Ziua Sulfinei

Pe Sulfina am întâlnit-o pe o platformă petrochimică într-un halat alb cu niște nasturi mari transparenți și nu se fâțâia ca alte laborante în ciuda codițelor și-a pistruilor care-i stăteau mai bine ca oricui. Nici nu-și legăna șoldurile ațâțător, ori ademenitor, nici nu se împleticea în x-uri complicate pe toace amețitoare. Nu-ți spărgea nasul bombându-și țâțele iar de farduri probabil nici nu auzise. Probabil că auzise, dar nu le folosea. Era colegă cu Cristina, cu Ruxandra, cu Manuela și cu încă cel puțin alte zece fete din generația ei. An grațios. Pe de altă parte, sau pe de cealaltă parte, eu eram tras la salopetă albastră, haină și pantalon cu șnur pe care-l înnodam în față, peste tricou, printr-o fontă dublă, cu părul cârlionțat acoperindu-mi toată suprafața capului. Încă. Tocmai terminasem armata și mă simțeam deodată mai bărbat. Chiar așa slab cum eram și fără mușchi. Mușchii au venit la modă mai târziu.
- Auzi, unde tot dispari, m-a întrebat un coleg, unul Pavele, de pe lângă Vaslui, atunci când dispari și mă lași singur cu toate extruderele?
- La laboratorul CTC, l-am asigurat eu. Ajunsesem mare extruderist. Duc granulele de polietilenă pentru probe. Indice de curgere, vâscozitate, defecte, șmecherii dinastea, altfel cum reglăm parametrii la mașini?
- Ți-ai găsit vreo drăguță pe-acolo?
- Nu, l-am mințit eu.
Dimpotrivă, pusesem ochii pe Sulfina și pe pistruii ei, pe râsul Sulfinei molipsitor și copilăresc, iar ei începuse să-i placă de mine, nu nega, știai că veneam cu buzunarele umflate de granule să te văd, să te întâlnesc, să vorbim despre filme și cărți, despre cum a fost în liceu sau ce firoscos am fost eu în armată. Eu veneam mai ales pentru ea, s-o trag de nasturii transparenți de la halat. Te luminai la față când intram și-ți întindeai mâinile să-ți torn granulele în palme. Pe urmă așteptam rezultatele acolo, nu mă mai dădeam plecat. În laborator lucrau numai femei, iar mie îmi plăcea printre femei, mai ales când era și Sulfina prin preajmă.
- Bă, tu ți-ai găsit o drăguță, că mai mult acolo stai
- Unde stau?
- La laboratorul CTC
- Du-te și tu, umple-ți buzunarele și du-te că e plin de fete! Am eu grijă de extrudere
- Nu mă duc, că mie mi-e rușine. Îmi plac fetele, dar când le văd fug de ele. Nu știu de ce sunt așa prost
- Pentru că n-ai făcut armata. O să te dezmeticești tu după aia
- Și ce, în armată te învață cum să te porți cu fetele?
- Nu, dar nici nu te dezvață
- Atunci cu ce te-alegi?
- Personal?
- Da, personal
- Eu am devenit mai înfigăreț, că tot e vorba de fete
- Cum, ascultând și executând ordine, de exemplu?
- Și transmițând-le mai departe altor soldați neinstruiți. Să ai un program, dacă vrei de exemplu, să te culci și să te trezești la oră fixă, să ieși la înviorare, să iei trei mese pe zi, chestii din astea... Să fii ordonat, disciplinat și patriot. De exemplu
Deja cred că vorbeam ca din carte.
- Aoleu, eu cred că ție armata ți-a spălat creierul. Eu am auzit că în armată înveți numai porcării
- Da, dacă asculți de unul și altul. Dar nu armata, ca instituție. Pe mine m-a învățat să-mi calc uniforma, de exemplu
Nu, că Pavele ăsta mă ambiționa.
- Am auzit că în armată te-apuci de fumat, bei ca porcul și începi să umbli după femei, lasă tu călcatul uniformei. Mănânci numai conserve și te îmbolnăvești de sculament, de sifilis și de păduchi lațoși
- În tot stagiul n-am avut decât doi soldați bolnavi. Iar dacă nu vrei să bei sau să fumezi, nu te obligă nimeni, nu-ți toarnă nimeni damigeana pe gât și nici nu-ți îndeasă țigara-n gură. Eu am început să fumez din liceu, asta nu înseamnă că liceul m-a învățat. Cât despre bolile venerice o să vezi tu de ce.
- Bun și ce are de-a face disciplina armatei cu femeile?
- Habar n-am, că m-ai zăpăcit. Mai bine vezi că mă duc să duc niște granule pentru teste de laborator
- E clar, ai o drăguță acolo!
Era clar, aveam drăguță. Mă îndrăgostisem de Sulfina. Tot mai tare, de la o zi la alta. Numai ce trecusem de 20 de ani și Sulfina de 18. Doar ce-i împlinise pe 22 iunie. Circulau hormonii prin noi în toate direcțiile și cu toate vitezele. După ce am început să ieșim împreună, ți minte primul nostru film? Papillon, nu ne mai, săturam unul de altul, parcă ne mâncam de flămânzi. Am venit în pardesiu ca să pot ascunde în mânecă o lalea, ai roșit de încântare și ne-am ținut de mână tot drumul până la cinematograf. Anul următor am cerut-o de nevastă. Că nu se mai putea.
- De la granule ți se trage, a comentat Pavele care, la rândul lui, după ce și-a terminat și el armata, s-a însurat tot cu o laborantă.
- Nu de la granule
- Dar de la ce?
- De la altceva
- Altceva ce?
- De unde vrei să știu?

N-am regretat niciodată că m-am însurat atât de tânăr. Pentru că am fost cumplit de fericit. Pentru că, dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot pe tine te-aș alege. Hai să te sărut.
La mulți ani, Sulfina!

.