luni, 28 aprilie 2008

Mâna stângă


Furnicile nu dorm regulamentar numai greierașii dorm regulamentar pentru că le cântă furnicilor până nădușesc pentru o firimitură de pâine, însă furnicile sunt neînduplecate și atunci greierașii îngheață cu piciorușele în sus și cu chitara în mâna stângă



luni, 21 aprilie 2008

Masa de pește



Ieri a fost ziua de Florii. Un frig de-a trăznit. Ieri am felicitat-o pe Sulfina mea care și ea e o floare, adică de sulfină și i-am cântat la mulți ani cu vocea mea. Eu cânt bas fiindcă am voce groasă de bărbat. I-am cântat și colegului meu de la serviciu pe care prescurtat îl cheamă Flo. La biserică, după slujbă, când am cântat pentru toți florinii, florile si floricile din sala mare. Dar la partea cu cine să trăiască n-am zis Flo, ci Sulfina să trăiască. Oricum Flo n-a auzit, era mare gălăgie, înainte de cântat s-a servit vin roșu de la pomană. Totuși, Flo a dat și el o bere la el acasă unde ne-am întâlnit cu Miron canadianul, din Bazoș și soția lui Flo și fetița lor care e favorita mea. La biserică am ascultat slujba de Florii a părintelui si corul care iar a deraiat destul de tare, iar cântărețul din strană a behăit ca o oaie înjunghiată. Ca nu degeaba vin Paștele. De Paște, oilor, dar mai degrabă mieilor, li se taie capul că au trăit destul și capul lor devine ciorbe și borșuri cu leuștean în oalelele gospodinelor de la biserica noastră. Am comandat și eu un jumate de mieluț la magazinul românesc, că prețul e piperat rău. Jumate de mieluț pe care îl voi împărți cu colegul meu Flo. Iar dacă mă nervez cumpăr și un jumate de drob. Mielul are măruntaie bune mai ales dacă a fost miel sugar, curat și fără de pată ca un copilaș. Păcat că plătește cu capul pentru asta, dar ce să faci dacă e gustos. Plus că e datină creștinească să omori mieii.
Totuși, ieri, la biserică, a fost masa de pește. Peștii nu zic nimic când le tai capul, chiar dacă nu le place, doar clefăie din buze, dar mieii plâng subțirel fiindcă știu că n-o să mai sugă lapte de la mama lor.
Așa că am băgat în mine niște ciorbă de pește plină de orez, m-am și înecat cu niște oase dușmănoase și pe urmă am plecat pe o zăpadă ca-n poveștile de iarnă. Duminica trecută am avut 24 C, oamenii umblau în pantaloni scurți și tricouri scurte, azi te poți da cu schiurile pe toate șoselele orașului nostru. Dacă au pantă. Unele au.
Acasă m-am gândit ce bine e să fii acasă după atâtea peripeții într-o singură duminică și, după ce-am râgâit, mi-a venit mujdeiul înapoi. M-o fi înjurat peștele.



joi, 17 aprilie 2008

Juranal (parcă eu știu să pun etichete?)


