vineri, 17 decembrie 2010

Despre vise


în fiecare seară mă întorc în pat și încerc să adorm odată cu găinile
iată şi-un vers memorat în tinereţe: găinile ţi s-au culcat tu suflete pustiu nu ştiu dacă e din Coşbuc, îmi plăcea Coşbuc dar m-au convins alţii că Bacovia e mai bun, mai bun și decât Minulescu, neargumentat
uneori visez în loc să dorm şi nu-mi amintesc alteori
doar dacă zbor
e cel mai frumos vis al meu
pe urmă m-a lovit Topârceanu din senin

mi-am perfecţionat mult zborul de-alungul viselor (visurilor)
alteori visez cu femei şi mă scol obosit, mi-arăta sexul lor în timp ce dorm şi toată odihna din noapta aia se duce de râpă
mai bun e zborul de zece ori
că plutesc
simt vâjâieli pe la urechi şi sunt mai aproape de cer

în vis, femeile mereu îşi cer drepturile lor egale
mă stresează la culme, au păr iar unele nu au păr mă pune să le ating să bag mâna şi pe urmă miaună iar soţia mea e mereu prin preajmă că nici în vis nu-mi pot face de cap
dar n-am visat că sunt bogat
niciodată
alteori visele se mai şi împlinesc

azi am blocat ceasul
şi n-a mai sunat a doua oară cum face deobicei în ultima vreme visez numai păsărici de femei
ce-am făcut am făcut
am mai tras un nap aşteptând să sune ceasul a doua oară
s-a făcut o jumate de oră nici gând doar îl blocasem
am întârziat iar şeful m-a înjurat de mamă, a zis fuck off!

alteori mă supăr şi eu
dar nu pe vise
mai degrabă pe altceva fără valoare, să nu-mi pară rău, poate pe părintele Usca pentru că m-a blestemat şi i-am citit toate cărţile
nu-i bine să-ţi pară rău că te intoxici iar şeful meu e întoxicat
deja
spune glume tâmpite şi o bârfeşte pe nevastă-sa
că nu vrea să mai stea capră şi aşa mai departe nu vreau să ştiu m-apucă groaza
o să-l recitesc pe Ion Barbu şi-aşa nu l-am înţeles niciodată, avea o minte cam contorsionată, mai tare e Alecsandri cu pastelurile lui nu mai zic de Bolintineanu
nu mai zic de nimeni acum la modă sunt poeții contemporani și ruşii

gata
mă duc la biserică, e duminică, ce Dumnezeu, am spus numai porcării
Doamne iartă!
o să mă spovedesc şi o să întreb dacă sunt vinovat pentru tot ce fac sau mi se întâmplă în vis, azi noapte am avut parte numai de cadavre unul mai împuţit ca altul
am uitat în ce context am băut o vodcă înainte de culcare şi am amestecat lucrurile
zburam şi sub braţ ţineam un dos de femeie o să fac mătănii
închinări, înclinări, îngenunchieri şi o să mă arunc şi cu capul în zid
cu capul ăsta al meu doldora de vise


.

marți, 7 decembrie 2010

Bull shit


Pe șeful meu îl cheamă James. James Reume. Skinhead. Unii plătesc
saci de bani să-și planteze câteva fire de păr, iar James al meu se bărbierește pe cap.
O dată sau de două ori pe săptămână.
Dar nu poartă cercei. Nu poartă tatuaje.
Din când în când mă întreabă: nu-i așa că sunt un șef bun?
Cel mai bun din câți am avut sau am pomenit.
There you go, zice el, my friend. Pe urmă mă întreabă formula alcoolului etilic sau ce se întâmplă dacă bei oțet de mere. Bănuiesc că se omoară după oțetul de mere.

Tu ce-ai studiat?
Universitatea de criminalistică, nu mi-a plăcut, dar asa au vrut ai mei, părinții, am abandonat-o în ultimul an, da-o dracului! (fuking University!) Eu voiam să mă fac tâmplar.
Am abandonat-o în ultimul an și m-am însurat. După trei ani am divorțat, acum plătesc pensie alimentară. Acum am altă nevastă, de vreo doi ani. Acum, nevasta îmi mănancă zilele.
Nu știu ce mi-a trebuit să mă însor și a doua oară.
She’s a bitch. A fuking bitch!


Pe șeful meu îl cheamă James și lucrează 70 de ore pe săptămână (minim). Are rate, îmi zice. Cine n-are. Îi trebuie altă mașină. Cui nu-i trebuie. Și așa mai departe
Asta, a doua nevastă, e mai mare ca mine cu nouă ani. Nu mai face copii. Adio. A trecut de 40.
N-o să am niciodată copii!
Noroc că nu suntem la birt, ar începe sa plângă.
Stai să o sun. Stau. Nu-i acasă. Unde mă-sa-n cur poate fi?
Mă trișeaza toată ziua, umblă în limbă după un chelner păros, toată ziua e la el la restaurant.
Îmi cheltuie toți banii.
Ea nu lucreaza?
Nu, de unde, că-și fute, pardon, își prăpădește manichiura.


James e bine clădit. După 12 ore de muncă plus jumtatete de oră lunch, dă și pe la sala de gimnastică. Ridică fiare. Face douăzeci de bazine. Aleargă pe loc. Saună.
În drum spre casă adoarme la volan.
No matter what, zice. No matter what I’m doing. Pot să dau radioul la maxim sau să cânt eu până-mi sparg corzile vocale. Tot adorm.
Într-o zi o să intru într-un copac. Sau în altă mașină. Poate pe contrasens. Măcar să nu fie camion, că aștia te fac plăcintă.
Băi, zice, poți să lași geamurile jos în plină iarnă, până îți îngheață curul și ți se lipește de scaun. De ți se urcă coaiele la buric, tot adormi.
Băi, zice, indiferent ce-ai face. Adorm cu țurțurii sub nas. Vezi-ți de treabă. Pentru două, trei secunde, mi se rupe filmul. Mă trezesc speriat și asta mă mai ține o vreme treaz.


