Despre legionari

Legionarii

Membri ai Mișcării Legionare, mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti în perioada celor două războaie mondiale, oponenți, în principal, ai doctrinei comuniste și bolșevice, mișcare condusă de Corneliu Zelea Codreanu (Căpitanul), lider carismatic, strangulat și împușcat la ordinul Regelui Carol al II-lea al României.
În conflict permanent cu partidele aflate la putere în România interbelică, dictatura carlistă și apoi cea militară, a generalului Ion Antonescu. Hăituiți, schingiuiți, închiși, asasinați și exterminați de către aceștia, culminând cu perioada comunistă de după război.
Autori ai asasinatelor politice IG Duca, Mihail Stelescu, Armand Călinescu, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga etc.

IG Duca (1879-1933)

În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea al României i-a cerut să devină şeful guvernului ca prim-ministru până la alegerile din decembrie. În această funcţie, IG Duca a încercat să anihileze organizaţia naţionalistă de extremă dreapta, Garda de Fier. A iniţiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica să participe la alegerile din decembrie 1933. Peste 11.000 de oameni sunt ridicaţi de la casele lor şi aruncaţi în închisoare, mii de case sunt devastate. Valul de violenţă se soldează cu 18 morţi de partea legionarilor.
IG Duca a fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicadori. Carol al II-lea fusese informat, despre ce aveau de gând Nicadorii, după ce şeful poliţiei, Gabriel Marinescu primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziţie: «Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe». Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliţiei.


Nicadorii

(NIcolae Constantinescu –economist, Ion CAranica – economist și gazetar şi DORu Belimace, licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi student la Facultatea de Drept). Nicadorii au fost asasinaţi, la rândul lor în noaptea de 29/30 noiembrie de către jandarmi, din ordinul regelui Carol al II-lea al României, în timp ce erau transportați la închisoarea Jilava.
Cei trei membri ai grupului s-au predat autorităţilor imediat după atentat. Nicolae Constantinescu suferise în vara precedentă patru răniri grave provocate de jandarmi. Belimace şi Caranica erau de origine aromâni. Un plus al motivaţiei lor l-a constituit faptul că guvernul Duca bloca aşezarea în Dobrogea a familiilor de aromâni care fugeau din calea persecuţiilor şi asasinatelor comise asupra lor în Grecia.


Mihail Stelescu (1907-1936)

Comandant legionar din prima serie, deputat în parlament, 1932, șeful Frăţiilor de Cruce pe ţară (1930 - 1934).
Aspiră și complotează pentru a obține șefia Mișcării Legionare din care este exclus în 1934. Două tentative de asasinat împotriva Căpitanului precum și lansarea într-o campanie de calomniere a Mişcării, a foştilor lui camarazi, prin intermediul ziarului "Cruciada Românismului", finanţat de guvern, îi pecetluiesc soarta. Este împușcat de către Decemviri în iulie, 1936.


Decemvirii

Cei care l-au împuşcat pe Stelescu au primit numele de "DECEMVIRI" pentru că erau în număr de 10: 8 studenţi (Iosif Bozântan, Ion Caratănase, Ştefan Georgescu, Ion Trandafir, Ion Pele, Ion Atanasiu, Radu Vlad Bogdan, Gavrilă Ion) şi 2 muncitori (Grigore State, Ştefan Curcă). Decemvirii s-au predat de bună voie autorităţilor și au fost condamnați pe viața la muncă silnică, apoi asasinați din dispoziția regelui Carol al II-lea al României, împreună cu Nicadorii și Corneliu Zelea Codreanu, înscenându-li-se o tentativă de evadare, în noaptea de 29/30 nov., 1938 (noaptea Sf. Andrei), lângă pădurea Tâncăbeşti.


