul film pe care-l aștept cu emoție să-l piratez e Prometheus. Cu toate că e altă mâncare de pește

.