Când să public și eu jurnalul din ultima săptămână, gata, l-am pierdut. Îmi mai amintesc eu câteva lucruri, unele cam vag.
Mai întâi îmi amintesc că am cumpărat bilete de avion băieților mei pentru România, asta îmi amintesc prea bine, că m-am scăpat de un săculeț de bani. Și nici n-am scăpat de tot, că doar n-o să-i trimit numai cu biletele. Aș vrea eu.
Mai bine schimb vorba.Vinerea trecută a picat într-o dată de 11 aprilie, ne-am hotărât noi, colegii de la serviviul meu, să socializam la un birt. A venit și directorul cu nevasta și șeful mecanicilor care e divorțat, și șeful electricienilor, numai șeful asudorilor n-a venit, în schimb au venit doi asudori, unul cu degetul într-un borcan cu ghiață, că tocmai ce-și asudase un deget și unul care s-a așezat lângă mine și mă chema afară la fumat din cinci minute. Na și ne-am dezlegat noi la limbă cu niște aperitive de cognac.
Pe urmă ce ne-am gândit noi, să ne jucăm de-a datul paharului peste cap. În jocul ăsta, cam periculos că și se înmoaie picioarele, odata intrat în hora nu mai poți da înapoi din horă, că trebuie să stai până îți vine rândul să plătești și tu. După ce-ai plătit nu-ți mai vine să dai înapoi nici atât, aștepți să plătească toată lumea intrată. Și așa te trezești amețit. Ți se moaie picioarele, pot sa garantez. Lui Aaron și lui frate-său, Lee, li s-au muiat picioarele și au căzut peste niște mese, apoi au căzut peste Loney care era deja cazut înaintea lor. L-au deșelat.
- Ridicați-vă de pe mine, că v-ați îmbătat ca niște porci ce sunteți!
În loc să se ridice, Aaron și-a spart arcada într-un picior de masă, acum arată ca un boxer cu arcada spartă. Eu m-am speriat și m-am refugiat înapoi pe scaun unde mi-am lăsat picioarele mele să mi se înmoaie în voie. În fața mea s-a așezat Mike, proiectantul nostru, tocmai se întorcea și el de la datul paharelor peste cap și avea chef să se laude cu ce proiecte mari face el.
-
Știi proiectul meu de 150 de tone...
-
Daaa
-
Ei, acum lucrez la unul de 160 de tone.
-
Oaa
-
Nu glumesc!
-
Fiuuu
Adică m-am tot mirat și m-am uluit până i-am ciupit două beri. Și i-o ciupeam și pe a treia dar începusem să uit cuvintele englezești pe care le înlocuiam cu cele romanești.
-
Ce, ce limbă e asta?
-
Latina, păi cum
-
Adică spaniola?
-
Spaniola e spaniolă, eu vorbesc latina în procent de 70%. Cel puțin așa am învățat la școala pe care am frecventat-o eu.
-
Da parcă latina o vorbeau romanii
-
Da, păi eu sunt roman cu căciulă de tarabostes pe a. Iese român. Daca nu mă crezi, în latină se spune cosa nostra iar în română se spune casa noastră
-
E clar, ce mai, latină pură, unde e România asta că am devenit brusc interesat.
-
Pe țarmul Mării Negre
-
N-am mai auzit de marea asta, numai de una roșie.
- Dar de munții Carpați?
-
Nu cred. N-o fi la poalele Hymalaiei...
-
Dar de Europa de Est?
-
De Europa am auzit
-
Ce țări?
-
Marea Britanie, Germania și Franța. Poate și Italia, mai știi...aștia construiesc Lamborghini, dar nu m-am gândit niciodată pe ce continent or fi.
Pe urmă a venit Loney la mine să mă pupe pe chelie
-
Nu ține, i-am spus
-
Ce nu ține?
-
Chestia cu pupatul pe chelie. Mă pupă și Sulfina toată ziua, dar păr tot nu-mi mai crește, decât un fel de puf.
-
Păi nu de aia te-am pupat, ci ca să vii cu noi la alt birt fiindcă de aici ne-au dat afară. Am spart niște mese și niște pahare cu tot cu sticle. Nu se mai poate îmbăta omul că-l și dă afară din birt. Hai că știu un local care are taur mecanic, ne dăm cu taurul.
În starea în care eram, taurul ne mai lipsea. Nu m-am dus cu Loney, dar nici nu l-am refuzat, că nu se cade.
Sâmbătă, când m-am trezit mai pe după-amiază cu capul mare, mi-am găsit mașina cu volanul spart. Au încercat să mi-o fure.
-
Vezi daca ai uitat-o deschisă? (Sulfina, ssst)
-
Așa e, dacă o încuiam o găseam și cu geamul spart.
Bineînțeles că cei de la asigurare nu mi-au luat-o nici până azi, ma întreb de ce îi mai plătesc. A, mi-am amintit, ca să nu mă amendeze poliția, altfel n-am nici o nădejde în ei. Sunt niște hoți cu diplome în cârdășie cu guvernul canadian. Psst!