Nicolae Iorga (1871-1940)

Cel mai prolific scriitor al României, cu o medie de 1,2 cărți și 20,2 articole / lună, (socotind de la primul an de viață). Patru dactilografe angajate care lucrau simultan. Personaj proeminent de o cultură vastă, enciclopedic, poliglot. Profesor, om politic și orator de prestigiu național. Fondator al Partidului Nationalist Democrat pe care-l va face și desface de mai multe ori în funcție de oportunitățile de moment. Născut la Botoșani. Membru titular al academiei Române și fondator al cotidianului „Neamul Românesc”. Fondator al revistei Sămănătorul. Cofondator (împreună cu IG Duca) al organizaţiei „Cercetaşii României”. Membru a zeci de academii şi instituţii specifice de peste hotare, incluzând Santiago de Chile. Înființător de instituţii româneşti în străinătare, precum Şcoala Română de la Paris (1926), Casa Română de la Fontenay-aux-Rosses, Casa Română din Veneţia şi altele.
Deputat și președinte al Adunării Deputatilor. Senator. Ministru. Prim Ministru. Înverșunat împotriva altor partide naționaliste și al celor perindate la conducere. Inamic politic al lui Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Corneliu Z Codreanu (în a cărui moarte a fost implicat direct) și al altor lideri politici ai vremii. Aflat tot timpul în război crâncen cu majoritatea vârfurilor luminate din cultura noastră națională. Xenofob la începuturile carierei sale politice. Înfocat susținător al lui Carol al II-lea, spre sfârșitul aceleiași cariere, în timpul căruia România pierde Basarabia și nordul Bucovinei, ținutul Herței, Cadrilaterul și nord-vestul Transilvaniei. Adânc implicat în guvernul de dictatura carlistă, Consilier regal, funcție prin care a girat și legitimizat acțiunile regelui Carol al II-lea.
Moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare.
Lasă în urma lui o operă monumentală, cantitativ.


Traian Boeru

Agent NKVD infiltrat în structurile legionare, vinovat de asasinarea lui Nicolae Iorga și a ministrului Virgil Madgearu. Crime dezabrobate de către conducerea legionară a acelei vremi. Refugiat în Germania este condamnat la moarte în contumacie. Cu toate acestea, își reunește familia în occident, cu vize de ieșire în regulă, eliberate de către autoritățile comuniste de la București.


Armand Călinescu (chiorul) (1893-1939)

Fondator al Frontului Renaşterii Naţionale (FRN), partid unic şi totalitar aflat sub comanda directă a şefului statului. Ministru de interne și Președinte al Consiliului de Miniștri în dictatura carlistă, implicat direct în asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu .
A fost la rândul lui asasinat la ordinul Gestapoului de un comandou de 9 legionari coordonat de Horia Sima, comandantul legionarilor după moartea Căpitanului. Armand Călinescu era membru al serviciului secret britanic, ţară care a avea mari interese pentru bogăţiile petroliere ale României, odată cu declanşarea conflictului mondial. Călinescu a devenit „incomod” pentru nemţi, motiv pentru care şeful spionajului nazist şi Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române, au pus la cale celebrul asasinat. Moruzov a primit aprobarea regelui Carol al II-lea al României, acesta având un nou motiv pentru a elimina întreaga conducere legionară. Nemţii l-au trimis de la Berlin pe Horia Sima pentru a se ocupa de detaliile atentatului. Succesul acestuia a fost supravegheat de la distanţă de Moruzov, Horia Sima, şi Ernest Urdăreanu, ministrul Casei Regale, cel mai apropiat colaborator al regelui Carol.

Horia Sima (1907-1933)

O filă neagră și încrețită a istoriei. Comandantul Mișcării Legionare după moartea lui Corneliu Zelea Codreanu.


Carol al II-lea al României

Cea mai mare rușine a neamului nostru. Degenarat, instabil psihic, priapic, curvar, trădător, criminal. Revine în România după o înțelegere cu Iuliu Maniu și e proclamat rege, după ce abdicase, inițial, în favoarea fiului său Mihai. Regele playboy.
Abdică din nou în 1940, în favoarea lui Mihai I, predând puterea în mâinile generalului Ion Antonescu și părăsește România cu un tren încărcat cu obiecte din patrimoniul Coroanei, tablouri de mari maeştri, ca Tizian, Rubens şi Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau pereţii palatelor regale de la Pelişor şi Peleş. În Portugalia a valorificat toate aceste obiecte de artă devenind proprietarul unei averi fabuloase, pe care a cheltuit-o în întregime ducând o viaţă de lux împreună cu nimfomana Elena Lupescu

.