Se afișează postările cu eticheta gândurele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gândurele. Afișați toate postările

miercuri, 18 iulie 2012

Jumătate de secol




Cam atât am împlinit cu niște șanse și ceva noroc în viață. De-aceea, cine ajunge la vârsta asta și se plânge e nerecunoscător. Din statistici, mult mai mulți oameni  au murit înainte de a ajunge la 50 de ani decât cei care au reușit să le treacă pragul. Se spune că în paleoliticul târziu a existat o revoluție în evoluția speciei umane în ceea ce privește longevitatea și  omul a ajuns la o medie fabuloasă a vârstei de 33 de ani. În neolitic media avea să coboare la 20 și să revină la 31 de ani abia la începutul secolului 20. Acum, deci în ziua de azi, media speranței de viață a crescut  la 67+ și din ce în ce mai multă lume ajunge la o sută de ani chiar dacă o sută de ani nu înseamnă ascendență. Ascendența e până la 50 fix după care te prăvălești înspre o sută, pe urmele bunicii mele.
Cel mai longeviv individ confirmat a fost o femeie, franțuzoaica Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani. Desigur că prin biblie se perindă tot felul de nume cu vârste matusalemice, pe atunci oierii își măsurau vârsta în sezoane, de câte ori schimbau pășunea își mai adăugau un an, iar dacă aveau chef își adăugau și doi, că așa aveau ei chef.
Vlad Țepeș n-a trăit 50 de ani. Eminescu n-a trăit 50 de ani. Nicolae Bălcescu n-a trăit 50 de ani. Nici Dimitrie Cantemir. Nici avram Iancu. Nici mulți alții. Nici măcar prințesa Diana.
Elvis Presley a murit la 42 de ani. Jimi Hendrix la 27, Bob Marley la 36. Alexandru Macedon la 32.
Eu încă trăiesc și pentru că nu mi se pare puțin, le urez la toți cei care n-au împlinit încă 50 de ani să-i împlinească!
La mulți ani!

duminică, 2 august 2009

Ghicitoare


Sâmbătă, la patru jumate dimineață, cine mă trezește? Sulfina. Dar nu asta era ghicitoarea.
- Soțul meu!
- Of, cine mă strigă? Nici asta nu e ghicitoarea.
- Cum cine, câte femei te mai apelează cu soțul meu?
Sunt buimac, cum poți răspunde la așa o întrebare grea. Chiar dacă nu e nici asta ghicitoarea.
- Dar mai bine spune ce voiai sa-mi spui, poate te-am întrerupt
- Voiam să spun că azi e sâmbătă, putem dormi cât vrem
Abia atunci m-am trezit de-a binelea
- Na, acum ce facem dacă suntem treji și singuri în toată casa?
.

miercuri, 25 februarie 2009

O nebunie de dimineață


Eu știu de ce se pupă lumea, ca să se spele pe dinți. Se spală pe dinți, se perie pe limbă și se gândesc că nu se știe cu cine mă pup azi, mai bine să fiu pregătit pentru o eventualitate. De asta. Pentru schimbul de salivă trebuie să ai cavitatea bucală curată altfel se pot întampla reacții de efervescență și te faci de râs. Dar dacă știu că nu se pupă nu se mai spală, se gândesc, de ce să mă spăl în eventualitatea că tot nu mă pup cu nimeni. Și atunci încep să le crească bacteriile în gură ca niște ciorchini
Bine, dar nu miroase?
Și ce dacă miroase, e natural
Da, da, am citit eu undeva că mirosurile naturale sunt bune. Totuși, pe mine mirosul natural de căcat mă scoate din sărite. Mai ales în spații închise. Iar unora le e rușine să tragă vânturi zgomotoase, le trag fâsâite și te întoxică cu mirosul lor natural.
Și nespălații miros natural.
Dar și cei care se îmbăiază, mmm
Dar cei care se dau cu parfum?
Cu parfumurile e mare problemă. Mie îmi plac parfumurile alcoolice, să zicem. Adică ce să mai zicem, chiar îmi plac. Dar una e să le miros dintr-un pahar și alta din gura unui bețivan. Cu femeile e o problemă chiar mai sensibilă, că se dau cu Chanel 5 la care eu fac alergie. De Gucci nu mai vorbesc, iar de la Boss vomit în batistă
A ce ar trebui să miroase o femeie ca să-ți placă ție?
A femeie și cam atât
Într-o zi, mirosind a dimineață, m-am pomenit în spatele a două fete ce se fâțâiau din buci întâmplător cu un coleg de serviciu care m-a întrebat pe loc
Ce zici?
Despre fetele din fața noastră?
Aha, peste care te-ai răsturna?
Peste niciuna că put a Kenzo și-mi atacă fosele nazale
Pe urmă fetele au cotit-o după o clădire de sticlă dârdâind din funduri și iar a început să miroase a dimineață. O nebunie de dimineață