sâmbătă, 12 aprilie 2008

Pățania mea cu țiganul îngândurat




Eu, odată, am întâlnit un țigan foarte îngândurat. Stătea pe un petec de iarbă cu capul între mâini, turcește și se gândea. Gândurile îi dădeau pe dinafară, pe frunte și pe ceafă. Erau mici cât niște broboane. Din când în când, țiganul își ștergea gândurile cu o batistă și pe urma iar stătea nemișcat și iar se gândea. Până când a venit un polițist care l-a întrebat
- Ce învârți pe aici, țigane?
- Nu învârt nimic, domnule ofițer, i-a răspuns țiganul respectuos. Stau și mă hodinesc puțin la umbra copacului asta desfrunzit, Dumnezeu să-ți dea sănătate, că frumos chipiu mai ai!
- Lasă vrăjeala! Hai, circulă, că distrugi spațiul verde.
Țiganul s-a ridicat și s-a așezat pe bordura drumului.
- N-ai auzit? Circulă! Încurci traficul pe șosea.
Țiganul s-a ridicat și s-a așezat pe trotuar.
- Nici acolo, impedici trecătorii!
- Bine, domnule ofițer, dar nu trece nimeni înafară de copilașul ăsta care se uită la noi și m-a arătat pe mine cu degetul arătător
- O să treacă. Iar dacă mai trăncănești mult o să te duc la secție.
- Dar ce-am făcut, domnule ofițer?
- Ei, ceva ai făcut tu, o să recunoști tu la secție dacă nu cumva o să te stâlcesc în bătaie cu pulanul de cauciuc până te caci pe tine.
- Aoleu, domnule ofițer, să trăiești o mie de ani că eu m-am cărat de aici.
După plecarea țiganului, polițistul mi-a făcut cu ochiul
- Ai văzut ce l-am speriat? Și a început să râdă gros.
- Dacă-i spuneați că e un șarpe în iarbă, ar fi luat-o la fuga imediat că, țiganilor, le e frică de șerpi și de arici și nu mai pierdeați vreamea cu atâta vorbărie fără rost. Fiindcă vorba fără rost e rudă cu prostia. Iar prostia vine de la omul prost, iar omul prost poartă uniformă, centură, epoleți, chipiu, baston și uneori mustață.
- Adică mă faci prost, s-a dumirit polițistul
- Ba nu, am negat eu vehement care e un cuvant nou. Eu nu știu să fac proști. Pe proști îi fac părinții proștilor, iar unii din ei ajung fuduli și le cresc slăninele. Asta era o vorbă a tatei care se referea la mine și la frate-meu, Troancă. Așa că eu i-am vândut-o polițistuluilui pentru că mai degrabă i se potrivea lui.
Când a auzit una ca asta, polițistul s-a luat dupa mine iar eu am luat-o la fugă. L-am ajuns pe țigan din urmă. Iar țiganul, văzând că polițistul aleargă în spatele lui, a luat-o și el la fugă și a ajuns o cerșetoare din urmă. Cerșetoarea a luat-o și ea la fugă crezând că polițistul aleargă dupa ea. Polițistul alerga dupa noi toți agitându-și pulanul de cauciuc prin aer. Își scosese chipiul că era cald și alerga cu el în cealalată mână. După încă 20 de metri, alături de noi mai alerga și un câine vagabond pe care nu știu ce l-a apucat. După încă 100 de metri, gâfâiam ca niște locomotive. Politțstul se oprise din fugăreală, se oprise lângă zidul unei case și era alb ca o coală de hârtie. A venit o ambulanță și l-a luat. La spital, i-au facut polițistului analizele și așa a aflat polițistul că avea un început de cancer la prostată. L-au și operat, săptămâna următoare, doctorii bineînțeles, iar acum polițistului îi merge bine. Soției lui i-a revenit roșeața în obraji, iar băieții polițistului vin la școală și se laudă că tatăl lor e polițist.
Cam asta e pățania mea cu țiganul îngândurat.




marți, 8 aprilie 2008

Opt lucruri despre mine.