Ce mai vrea și nevastă-mea?
Adorm descuind ușa. Cad în nas, nici nu ajung până la pat.
Ea mă freacă, mă umple de bale, eu adorm ca picat din lună. Vrea ciomagul. Ce să facă ea cu ciomagul meu bleg?
Într-o dimineață m-am trezit cu un dildo înfipt în cur, am răcnit de durere, am rămas acasa trei zile, am câștigat un căcat de bani săptămâna aia (fuking shit!)
Am vrut să chem poliția. M-a amenințat că o sa declare că am încercat să o violez. Știi cum e. N-ai voie să-ți violezi femeia. Și te pomenești că te umflă pe tine, cu tot cu dildo-ul din cur, femeia are întotdeauna dreptate.
Nevasta-mea are atâta dreptate, de-mi vine să-i trag un glonț în cap. Adică în gură.
Păi de ce ți-a băgat chestia aia în cur? mă nedumeresc. De tâmpită ce e, o pocniseră fanteziile sexuale. Cică să-mi stimuleze prostata.

Mai bine spune-mi formula benzinei. Sau mai bine a Viagrei.
Într-o zi, am luat un pumn de Viagra și tot am adormit. Eu mă dezbrăcasem, ea ma aștepta în pat, goală, eu am sărit pe ea, pe urmă mi s-a rupt filmul.
O să divorțez. O să plătesc două pensii alimentare. Dar nu mă mai însor. Când îmi vine trag o laba și gata. Beat it up!
E și vina ta. Sau numai a ta. Lucrezi prea mult și o neglijezi. Femeia nu poate fi neglijată.
Să lucreze și ea, să vezi cum își pierde cheful de futaiuri. Am datorii, mi-arată degetele de la ambele mâini, nu-nțelegi?
Ba da, înțeleg, ești cel mai bun șef al meu.
There you go, my friend.
Dă-mi ceva de lucru, șefule.
Dă-l dracu de lucru, stai cu mine să mai vorbim.
Mai vorbim.


James e un tip calm. Nu se enervează decât când povestește de nevastă-sa. Plin de glume, isteț.
Ți-am povestit faza cu Ben Johnson?
Nu
Mi-a povestit-o de vreo zece ori.
Fii atent, aveam 17 ani și prietena mea vreo 19. Dar niciodată nu experimentasem împreună un blowjob.

Și mă tot rugam de ea.
Și într-o zi s-a hotarat ea așa, pe neașteptate, să-mi ofere un blowjob.
Mă uitam la televizor, la olimpiadă. Era finala la 100 m. Ben Johnson, îți dai seama…
Și când sugea mai de zor, eu sar în picioare, ea cade pe spate, și strig.
Come on, Ben!
După vreo trei ani o întâlnesc într-o discotecă, povestim una alta, îmi zice că are un boyfriend, tocmai pe DJ-ul din seara aceea.

Deodată, DJ-ul face un anunț. Zice, atențiune, în seara asta îl avem pe cel mai mare fun al lui Ben Johnson printre noi. Fuking bitch! Mă turnase la prietenul ei…


Tu n-ai avut experiențe de astea?
Nu, în România blowjob-ul era considerat o deviație sexuală, pe vremea tinereții mele. Nu existau lesbiene și nici homosexuali. Și nici hermafrodiți. Cu toate că o bănuiam pe vânzătoarea de pâine.
Cum dracu să nu existe?
Nu, în comunism nu exista așa ceva. Nu existau nici măcar anticoncepționale, doar bebeluși.
Nu mă înnebuni (give me a faking break!)
Și dacă te masturbai, nu spuneai la nimeni, nu ca aici, aici toata lumea se laudă, iar masturbatorii au marșurile lor triumfale. Și dau interviuri la televizor.
Te arătau cu degetul și erai terminat. Pe viață.
Shit!
Pornografia era interzisă sub orice formă. Primul film porno pe care l-am văzut, conspirativ, la cineva acasa, pe o casetă introdusă clandestin în țară, m-a traumatizat.
N-am mai vorbit cu soția vreo două zile, că ne era rușine de ce văzusem.
Felații, cunilisme, sex anal, chestii de-astea.
Shit! Nu-mi vine să cred.
Jucării sexuale nici pomeneală, nici nu mi-am imaginat că ar putea exista așa ceva.
Shit, man! Eu nu cred că aș putea să trăiesc în țara ta.
Acum s-a schimbat. Acum e mai ceva ca aici. Curvele stau pe troture, pe șosele, pe centuri, peste tot. Ultra ieftine.
Poate că, totuși, aș putea să trăiesc în țara ta. De ce nu te întorci înapoi dacă sunt așa ieftine curvele?
Pentru că nu găsesc un șef ca tine, James. Nu poți trăi numai din curve, mai trebuie să și muncești.
There you go, my friend.


James e șeful meu. Muncește pe rupte, are datorii. Câștigă de două ori cât mine și are de trei ori mai multe datorii.
Fuking bull-shit!


.

marți, 30 noiembrie 2010

1 Decembrie 2010




Dragă România,

te felicit de ziua ta! Din toată inima. Dar fără guvern și fără deputați și fără senatori. Pentru că ești țara mea. Fără prefecturi, primării și fără consilieri. Fără hoți, fără uneltitori și vânzători de țară, fără șmecheri , fără ciumegi, fără hahalere și ticăloși, fără hrăpăreți și era să scriu și fără manele.Te felicit numai pe tine și pe cei care te iubesc cu adevărat.



luni, 22 noiembrie 2010

Despre vreme


cand am ajuns la minus 10C, acum două săptămâni, toată lumea s-a plâns că e frig. Minus zece e frig numai dacă vii dinspre zero grade, dacă vii dinspre minus 32C (azi), minus 40C cu factorul vânt, la minus zece ți se pare că se îndreaptă vremea.
Săptămâna asta sper să se îndrepte vremea