duminică, 1 februarie 2009

La biserică




Azi am fost la biserică, ne-am întâlnit și cu tanti acolo, nu se mai putea atâta chiul. Ba la muncă, ba sâmbăta trecută la un botez ce s-a întins până duminică dimineață, noroc că s-a terminat băutura și au obosit cântăreții. Ba, ba, tanti a ajuns înaintea noastră, noi abia pe la intrarea mare. Nu mai aveam nici o scuză. Și una peste alta am aflat de ce trebuie să stăm în genunchi la biserică, în unele momente, fiind aproape nedumerit până acum. Când în picioare, când în genunchi, când pe banchetele de lemn, ca la sala de gimnastică. Pentru că atunci când spui o rugăciune trebuie să fii supus, nu înfumurat. Dumnezeu te aude și dacă îi vorbești în gând, însă nu te ascultă decât dacă ești umil. Decât dacă înțelegi care sunt raporturile dintre un fir de nisip și însăși universul, chiar stăpânul și creatorul lui. Asta era. Universul fiind infinit, așa a auzit și tanti.

Am înțeles multe la slujba de azi, eu o să-i propun domnului părintelui să se introducă și poziția pe burtă, mă refer la slujbele duminicale, să ne umilim și mai tare prăfuindu-ne costumele noastre scumpe și mototolindu-ne cravatele de la care să ne pierdem acele de aur cu piatră de diamant, dacă nu cumva mă refer la Rică milionarul. Dacă e umilință atunci să fie pentru toată lumea, mai greu va fi cu doamnele dacă vin în fuste deasupra genunchilor și li se julesc poșetele și rotulele. Ori li se văd șnururile. Celor ce au de arătat, cele ce n-au de arătat unele vor continua să vină în blugi, o modă lansată de văcari cu muți ani în urmă. Blugii îți maschează varicele și alte imperfecțiuni și-ți scot bucile în relief chiar dacă nu le ai. Chiar și babelor le scot bucile în relief, așa că avem și babe care vin la biserică în blugi, când se pun în genunchi încep să pârâie pe la articulații, cusăturile fiind mult mai rezistente. Sau pe la crăpături, bineînțeles, cu toate că nu știu ce vreau să spun cu asta.

După slujbă am ieșit afară la fumat, în spatele bisericii și am cunoscut o babă purtătoare de blugi, ocazional. Fumătoare, pachetul și ziua, cu o voce de Leonard Cohen.

- Am 84 de ani, tinere. Și mă simt ca la 79. Tu câți îmi dai?

- Nu mai mult de 70, doamnă, că e bine să fii politicos

- Bă, tu vrei să mă...

- Nu, m-am speriat eu din cale-afară.

- Hai că glumeam

Dar eu nu cred că glumea așa că am devenit circumspect

- Uite, îți spun o șmecherie, te văd pleșuv, asta înseamnă că ești un tip deștept. Numai proștii și șmecherii nu chelesc. Ori cei ce descind direct din Neanderthal. Ăsta e un compliment, ce-ai încremenit?

- Pentru că nu sesizez ce legătura are cu vârsta dumneavoastră adevărată, cu toate că sunt pleșuv bine și după teoria dinainte ar fi trebuit să mă prind pe loc

- Legătura e că sunt sănătoasă, brici, toate analizele îmi ies perfect. Unii mor de tineri, fac cancer pulmonar și tot felul, n-au pus gura pe țigară niciodată, n-au băut, n-au făcut nici un fel de abuz, iar eu fumez de la 12 ani, mănânc numai grăsimi și restul nu-ți mai enumăr, dar e câte-n stele. Acum înțelegi?

- Da, acum înțeleg. Vreau să zic că înțeleg ce-mi spuneți, nu și restul. Că sunt atâtea și-atâtea stele

- Restul nu-l înțeleg nici medicii și nici nu vor, pentru că, în felul lor, se cred și ei niște mici dumnezei. Dacă te avertizează, bă, nu mai mânca aia sau aia că faci colesterol, dacă bei alcool te duci naibii cu tot cu ficat și ți se prăpădesc neuronii, fumatul duce la impotență și cancer și așa mai departe, păi e sfânt, nu asculți, salut, te duci pe copcă. Și apar eu să le răstorn lumea, că n-oi fi singura, mai sunt ca mine, pe noi ne urăsc doctorii, le stricăm chichirezul.

- Dar dumneavoastră cum vă explicați?

- Eu cred că e vorba de condiționări genetice. Inginerie curată, cineva a avut grijă să ne naștem cu tot felul de hibe și probleme, altfel cuvântul umilință de care a amintit părintele la slujba de azi nici nu s-ar fi inventat. Până și în biblie, dacă citești în Facerea ai să vezi că se menționează un pom al vieții din care omul n-are voie să se atingă, îți amintești acum? Să nu ajungă și el nemuritor asemeni lor...

Aici baba m-a pierdut, că despre genetism n-am nici o idee, ori ea mi-a vorbit o oră fix, până m-a găsit Sulfina în spatele bisericii, baba fumegase neîntreupt, a zis că s-a excitat de la conversație și abia așteaptă să ne mai întâlnim duminica viitoare.