Leapşă de la innuenda

Şi eu am scris despre mine lucruri cu altă ocazie, dar nu mai ştiu pe unde. Poate pe undeva. Că dacă trebuia să scriu numai şapte lucruri era mult mai uşor şi nouă lucruri ar fi fost mult mai uşor, dar chiar opt nu prea. Numărul ăsta aduce nenoroc, mă feream de el în şcoală ca de dracu, nici nu ştiu dacă mă feream de dracu dacă habar n-aveam cum arăta, oricum pe opt nu puteam să-l obţin că era prea mare şi prea bombat. Mai degrabă luam un şase care iar nu-mi placea că şase înseamnă ghinion curat. Dacă luam un şase la şcoală, în loc de opt, mă rugam să-mi dea fie şapte, fie cinci. Mai degrabă luam cinci. Iar dacă trebuia să iau şase curele de la tata şi ceream cinci, luam şapte. Lucrurile se compensează în univers, de aia e infinit. Aşa că mai bine scriu despre ce-mi place şi ce nu-mi place mie.

1.
Îmi place să mănanc gras. Mai ales carnaţ. Că-i aşa de gustos. Cred că din cauza de colesterol. Când a auzit doctorul că-mi place gras s-a speriat şi repede m-a trimis să-mi iau sânge pentru colesterol. Că poate mi-au crescut unităţile. M-am speriat şi eu, mai rău ca el, dar nu de colesterol, ci de unităţile alea şi m-am dus să-mi ia sânge din venă.
- Din care mână vrei să-ţi trag sange? m-a întrebat asistenta.
- De la doctor am înţeles că din venă
Cam mirosea a alcool în laboratorul ei, aşa că m-am interesat şi eu
- Aici se lucrează cu vodcă?
- Nu
- Atunci mai bine din mâna stângă, că cu dreapta scriu poezii, că pe-atunci scriam poezii.
- Da? De care?
- Poezii moderne care n-au rima si nici ritm, mai degrabă cu porcării. Astea se scriu cel mai uşor, poţi să scrii câte vrei, iar pe urmă te numeşti poet şi lumea îţi spune poetule. Daca vrei poţi intra şi în uniunea poeţilor.
- Închide pumnul şi deschide-l. Aşa uşor se intră în uniunea asta?
- Se intră mult mai uşor. Scrii zece foi de poezii, le îmbaci în două coperţi şi gata, ai o carte de poezii. Dacă aduni trei cărţi din astea, intri în uniune şi poţi să-ţi faci deja carte de vizită cu poet
După trei zile am primit rezultatele. Mi-a zis doctorul că stau cam prea bine cu unităţile de colesterol, nu înţelege cum de mănânc atâta grăsime şi n-am nimic.
- Păi eu n-am spus că mănânc, am spus doar că-mi place. În realitate mă îndop cu legume fructe.
M-a privit chiorâş şi a zis că mă ţin de glume
- Fumezi?
- Fumez
- Cât fumezi?
Până să casc eu gura iar m-a întrebat
- Bei?
- Păi sigur, în fiecare zi când vin de la serviciu, că mă fereşte de gripă
- Vaccinul te fereşte de gripă, ca să ştii şi tu!
- Şi cognacul nu?
- Nu, alcoolul te distruge
- Dar berea?
- Nici berea
Aici nu i-am dat dreptate, eu cred că doctorul meu are ficatul în piuneze şi fierea pe deasupra. Şi dacă stau să mă gândesc, cu toate că dacă mă gândesc mă apucă durerile de cap, la cât e de buhăit, cred că se dă la grăsimi din plin. Şi mai suferă şi de constipaţie, că are ochii bulbucaţi. Treaba lui.

2.
Nu-mi place zăpada de pe acoperişuri. Că mergeam eu, odată, pe sub un acoperiş şi tocmai atunci s-a trezit şi zăpada să cadă direct în capul meu şi m-am speriat în ultimul hal. Am luat-o şi la fugă când am ieşit de sub zăpadă, nu ştiam ce se-ntâmplă, tocmai ascultasem la radio că în ziua aia o să fie temperatura la plus şi cerul senin. Dar despre zăpada de pe acoperişuri radioul a tăcut mâlc.