.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Povestea cu mexicanii




Pe Paul nu l-am placut de la început, deşi ieşeam împreună în pauză, la fumat, dormea cu ţigara în gură, din când în când deschidea un ochi, privea pierdut în jur, bă, cât e ceasul? întreba şi adormea la loc.
Adormea la mașina de freză, în timp ce lucra. E drogat, se agitau ceilalţi, într-o zi o să-şi taie degetele, poate nasul cu care stătea turtit în cutia de viteze
Am început noul serviciu în aceeaşi zi cu Mike Stratiev şi șeful ne-a pus să lucrăm împreună. Eşti rus, l-am întrebat? Da, de unde ştii? Ai moacă de rus. Puteam fi şi neamţ, doar sunt blond cu ochi albaştri. Puteai, dar ai moacă de rus. Nu sunt rus, sunt belorus.
Mike bea numai vodcă, venea la muncă parfumat, trebuia să ai nas să-l miroşi, vodca miroase subtil, iar Mike avea un zâmbet din colţul gurii când era băut, mesteca gumă iar ochii nu-i sticleau, era vesel, desigur. În pauză ieşea şi el afară, cu ceilalţi, mai schimbam o vorbă. Mă aşezam mereu în dreapta lui, cu urechea stângă nu auzea din naştere, dar nu se plângea, nici idee n-avea cum e să auzi cu două urechi, sau ce e cu efectul stereo.
Paul iar a adormit. O să-şi ardă mustaţa.
Tresare prin somn, vrea careva un joint? 5 dollari! Ori vreţi să vă povestesc cum am intrat la zdup? Era să o împuşc pe nevastă-mea. Pe prima…
Mike, pe tine de ce te aşteaptă taică-tău cu maşina? Pentru că n-am nici un autobuz la 5 dimineaţa. De ce nu conduci? N-am permis. Cum dracu n-ai permis la 50 de ani?
Mi l-au ridicat, nu mi-am plătit pensia alimentară. Şi tu eşti divorţat? Da. Şi eu şi fiu-meu şi fiica-mea Taică-tău câţi ani are? 82. Cred. El n-a fost divorţat niciodată.
Ridicăm o linie de sudură automată pentru General Motors. Sau, mă rog, pentru un intermediar. Tot trenul unei camionete. Nu mai lucrasem ca machine builder, nici nu bănuisem că exista meseria asta în nomenclator. .
Băi, nu mai trageţi ca orbeţii, ăştia or să vrea să muncim toţi la fel, ce dracu, v-aţi tâmpit la cap? Nu vedeţi că nu ne plătesc sărbătorile legale? Ne sclavagesc ăştia. Vezi-ţi de treaba ta, Paul. Ba sunteţi tâmpiţi la cap! Hai să vă spun cum a fost cu nevastă-mea. M-a sunat unul la ateleier, unde lucram, atunci lucram pentru Bekell & Sons, vezi că a intrat un mascul la tine în casă, m-a avertizat. Îl pusesem să o spioneze pe nevastă-mea. Îi dădeam câte-un pot de iarbă pe zi. M-am albit la faţă, tremuram rău de tot, nici nu l-am mai anunţat pe leader. Ţineam în yard, îngropat, un pistol. L-am încărcat, am intrat cu el în dormitor. Un tip o călărea pe nevastă-mea din greu. Îi pusese picioarele-n cap şi i-o tragea ca un apucat. Când m-au văzut intrând cu pistolul în mână, s-au căcat pe ei. Eu turbasem. Fuck, fuck, fuck, vă omor. Rămâneţi unul peste altul că n-am chef să consum mai multe gloanţe. Tipul s-a pus pe milogeală, un sfrijit, că n-o iubeşte pe nevastă-mea, că i s-a întâmplat cum li se mai întâmplă bărbaţilor, de parcă pe mine mă intresa ce scuze îşi găsise el să-mi reguleze mie nevasta. Că nu ştia că e măritată, i-am dat câteva pistoale în cap, l-am desfigurat, am pocnit-o şi pe nevastă-mea până i-a sărit şi ei sângele, au pătat toată lenjeria.. Na, m-am calmat când am văzut cât sânge se adunase. M-am gândit, de ce dracu să fac eu puşcărie pentru ăştia doi că se fut? Şi m-am cărat. N-am mers nici două străzi, uitasem să îngrop pistolul la loc, în yard, şi m-am trezit înconjurat de poliţie. Nici prin cap nu mi-a trecut că poate fi atâta poliţie în Windsor. Cu puşcoaiele pe mine, să mă facă chiseliţă. Nu aveam permis pentru armă, mi-au adăugat şi asta la tentativa de omor, am pledat vinovat, am luat doi ani, am ieşit pe probation dupa nouă luni.
Mike n-a mai apărut la lucru o săptămână, a sunat sick. Pe urmă a venit trei zile şi a sunat din nou, viroză stomacală. Mi-a spus mie în secret că a tras un chef cu vodcă de o saptamână, două zile a avut nevoie să-şi revină, dar nu se simte încă bine, ar trebui să se mai dreagă. Cu Smirnov
L-au dat afară. Mi-a părut rău după el.
Deci aşa, Paul, între timp începusem să ne înţelegem, ai făcut închisoare… Da, parcă numai o dată? De câte ori? Am mai făcut la 17 ani, am jefuit o benzinărie cu un amic. Din cauza lui m-au închis, că m-a turnat, pe mine nu m-au prins, l-au prins numai pe el, eu am tăiat-o peste nişte garduri, nu i-au ţinut balamalele pe poliţai să mă fugărească, dar amicul ăsta al meu s-a pus jos, s-a muiat tot, a făcut şi epilepsie. Am ascuns cuţitul, n-am recunoscut nimic, dar tot căcatul ăla a fost, ca m-a pârât amicul şi am făcut un an şi ceva, fiind la prima abatere, minor, ştii tu... Nu eram nicidecum la prima, la prima de care ştiajudecătorul, da. Când am iesit afară, l-am pescuit pe domnul amic al meu într-un McDoald şi i-am dat cu capul de pereţi, şobolanul dracului. Era cu o curvă după el, n-am băgat-o în seamă, tipa mi-a aruncat cu ceva în cap şi mi-a rupt nasul. Se vede, nu? Se mai vede şi acum. Am snopit-o şi pe aia in bătaie.
