joi, 17 ianuarie 2008

Aventura mea de azi in plin ianuarie



Ce mi s-a întâmplat mie azi la serviciul meu în timp ce făceam ceva nici nu vreau să mă gândesc. Adica eu curăţam ceva într-un loc foarte strâmt şi pe urmă trebuia să măsor altceva şi mă tot aplecam în jos în poziţia pupurez să văd mai bine ce măsor până am dat cu fundul de ceva. De un Spray de curaţat metale. Care s-a declanşat şi a început să mă spriţuie undeva. La fund. Şi când am auzit că mă spriţuie ceva m-am ridicat repede speriat că ce se întâmplă şi am dat cu capul de plafonul metalic. Altceva. Norocul cu casca din cap, de acum o să o port tot timpul, că e albastră şi poate o duc şi acasă că uneori mă mai lovesc de uşa dulapului de la bucătărie. Şi după ce am dat cu capul de plafon, am cazut iar cu fundul pe spray şi iar m-a spriţuit. Cred că m-am udat bine la pantaloni. La fund. Pantalonii de salopetă. Pentru că a început să mă şi usture. Din când în când mă tot pipăiam cu mâna să văd dacă nu s-a uscat. Nu s-a uscat şi usturimea nici nu mă lasa în pace. Până la urmă m-am dus la veceu, unde am dat peste nişte hârtie igienică, am udat-o şi m-am spălat cu ea. La fund.

Încă n-am aflat cine era în cabina vecină de la veceu, s-o fi uitat pe sub peretele despărţitor circumspect la pantalnii mei căzuţi pe vine şi poate se întreba de ce nu mă pun pe colac. Dacă se întreba. Că mi-a aruncat, tot pe sub peretele despărţitor, o revistă cu porcării. Altă dată dacă răsfoiam o revistă cu porcarii singur in veceu, cine ştie ce s-ar fi întâmplat, dar de data asta nu. Din cauză de usturime. Aşa că i-am împins revista înapoi, mi-am îmbrăcat pantalonii şi m-am cărat la treaba mea. Am gasit tubul de spray şi la gunoi cu el.
- Unde-ai umblat? m-a întrebat şeful
- Am umblat la veceu
- Ce-ai făcut acolo?
- Am făcut ceva
Doar nu era să-i spun ce. Însă, când am ajuns acasă m-am răzgândit şi am scris aventura mea de azi care mi s-a întâmplat.

11 comentarii:

Anonim spunea...

Vad ca nu am nici un comentariu si risc sa raman la zero asa ca eu am ceva de zis si mi s-a parut un articol foarte interesant, l-am citit in fiecare zi de cand a aparut si am tras invatamintele de rigoare.
Maine vin iar sa-l citesc si poate citesc si comentariul asta si poate mai las unul sa creada lumea ca sunt vizitat foarte des

Anonim spunea...

ba esti vizitat Dodule. dar la Irina, unde ai mai multe articole :D

Anonim spunea...

blogul tau imi place!
si las comment sa se vaza :p

femeia simpla spunea...

si mie mi s-a parut un articol foarte interesant. drept care (la vremea lui) a fost mentionat la mine (acolo in dreapta, in casetutza verde cu titlul 'de citit').
asa. eu te am (draga DoDu) in feed reader (care ma anunta atunci cand scrii articol nou). si inainte sa te adaug in feedreader, te vizitam foarte des, ca-mi imaginam ca scrii. acum nu-mi mai imaginez nimic :)

Anonim spunea...

ma bucur mult sa te gasesc aici, sa te citesc. nu toate textele tale provoaca rasul fara o lacrima de subtext. aici am ras cu seninatate.

pandhora spunea...

acest joc de-a v-ati ascunselea cu amintirile,cu intamplarile mai mult sau mai putin intamplate dar povestite de tine asaaa,usor ironic,usor tandru m-a facut sa revin aici la tine si am facut-o cu placere,sper ca ai simtit asta...
esti un tip cu o minte foarte ascutita si cu o limba la fel daca nu chiar mai ascutita cu tot accentul tau dulce de banatean (te-am gasit pe sfantul G.,asa ca te-am auzit vorbind) :)
o sa trec la next level citind ce ai scris asa cum imi sugerai...
nu o sa-ti doresc sa continui cu scrisul pentru ca o vei face oricum,te echilibreaza,te completeaza asta, asa ca nu-mi fac griji :)
iti doresc sa zambesti tu mai mult pentru ca pe noi ne faci sa zambim a rade cu prisosinta :)
nu-mi amintesc unde am dat de blogul tau dar ma bucur ca am facut-o...
o sa fiu mai tacuta de acum incolo dar voi fi pe aici...
te imbratisez >:D<

Dorian spunea...

Hai ca m-ai laudat de-mi tremura izmenele. Dar trebuie sa recunosc ca esti un vizitator unic.
Multumesc pentru tot ce ai spus

pandhora spunea...

sunt cateva zile de cand am inceput sa citesc "As crede in Dumnezeu" si pot spune ca sunt intr-o continua stare de uimire...
citindu-te am impresia ca il citesc pe Creanga cu ale lui "Amintiri..." doar ca nu mi-a placut niciodata Creanga...
tu pui atata caldura si culoare in cuvinte incat reusesti sa infrumusetezi chiar si intamplarile dure din viata personajului principal (nu o sa zic viata ta :D )
m-a emotionat felul in care ai scris despre mama ta,despre felul in care ai inceput sa iubesti cartile,m-a emotionat cum i-ai luat apararea lui Agathe...
ai putea scrie scenarii de fim,scrisul tau are ceva "vizual"...
o sa revin probabil dupa ce voi termina de citit ca sa-ti mai spun o vorba doua :)

Dorian spunea...

Ma bucur daca iti place. Dar daca as scrie acum aceasta carte, probabil as scrie-o altfel. Sau n-as mai scrie-o deloc.

pandhora spunea...

te-as intreba de ce spui asta adica de ce nu ai m-ai scrie-o deloc dar ma indoiesc ca mi-ai raspunde...
am inceput EPistolar...ai fi putut sa te faci ambasador :))
tu si umorul tau :)
va trebui sa-ti cumpar o carte pana la urma daca tot nu aveam cum sa ajung la lansare :)

DoDu spunea...

Nu sunt chiar sigur, dar umor e atunci cand razi de tine. Cand razi de altul e bascalie