3.
Nu-mi place peştele împuţit. Deloc, îmi vine să-mi vărs toate maţele de la mirosul ăsta. Şi nici mirosul de măsea cariată, pute a căcat. A, mirosul de căcat nu-mi place nici atât, când mă duc la veceu îmi vine să-mi pun o clema pe nas. N-o să înţeleg niciodată de ce pute căcatul atât de groaznic. Nu mai zic de beşini, că alea îţi mută nasul din loc. Mai ales alea de la varză. Beşinile de varză poate să mute nasurile din loc la un magazin întreg. Ştiu eu ce ştiu. Noroc că am ieşit la timp afară, că oamenii deja începuseră să se banuiască unul pe altul. Se priveau cu o scârbă infinită. Cum sunt oamenii, bănuitori şi scârboşiţi. Dar şi obsceni. Dar şi răi. Şi aşa şi pe dincolo. Oamenii răi se împart în categorii. Oameni răi de-al dracului, oamenii răi de răi şi oameni răutăcioşi. Şi altele. Dar când eram mic eram tare cuminte. Pentru că luam bătaie preventiv. Ca să nu mă urc pe casă luam două curele la cur. Ca să nu iau nota patru luam trei curele la cur şi ca să nu iau cinci, luam o curea. La cur. Ca să nu sparg geamul vecinului cu praştia luam şase curele la cur care până la urmă se făceau şapte dacă nu-mi plăcea numărul şase. Până la urmă tot luam nota patru la şcoală pentru că profesorii intrau în categoria răi de-al dracului, tot mă suiam pe casă şi oricum îi spărgeam vecinului geamul. Fiindca încasasem curelele dinainte şi mă simţeam legitim.
- Tovarăşa profesoară, nu puteţi să-mi daţi trei în loc de patru, că nota trei n-a pus-o tata încă la socoteală.
Când era vinerea mare ne punea mama la posteală. Tocmai atunci mă lovea şi pe mine pofta de cârnaţ. Mama punea usturoi în cârnaţ ca să nu facem limbrici. Mama zicea că dacă ai limbrici te doare burta, iar dacă mănânci de dulce în vinerea mare îţi cad dinţii din gură. Mie mi-au căzut toţi dinţii până în clasa a doua. Mâncam în vinerea mare cârnaţ cu usturoi şi mă bucuram că tata nu-mi dădea curele preventive pentru încălcarea postului mare. Ieşeam în avantaj net. Oricum şi tata mânca slănină pe ascuns, să nu-l vadă mama şi se spăla pe dinţi cu tărie. Pe urmă râgâia.
- Aha, se supăra mama, miroşi a ceapă, ai mâncat slănină. Nu ţi-e frică de Dumnezeu!
- Ba îmi e, dar nu chiar în ultimul hal

4.
Iată lista cu lucruri ca-mi plac:
berea, nucilele, lubeniţa, strugurii, vişinile, sâmburii de caisă, berea, socotelile până la zece, bobocii de raţă, filmelele cu puşcături, dudele, basmelele şi poveştile, sarmalele cu smântână, berea, cămăşilele cu capse, fetelele şi berea. Şi altele

5.
Iată o listă cu lucrurile care nu-mi plac:
oamenii răi de-al dracu, şosetele de plastic, buzunarele sparte, şobolanii de bloc, gongile de bucătărie, păduchii şi râia. Şi altele desigur

6.
Şi numărul şase, că aduce ghinion

7.
Îmi plac primăvara şi toamna.
Coşbuc şi Eminescu.
Bomboanele de mătase şi ciocolată amăruie
Berea neagră şi tutunul de pipă
Muntele şi marea. Dealurile, pădurile.
Îmi plac toate astea şi încă o mie de lucruri

8. nu-mi place. Săritura cu prajina

duminică, 6 aprilie 2008

Explicit. Dar pe scurt


Asta e prima poză explicită pe care o pun. Oare ce-o fi înseamnând explicit? Că sunt unii curioşi care vor să ştie ce şurubăresc eu toată ziua. Şi nu numai ziua, că uneori şi noaptea. Azi nu mă duc la slujba duminicală, mă duc la şurubărie, ştiu că mă omoară popa, dar n-am încotro, altfel mă omoară şeful. Iar cu Sulfina e alta poveste