Cum e la închisoare?
Buena Vista Social Club, aia e muzică, un electrician vorbind cu alt electrician. Au luat şi Grammy Award. Pentru Jazz. Rap-ul mă înnebuneşte, e plin de politică şi de negrii. Şi cubanezii de la Buena Vista, nu sunt tot negrii? Ba da, dar cântă în spaniolă.
Cum dracu să fie, maximă securitate, nasol de tot. Dacă vrei, în 2 minute îţi pot scrie pe o fiţuică toate închisorile din Ontario. Să ţi le scriu? Nu. Păcat, le ştiu pe toate.
Vrei să-ţi povestesc cum a fost în Mexic? Sau mai bine în Florida…
Dupa ieşirea din inchisoare, Paul s-a recăsătorit, a mai facut doi copii cu a doua nevastă.
Îmi mănâncă minţile, fiu-meu, un golan, la 13 ani numai de prostii se ţine. Uneori mai sare şi la Susana, la nevastă-mea, îmi vine să-l schilodesc.
Într-o lună jumate ne-au mai venit doi colegi, unul Jhony şi unul Shaun. Shaun era jamaican, Jhony dracu ştie ce era, un tip durduliu, nu putea să se aplece. Şeful l-a pus sa numere şuruburi şi piuliţe, după două zile şi-a dat demisia, s-a plâns că e prea intensă munca fizică. M-am aplecat cred că de-o sută de ori dupa porcăriile alea de şaibe şi ce-or mai fi. Am slăbit vreo cinci pounds. Ne-a arătat limba. Nu e vânătă?
Zice Paul: fiica-mea din prima căsătorie, pe unde mă prinde îmi cere bani. Să-i dea mă-sa!
Cum a fost în Florida? Am muncit la câmp, în agricultură. Şi ce făceai? Păi mai ştiu eu ce făceam, ne strângeam toţi albii şi povesteam, pe noi ne plăteau cu 10 dollari pe oră, iar pe negrii cu unu. Ăştia se munceau rău pe căldura aia de le fierbea apa în creieri, dracu ştie ce lucrau, noi stăteam la umbră. Doar când apărea fermierul începeam să ne mişcăm ca nişte găini bete. Am rezistat o săptămână, pe urmâă m-am plictisit. Ochisem un Convenience Store, la vreo 20 de mile mai încolo, bun de prădat, îl ţinea o babă, dar n-a ieşit nimic, nu mi-am găsit un ortac, toţi spuneau că store-ul are încasări sub 100 de dollari pe zi, păi atâta făceam şi noi, stând la umbră, fără nici un risc. Crede-mă, nu vrei să faci închisoare la americani. Şi nici la mexicani. La mexicani e o nebunie. A, eram la cules de portocale.
În pauza de masă Paul doarme citind ziarul. Rubrica sportivă. Despre hochei. Să nu se atingă careva de pagina lui sportivă, nici nu se atinge nimeni, îi curg scuipaţii pe foaia de ziar. Pe mine mă interesează rubrica cu oferte de servicii, Bud citeşte can-can-urile, un ziar ne ajunge la toată echipa. Lui Shaun iî rămân anunţurile mortuare, el fiind ultimul venit.
Între pauze, Paul ne povesteşte cum şi-a pierdut casa. Am vândut-o, n-am pierdut-o, banii i-am dat la avocaţi. La Ducharme, cel mai bun din oraş. Ataţia bani? Păi da, m-au prins cu heroină la frontieră, dacă nu dădeam banii, îmi putrezeau oasele “înăuntru”, cu istoria mea…păi ce făceai cu heroina? Ei dracu, ce făceam, era business. Taică-meu cu gaşca lui în State, eu cu gaşca mea în Canada. El făcea rost de marfă, eu o distribuiam, îmi ieşea cam 20 000 pe transport, depinde de transport. Anul ăla am făcut vreo 80 de mii. Dar nu mi-au ajuns să scap, am vândut şi casa. Am ipotecat-o adică. Dă-o dracului de casă. Am scăpat numai cu arestul. Păi cum v-au prins? Păi nu ne-au prins, ne-a turnat o curvă. Venise după rahatul ei de doză, noi eram ocupaţi să ascundem pungile sub rezervor, unde făcusem un compartiment special, conduceam un Grand Marqui şi unul Joe, i-a tras curvei un picior în cur să ne lase în pace. Să vina mai târziu. O putoare. Ocupam o casă părăsită din down town, Detroit. Ne-a turnat la poliţia de frontieră. Când am ajuns la pod, toate Grand Marqui-urile erau trase pe dreapta. În 10 minute ne-au dibuit ascunzătoarea, adio afacere. În transportul ăla investisem numai eu 25 de miare, taică-meu vreo 60, plus ceilalţi. Bine, v-au prins, dar cu tipa ce s-a întamplat? Nu ştiu, nici nu vreau să ştiu. Am citit în ziare, după o săptămână, că au găsit-o moartă într-un lift. Supra doză. Dar nu mă întreba, nu vreau să ştiu. Bine, nu te întreb.
Lucram în tura de noapte. De la 5 la 5, program de exterminare. La un moment dat, 7 zile din 7.
Băi, eu îi bag pe ăştia în pizda mă-sii cu programul lor. O să ajung să plătesc pe cineva să se ocupe de nevasta-mea. Că o mănâncă. Paul născocea tot felul de scuze şi mai lipsea câte-o zi. Uneori două. Chiar şi trei când i se punea pe chelie. Şi tot se alegea o grămadă de ore.
Şefu, m-a lăsat maşina în mijlocul autostrăzii. Şefu, m-a lovit o tolomacă, a trebuit să chem poliţia, declaraţii, poveşti.
Şefu, mi-a dispărut copilul de acasă, trebuie să-l caut. Şeful, am făcut gripă, vrei să vin la lucru să vi-o dau şi vouă? Şefu, am făcut atac de cerebel…De cee? De cerebral. Sau de cord, înțelegi. Nu înțeleg. Şi câte zile lipseşti? Să văd ce zice doctorul.
După trei zile, Paul s-a întors la lucru, destul de vesel, bine v-am găsit, chinejilor, râzând cu gura mare, iar am fentat trei zile.