- Să vii negreșit, că ești băiat deștept! Acum șterge-o, poate te-așteaptă tanti.

Tanti era cu Sulfina, veneau încet din cauza alunecușului, scăpasem, baba a mai rămas să-și mai aprindă o țigară, trebuia să recupereze cât se abținuse în timpul slujbei, după spusele ei avea o dependență de nicotină veche de 72 de ani.

- Despre ce-ați tot vorbit?

Despre conștiințe elaborate în retorte, tanti, fizică quantică, teoria stringurilor, structura ADN-ului și alte minunății

- Cu baba aia?

- Da, tanti

Sulfina a rămas și ea pe gânduri, pe urmă a privit-o pe tanti și-au început să râdă amândouă, fără nici o explicație. M-au luat fiecare de câte-un braț și-am pornit spre mașină, ieșise soarele și te orbea cu tot cu reflexiile zăpezii, miroase încă a iarnă dacă e să o iau pe căi extrasenzoriale, baba îmi trimite bezele cu mâna, iar eu roșesc ca un rac fiert.

duminică, 4 mai 2008

Scrisoare către Burebista



Domnule Burebista,
eu cred că pot să-ți răspund la o întrebare pe care matale nu mi-ai pus-o demult, sau nu mi-ai pus-o niciodată, na și ce, mă rog. Adevărul are multe resurse, se poate afla după moarte, orice adevăr se poate afla după moarte, pentru că moartea e temporară și tranzitorie, și încă nu se știe mai nimic, dar poate că atunci o fi târziu, mai bine să-l afli în timpul vieții tale, adevărul, poate mai faci vreo schimbare două, vreo ajustare. Vreo corecție.
Eu cred ca toată lumea, fiecare cu credința lui, că după moarte începi să dormi liniștit și în timpul somnului capul începe să ți se golească de creierul tău. Gândurile scapă de sinapse și o iau razna către Alfa Centauri sau mai știu eu pe unde. Sau pe care unde. Sau pe Andromeda.
Gândurile care rămân din abundeță pe pământ, se îndesesc și ele creând o presiune pe care o simțim noi acum. Și zvâcnește in timp ce gândurile morților apasă pe tâmplele noastre ca niște cărămizi pătrățoase și ne bombardează cu 40 de impulsuri pe milimetru pătrat. Calculul ăsta l-am obținut cu multă transpirație într-o seară în care mi-am ascuțit mintea cu o sticlă prietenoasă.
Ți-aș explica mai multe, domnule Burebista, dar sunt chemat la masă, mă duc să văd ce face masa aia a mea. Mai vorbim noi, că subiectul ăsta mă cam pasioneaza cu precădere. Poate mâine seară mă mai ascut un pic cu sticla aia și altcumva discutăm.




luni, 28 aprilie 2008

Mâna stângă


Furnicile nu dorm regulamentar numai greierașii dorm regulamentar pentru că le cântă furnicilor până nădușesc pentru o firimitură de pâine, însă furnicile sunt neînduplecate și atunci greierașii îngheață cu piciorușele în sus și cu chitara în mâna stângă



miercuri, 5 martie 2008

Zălud şi bezmetic





Eu cred că dacă eşti nebun, esti bolând. Iar dacă esti bolând e clar că eşti ţăcănit. Iar ţăcăniţii sunt nerozi, nerozii scrântiţi şi tot aşa, adică duşi cu pluta. Alienaţi, demenţi, sonaţi, smintiţi şi căpiaţi. Apucaţi. Până se ajunge la zălud şi bezmetic.

PS

Ba eu am auzit că dacă ai silicon la creier, începi să gândeşti nisipos şi te poţi transforma în clepsidră. Dar nu pe loc, ci în miliarde de ani, sub presiunea timpului şi a atmoseferei plus viteza luminii.
Oricum, fără implanturile siliconice, viaţa carbonică nu s-ar fi născut, evoluat nici atât. Carbonul fiind parazitul siliciului şi nu invers, cum cred gânditorii contemporani.
Siliciul şi silicaţii săi, au avantaje şi trăiri emoţionante alături de silicoane. Însă migrarea silicoanelor la artefacte carbonice, au provocat frământări interne şi au cutremurat întreagul edificiu silicic. Carbonul şi degeneraţii săi ( exceptând carburile şi carbonaţii) sunt creaţii parşive, bazate pe hibridizări sp3. Silicoanele şi le implantează discreţionar printre catene. Carbonul, desigur, hibridizat sp3.

Viitorul e ambiguu, aşa că propun să fim vigilenţi!
PS 2:
eu nu mă trag din romani, romanii se trag din mine, nu ştiu pe unde am citit asta aşa că dacă romanii vor să-şi bage degetul în gât şi să vomite pe la ospeţe, să vomite pe sandalele lor. Ei drăcie!
Cred ca de aia i-au bătut romanii pe daci, că vomitau prin Dacia şi îi scârbeau pe bieţii daci.
PS 3:
Eu cred că p... e un cuvânt obscen.