Paul fenteaza cu orele, nevastă-sa fentează cu maşinile. În ultimii trei ani a facut praf 4 autoturisme. Gioarse la mâna doua, totuşi… Săptămâna trecută a intrat într-o benzinarie, a uitat care e pedala de frână, sorry guys, a căzut toata vitrina. Paul era să înnebunească. Acum vine la lucru cu bicicleta. Drogata dracului, îmi fură toate joint-urile, oriunde le-aş ascunde. Ia şi crack, nu ştiu de unde, că eu nu-mi permit, e o scumpete. Dacă se fute pentru droguri o omor. O omor oricum dacă o prind cu altul
Să vă spun cum a fost în Texas, acolo toţi poartă arme de foc, dacă nu ai, te arestează pe stradă. Mai dă-o dracului, măi Paul, tu crezi că noi chiar nu citim, nu ştim ce se întâmplă în lume. Habar n-aveţi, sunteti nişte fraieri. De unde să știți?
Cei mai idioţi oameni de pe planetă sunt americanii, luaţi ca număr. Mai ales texanii. Dar şi procentual. Uitaţi-va la cretinul ăla de Bush şi pe urmă vorbim. O masă de dobitoci, li se pare că america e o planetă la periferia căreia trăiesc mexicanii cu sombrero, iar la polul opus tribul canadian.
Atunci ce caută în Irak?
Irak? A, aia e Apollo 11, americanii pun piciorul pe lună. Râde Paul. Am bătut america de la un ocean la altul, nu vă luaţi după filme. Dupa ziare. Dupa radio sau televizor. Mergeţi şi vedeţi cu ochii voştri. Sunt o naţie de retardaţi. Mai bine vă spun cum a fost în Texas.
Paul nu mai are dinţi pe falca de sus. La 40 de ani poartă proteză. Cineva a anunţat poliţia că am droguri în casă, de aia. Au sunat la uşa. Dacă pot să le dau drumul să mă întrebe de copilul unui vecin, era civil, oricum n-a zis că e de la poliţie, dar prin geam i-am văzut pe încă doi. Miroseau de la o poştă. Nespălaţi. Ia copilul şi fugi, i-am strigat Susanei, fugi în pizda mă-tii, am apucat să iau bâta de baseball din spatele frigiderului, uşa a pocnit, i-am tras ăluia o bâta în figură. I-am rupt nasul, gura. Pe urmă l-am muşcat de beregată. Ăilalţi doi au sărit pe mine, m-au lovit ca nişte turbaţi, mi-au scos toţi dinţii, pe Suzana au luat-o de păr, o târau prin living room, cu copilul în braţe.
N-au găsit nimic, nici nu aveau cum că eram curat în momentul ăla. Aşa s-a nimerit. Mi-au dat drumul a doua zi. Poliţaiul pe care l-am muşcat m-a chemat la spital să-mi ia un test de sânge, dacă nu cumva sunt infectat cu HIV. Zău? Și mie cine-mi plăteşte uşa? Dar dinţii? Daca am HIV, murim amândoi, mother fucker!
Paul adoarme enervat. Am avut job de 30 de bacşi pe oră. I-am dat cu piciorul, am intrat în business cu droguri şi am rămas fără casă. Fiu-meu nu m-ascultă, fiica-mea e încă prea mică şi mă urăşte, copiii din prima căsătorie mă vânează să-mi ceară bani, nevastă-mea se droghează fără mine, când sunt la lucru. A, v-am spus cum am locuit în trei? Am pescuit-o pe una la birt. Suzi zice, cheam-o la noi s-o facem la grămadă. Şi am chemat-o. Nu se poate descrie, trebuie s-o experimentaţi pe pielea voastră. O lună am dus-o ca unul de ăla ce ţinea haremuri. De ce numai o lună? Pentru că i-a dat Suzi papucii. Nu tocmai ea a fost cu ideea? Ba tocmai ea, dar pe urmă curva îi propune nevesti-mi să-mi facă vânt, să rămână numai ele două. Să-şi dea limbi una la alta. Căţeaua.
Şefu, nu ştiu ce dracu am mâncat că-mi umplu nădragii la fiecare doi paşi, vrei să vin la lucru să împut tot atelierul?
Acum două săptămâni am început două linii noi. Au mai angajat câţiva oameni pentru schimbul de noapte. Pe Rudy, Brian şi Randy. Pe Rudy l-au mătrășit într-o săptămână, că nu-l găsea şeful niciodată. Se ascundea pe după roboţi şi trăgea câte-un nap. Era cel mai negru negru pe care l-am văzut vreodată. În locul lui l-au adus pe Gerard. Gerard s-a născut în Marsilia. Eşti francez? Nu. Dar ce eşti? Provensan. Am râs toţi, dar niciunul nu ne-am prins de glumă, am râs pentru că a râs Gerard primul. Iar Randy ştia româneşte, lucrase pentru Victorov, la capsule din gelatină. Acolo toţi vorbeau româneşte, pocestea Randy, chiar şi canadienii ori pakistanezii, a trebuit să învăţ. Futuţi maică-ta mă-tii! Ei? Băi, pulio! Ei? Căcate-aş pe mine! Borcule! Iar pe Brian mi l-au dat mie să-l instruiesc. Alţii n-au găsit. Câţi ani ai, Brian? 42. Dă-mi şi mie cheia de 36. Îmi întinde ciocanul de cauciuc. Brian avea calculele lui. Pentru şuruburi primeam un tarod, pentru un cleşte mi se oferea ruleta.
Şefule, ăsta-i cretin.
Ce-ai lucrat, Brian, până acum? Să mă gândesc. Vreo 15 ani genitor, vreo trei am făcut gogoşi, în ultima vreme am tras la presă. Bang, bang. Mi-a spart timpanele. De ce mergi şchiop? Am patru tije de metal în picior. Mi-l arată, vezi, ăsta e ceva mai gros decât ăstalalt. Ceva-ul ăla e dublu. Când obosesc, îmi amorţeşte şi nu-l mai simt. Cad şi-mi rup gâtul.
Paul a aţipit în ultima pauză şi s-a răsturnat cu tot cu scaun. În cădere şi-a înghiţit mucul de ţigară. S-a enervat rău şi s-a cărat acasă. Dar mâine vii la lucru, nu? Vin, că vreau să vă povestesc cum e treaba cu mexicanii.

A doua zi, sună Paul: şefu, nu-mi găsesc dantura, cred că s-a răzbunat fiu-meu pe mine că i-am rupt crosa de hochei. Vino fără! Cum să vin fără dantură, te-ai ţăcănit la cap? Scuze, şefu, fără dantură mă ia gura pe dinainte. Cumpără-i altă crosă lui fiu-tu şi vino la lucru, dar conversația s-a întrerupt brusc. Şeful a cerut robotului să-i dea ultimul număr care l-a sunat. Era Studio 4 de pe Walker Road, un bar de streaptease. Futu-l in cur pe Paul. Fucking liar. M-a sunat de la birt. De ce nu-l dai afară, şefu’? întreaba Arturo, sudorul. Du-te şi sudează-ţi creierii, cum să-l dau afară, cine ne mai frezează piesele? Şi mai e şi povestea cu mexicanii…
Paul a sunat a doua zi: şefu, îmi bag pula în ea de viaţa, mi-a murit câinele, era parte din familie. De data asta e pe bune

.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Noua zi






Mă trezesc cu ciomagul în mână
Adică lângă ureche
Devreme mă trezesc
Odată cu zorile
Mă trezesc.

Bună dimineața zori!
Scrutez orizontul și nu văd nimic
Nimic nimic.
O ramură de măceș mi-a intrat într-un ochi
Nimic nimic

În stângul
Nimic
Sau în dreptul
Nimic
Iar o mână mi s-a prins între pulpanele femeii
Nimic nimic!

Să vină vânatul! răcnesc
Mă speriu de propriul meu răcnet
Nu-mi găsesc nici arcul, nici săgețile, nici lancea
Nici pielea
De urs.

Jerpelita mea piele de urs
Un trofeu din tinerețe
Tinerețe, o,
Tinerețe.

Nu-mi găsesc nici câinele
Nu-mi mai găsesc nici ciomagul
Pornesc la vânătoare desculț
Prin scaieții țepoți si uscați.

La nici două aruncături de piatră sunt prins de o șleahtă de canibali
Desigur
Sunt făcut.
Prizonier.
Au să mă mănânce.
Imi trece.
Prin țest.

Cum au făcut și cu bunicul meu pe care-l chema Tunetul Nopții că se pârțâia tare
Cum au făcut și cu bunica mea pe care o chema Furia Noptii că se pârțâia la fel de tare
Cum au făcut și cu primele mele două neveste care mereu îmi imputau că nu semăn cu bunicii
Ca nu mă pot pârțâi
Și prin asta că nu-mi câștigam prestanța
De parcă te poți hrăni cu prestanță
Sau cu pârțuri...

Le spun (canibalilor):
Omorâți-mă, mai întâi
Sălbaticilor!
Barbarilor!
Neandertalilor!
Hunilor!
Pui de cățele!

Mă gândesc la gurile pe care le-am lăsat flămânde în peșteră
Nici nu știu câte sunt
Ori câți copii am
10 cu Șleampăta
2 cu Păr Bogat
11 cu Pocnitoarea...
4 cu Țâțoasa...
7 cu Durdulia...
5 cu Țâțoasa...
Hai că m-am încurcat.

Vor trebui să-și vâneze singuri de-acum
S-o văd și pe asta
Praful se va alege de clanul meu
Praful și pulberea stelară
Arșice...

Și uite-așa
Sunt legat, vai de mine, fedeleș
Și de mine
De un țăruș noduros
Bine că nu s-au gândit să mi-l înfigă prin pârțâitoare!?

Se face și focul
Și ce foc
Se pregătesc și tobele
Și ce mai tobe
Este invocat zeul protector al tribului
Ce mai trib
De emoție mă piș pe mine și mi se udă pielea de urs.

*

Nu mai e nimic de spus
Pardon
Ma apucă tocmai acum.
Unde-mi sunt cucoanele să m-audă?
Nu mai e nimic de adăugit...adăugat.

Se va întuneca foarte curând
Și
Pentru cei norocosi va urma o
nouă zi
Nouă zi


.

marți, 26 octombrie 2010

The bears are back


Anunț lipit deasupra ușii din dormitor.


Pe timpul șederii la vila Surmont (adică barăcile Surmont n.t.) trebuie să știi că ești în zona de circulație a urșilor.
Fii figilent, acomodează-te cu natura înconjurătoare și cască bine ochii.
Dacă vezi un urs, anunță imediat la birou.
Nu te apropia niciodată de urs.
Niciodată, dar niciodată, nu da de mâncare unui urs.
Nu fugi, pentru că provoci ursul să te atace.
Fă-i ursului cu mâna, vorbește-i pe o voce cât se poate de calmă (dacă ridici tonul se supără ursul) și deplasează-te cu spatele pe nesimțite.
Nu arunca mâncare la container sau pe jos și nu lua de la cantină alimente în dormitor.


Avem și un plan de evacuare lipit pe ușa de la dulap. În caz de incendiu sau dacă te atacă ursul. Zice cam așa. Dacă auzi alarma fugi afară. Zice că pe exit. Și cu litere mai micuțe: și fereastra poate fi considerată exit. Deci dacă vine ursul la fereastră o ștergi pe ușă și dacă vine la ușă o ștergi pe fereastră. Dar dacă vine și la ușa și la fereastră? Eu cred că atunci ai încurcat-o

.

duminică, 24 octombrie 2010

Gripă de sezon


M-am îmbolnăvit, acum am gripă de sezon. Stau cuminte în pat. Tușesc (nu prea), dar îmi curg nasul și ochii ca fluviul Iangtze. Sulfina zice că mi s-a mărit nasul de cât l-am suflat și am umplut toate șervețelele din casă. Că pare un cartof de Yukon și arăt mai sexos decât normal.
- Atunci, când nu mi-e nasul umflat cum arăt?
Dar nu mi-a răspuns.
Atunci, săptămâna trecută, am fost la un botez, înainte să iau gripa. Un botez fastuos, într-o sală decorată cu baloane, poate fac rost și de niște imagini video, umplute cu heliu, a venit să ne cânte Cătălin Arabu tocmai de la Toronto. Să ne îndestuleze cu manele, dacă le duceam cumva dorul. Eu nu le duceam, dar alții da. Desigur, au fost și piese originale, doar că Arabu a uitat să menționeze, turcesti (Gülsen - of of ) sau arabe (
Fadel Shaker - Ya Gayeb) traduse aproximativ. Ba am avut și dansuri din buric interpretate de două performere locale care au reușit să smulgă fișicuri de bancnote din partea masculilor.
- Știi ce prostie am făcut eu? (mărturisire din partea unui participant la botez de prin parțile Careiului), am băgat la chiloții ei de dansatoare o hârtie de 50 în loc de 20, dar acum prea târziu îmi aduc aminte.
Dansatoarele au fost destul de durdulii, se pare că moda scoabelor începe să treacă, una blondă și una neagră, ca în cărțile cu povești, iar copilașul care a fost botezat părea speriat de moarte, mai ales când era ridicat deaspra capetelor celorlalți și părea că domină sala într-un echilibru precar pe palma câte unui chefliu.
Să trăiască Nicolas Mario Todea!
Atunci „la mulți ani!” a fost cântat pe ritm de manea. Totuși, n-a dansat nimeni, ci l-au aplaudat pe ăl mic care iar s-a speriat dacă a fost ridicat prin aer ca o tiriplișcă
Atunci Sulfina a scanat tot ce s-a putut, soțul căreia a pus mână pe bucile nevestei cui, din greșeală, în mijlocul vreunui dans, ori cu intenție dacă bucile păreau prea obraznice. Unele chiar păreau. Eu n-am observat că vorbeam cu unii și cu alții. Însă pot să spun că majoritatea rochiilor și fustelor erau mult deasupra de genunchi (așa se poartă), iar dacă te uitai bine la fustele cu pricina, dunga de la chiloți era imposibil de văzut. E rușine să ți se vadă dunga de la chiloți, sau să se simtă la pipăit. Te poți compromite.

Din când în când fac temperatură, am revenit la gripa mea de sezon. Nu mi-am luat-o (temperatura) că nu știu cum se folosește termometrul. Pentru subsoară pare prea mic, să-l bag în gură nu-mi vine, iar altundeva e exclus. Vorba unui prieten, dacă începe să-mi placă? Mă uit la filme documentare sau de acțiune și sunt servit la pat. Eu zic că nu e prea rău să ai gripă, nu înțeleg de ce se feresc alții, ba chiar se îndoapă cu vaccinuri și fac niște efecte secundare de-ți vine să le plângi de milă. Mai citesc pe bloguri, pană acum n-am menționat, dar cel mai interesant mi se pare blogul lui Marcel Tolcea


.

miercuri, 6 octombrie 2010

Necropath



N-am avut încotro și m-am apucat să citesc în engleză. Pentru că așa ne-a cerut șeful.
- Aduceți-vă cărți de citit din belșug, ziare, reviste, cărți de joc, șah, table, din belșug, numai să nu-mi ațipiți, să nu-mi moțaiți, să nu vă pună dracu să-mi adormiți cu capul în piept ori pe masă că e jale.
Biliard nu, n-am avut voie, interdicție totală, un coleg se lăuda că are masă de biliard și nici ping-pong. Tot colegul ăla avea și masă de ping-pong. Desigur, interdicție. Nici popice. Mai degrabă origami. Nici laptopuri, nici telefoane mobile pentru că se intersectează cu radiourile operatorilor.
Primele două cărți le-am abandonat, erau înfiorător de slabe, recomandate de bibliotecară, abia pe a treia am dus-o până la capăt, Necropath (Eric Brown), care m-a ținut treaz în prima noapte, pe urmă, în final, m-a dezamăgit, eu nu înțeleg de unde toate laudele de pe copertă, de parcă ar fi fost o capodoperă.
Așa, pe scurt, Necropath e un polițist cu puteri paranormale, telepat și mai scanează și gândurile morților, iată cum afla criminalul. Plus niște implanturi în craniu care-l ajută să-și intensifice capacitățile paranormale de care se satură ca de mere pădurețe și părăsește agenția pentru care lucrează. Își schimbă identitatea și se refugiază pe o stație sau port sau ce e, cosmodrom, unde se pierde în singurătate, retras, ursuz, nesocial. Aude în cap mereu gândurile celorlalți ca un zumzăit perpetuu, provocându-i insomnii și stări depresive. Se umflă de droguri din cauza cărora își pierde funcția de erecție, se îndrăgostește de o fată.(platonic), fostă prostituată, pe urmă cerșetoare (mai are și un picior amputat după procedeul țiganilor noștri). Descoperă o conspirație mondială, niște monștri de pe o planetă colonizată de pământeni care prin saliva pe care o lasă în apa de băut (un drog puternic) sucește mințile oamenilor. Aceștia inființează o nouă religie de comuniune cu Dumnezeu. In timpul ședințelor sunt mâncați de vii de către monstru. Câte și mai câte. Niște monștri ancestrali de la începutul lumii. Agenția la care lucra trimite un asasin profesionist să-l elimine, doar așa pentru că și-a dat demisia (acțiune paralelă). In final, filosofii de trei surcele, explozii grandioase, asasinări care te țin cu sufletul la gură. Binele învinge răul.

O carte pe care ar trebui să o citească țiganii din România, dacă tot i-am pomenit (cei care știu să citească) se numește The last Oracle (James Rollins), New York Times bestseller, care îi ridică pe țigani la rang de supra oameni, conferându-le o aură de sfinți și profeți. Vai de curul lor. La un moment dat acțiunea chiar are loc în munții Carpați, probabil ca efect exotic.Cartea e scrisă după aceeași rețetă de succes ca și The Da Vinci code, super acțiune de tip Holiwood în care se amestecă aproape orice. Pythia, Grecia antică, agenții americane de spionaj și contra spionaj, ruși, KGB-iști, Cernobîli, arme nucleare, paranormali, tehnologie, indieni, totul de-a valma. Dacă poți să treci peste lipsa crasă de logică, peste dialogurile infantile și descrierile de doi bani, peste cât de inteligenți sunt americanii cam în orice situații, atunci e exact cartea pe care o cauți. Uite ce porcării am ajuns să citesc.
Mult mai interesant și mai antrenant mi s-a părut Beyond the Quantum (Michael Talbot) din care m-am ales cu niște informații și chiar cu idei pe care mi le-am notat pe niște ciorne ( poate le dezvolt cu altă ocazie).

Michael Crichton cu Time line, văzusem filmul, însă cartea are mai multe plusuri fără să fie extraordinară.

Cam astea, celelalte titluri nu mi le-am mai notat, în curând îmi cumpăr un book reader și poate voi putea fi mai selectiv.

miercuri, 15 septembrie 2010

Despre evoluția socială din România


Mi-am făcut scaun dintr-un butuc gros cât o traversă de cale ferată (8x8), era prin apropiere, altfel nu m-aș fi pus să-l car, mă dor bucile de la el, nu e îmbibat cu catran, mă rezem cu spatele de o pompă sau mai precis de cutia ei de viteze prin care circulă ulei cald ce-mi încălzește șalele și citesc. „Emperor” (Stephen Baxter). Cartea întâi. Am închiriat-o de la biblioteca din cartier de la secțiunea SF, tema e istorie alternativă, romanii îi atacă pe British, apar Caesar, Claudiu și tot felul de generali romani, nu știu ce treabă are asta cu SF-ul, cert e că anul viitor se ține un concurs de roman SF pe site-ul srsff, pe aceeași temă (istorie alternativă) la care aș vrea să particip cu condiția să nu lucrez la iarnă. E tipul ăsta, Marian T care de câte ori mă prinde online mă toacă la cap.
- Bă, scrie!
Alte planuri pentru anul viitor ar fi o vizită în România, deși am promis că nu mai vin cinci ani, anul trecut am fost destul de dezamăgit de evoluția politică și economică, dar mai ales cea socială românească. Aș face o escală la Stockholm unde se va ține Euroconul 2011 și unde lucrează unul din frații mei și una în Spania ca să-l văd pe Nichi de care m-a pocnit un dor. În ultimele săptămâni l-am tot sunat, pe el și pe Venera la ore imposibile din noapte. Dar pentru asta ar trebui să lucrez și să renunț la roman. O excursie peste ocean e întotdeauna costisitoare, mai ales vara, iar o venire în România mă costă cat trei concedii în altă parte. Nu o să detaliez de ce.
Mâine la prima oră am o întâlnire cu denturistul, o să dorm la el în scaun, după 12 ore și jumate la serviciu, chiar dacă la serviciu nu fac nimic (citesc) plus două ore de condus, aproape 200 km dus întors, o să arăt ca un zombie.
Pe colegul meu îl cheamă Janek Z, se omoară cu sudoku, are în jur de 55 de ani, divorțat, cu domiciliul undeva prin Thailanda. Anul lui se împarte în două. Șase luni în Canada când lucrează pe rupte ca să adune bani și șase luni prin lume la pescuit de femei, dacă ar fi să-l cred, când își cheltuie toată agoniseala. Poate-l cred că doar s-a inventat Viagra. Îmi povestește despre iubita lui, Thai, îi cer să nu intre în detalii, nu mai suntem în armată și nici nu vreau să mi-l imaginez pe Janek în acțiune.
- Ai făcut armata, Janek?
- Te cred. Tu nu?
- Ba da, și eu. Pe vremea mea era obligatorie.
Janek le știe pe toate. Cafeaua provine din Africa/Arabia degeaba l-am contrazis eu că a fost descoperită în America. O confundam cu arborele de cacao. Iar fasolea a fost adusă în Europa din America, chiar dacă se cultiva și în Asia din vremuri imemoriale.
- Dar porumbul și cartoful?
- Cu porumbul, cartoful și pătlăgeaua roșie e clar. Au fost aduse din lumea nouă.
- Da, e clar. Și cu ardeiul e la fel de clar.
- Ca și cu tutunul.
Pe la două dimineața se face frig de-a binelea, 4C, intrăm într-un cort pe care ni l-au ridicat scafolder-ii, cu masă, scaune și un radiator electric. Lance (celălatl coleg) joacă cărți (cacofonie inevitabilă) cu instalatorii, eu continui cu lectura, Janek își calculează salariul. Până la sfârșitul contractului nu mai avem zile libere, Janek a ajuns cu calcululele la 6500 pe săptămână și radiază, îi vine să ne pupe pe toți.
- Mai bine nu.
Pentru că după calculele sale poate pleca în Thailanda cu o lună mai devreme. Construcția rafinăriei e pe terminate, ar urma testele și probele de pornire. Care, după unele previziuni, nu se vor termina până în primăvara următoare.
Mi-am reluat locul cu spatele sprijinit de cutia de viteze sub care tancul de ulei pare ceva infernal. În ciuda temperaturii de afară. Dacă intru în cort risc să ațipesc. Dormitul în timpul programului de lucru se somează cu datul afară, ceea ce e contra indicat.
Duminică mi-am dorit să văd finala de tenis US open. Nadal vs Djokovic, dar s-a amânat din cauza ploii. Luni s-a întrerupt din nou. A reînceput după ce am plecat eu la muncă. E ghinion, dar e ghinionul meu.
Pe clubliterar a fost scandal. Nu e destul că m-a lăsat Sulfina singur. Parcă ar fi explodat clubul. Toată lumea fierbea și dădea în foc. Unii plecau, alții amenințau că pleacă, se mai și înjurau etc. Orgolii peste orgolii. Desigur, eu eram vinovat pentru că eu mă aflam la rădăcina evenimentului. Le mulțumesc celor care m-au încurajat pe parcurs. Îi mulțumesc în special lui Florin M care m-a scos, până la urmă, din încurcătură.

După-amiază o sun pe Sulfina:
- Ce faci?
E în Ontario, în vizită la soră-sa. Știam, desigur.
- Dar tu ce faci?
- Fierb fasole pentru chili. Tu ce faci?
- Eu am fost cu soră-mea pe la mall, cam asta. Tu ce faci?
- Eu am fost la dentist...la denturist, am adormit pe scaun, pe urmă acasă m-am băgat în pat și am adormit cu laptopul pe... știi tu ce.
- Aha, știu. Altceva?
- Altceva nimic. La tine?
- Am ajuns bine, m-a așteptat soră-mea la aeroport. La tine altceva?
- A plouat în fiecare noapte de când am început să lucrez nopțile, trebuia să mă gândesc că așa o să fie. Niște nopți nesfârșit de lungi. Vin foarte obosit, îmi vine să ațipesc la volan. La tine?
- Sâmbătă merg în Windsor, i-am sunat pe nași, le-am spus că le fac o vizită. Duminică merg la biserica din Windsor și mă reîntorc la London imediat după slujbă. La tine altceva?
- La mine nimic. La tine?
- Nici la mine.
- Bine, atunci te las, ceau!
- Ceau!