Azi, în timp ce mă deplasam spre Walmart să-mi fac aprovizionarea, am ascultat la radio o emisiune despre alimentație. Era invitată o nutriționistă și se discuta pe marginea ultimei ei cărți al cărei subiect era sodiu. Așa am aflat că (înfricoșat) canadienii consumă cel puțin o cantitate dublă de sodiu decât cea normală. Ceea ce ne afectează în o mie și una de feluri. Fără sodiu nu se poate, dar ce e prea mult strică. Și se indica exact cât ne trebuie, doza zilnică. Pe care n-am reținut-o, pentru că vorbea în sute, pe stil englezesc, adică 13 sute de miligrame sau 15 sute de miligrame, sau undeva între. Plus minus (destul de puțin). Și că se fac presiuni asupra companiilor ce produc alimente să scoată, treptat, sodiu din produsele lor.
Oamenii ăștia n-au ce face, după părerea mea. Că zahărul l-au scos și l-au înlocuit nu cu glucoză sau fructoză, ci cu chimicale dulci, de zece ori mai dăunătoare ca zahărul (Acesulfame K, Alitam, Aspartam, Cyclamat, Dulcin, Glucin, Neotam Saccharin, P-400 și mai sunt!!). Cu ce vor înlocui sodiu? Cu potasiu? Mâine poimâine vor înlocui și apa. Probabil cu aer. Iar aerul cu azot, în curând se va descoperi ca inhalăm prea mult oxigen, că aerul e prea bogat în oxigen și vor scoate la vânzare butelii cu aer îmbunătățit în azot.
Bine, au urmat telefoanele ascultătorilor. Un tip se plângea că transpiră foarte mult și îi e foarte greu să-și mențină echilibrul electrolitic fără un adaos de săruri minerale, inclusiv săruri de sodiu (clorura de sodiu). Da, răspunde nutriționista, e un caz special, în cazul respectiv necesarul de sodiu fiind altul. Păi, bine, doamna nutriționistă, matale la cine te refereai, îmi venea mie să întreb, dar n-aveam un telefon mobil cu mine, nu sunt așa important să am unul, la cei care stau toată ziua în casă și nu fac nimic? Dar și aceștia au greutăți diferite, metabolism diferit. De unde ai scos sutele alea de miligrame fix?
Părerea mea e că organismul știe exact cât sodiu îi trebuie, uneori mai mult, alteori mai puțin și își ia singur necesarul dacă are de unde. Ce-i prisosește elimină. Prin piele, prin urină, prin plămâni etc. Oare unei capre cât sodiu îi trebuie? Bunica ținea capre când eram mic și cum dădeau de un drob de sare îl lingeau în extaz. Și nu făcea niciuna hipertensiune. Sau nu știam noi?
Dar stresul? Pentru că stresul e sursa tuturor afecțiunilor interne ale organismului nostru. Mai puțin cele moștenite genetic și cele dobândite de la nutriționiștii moderni ori de la hapurile prescrise de medicina la fel de modernă. Pe când vom afla cât stres avem nevoie și cât ne prisosește. Pentru că, deocamdată, suntem bombardați din toate părțile cu el. Viața noastră nu mai e nici liniștită, nici cu pace în suflet. Ci dezechilibrată. Nu atât nutrițional, cat psihic și sufletește
.
10 comentarii:
Nutriţionistei îi trebuia un drob de sare. Probabil de la lipsa sodiului debita prostii la radio.
Treaba cu nutritia e ca si cu slabitul, la moda. Toata lumea stie ca fast food = junk, dar aceeasi lume e impanzita de astfel de restaurante.
Mai intai omul trebuie imbolnavit apoi se cauta o cura. Sa devina obez sau diabetic. Supraponderal. Mai intai trebuie atras sa devina fumator pe urma i se vinde tratamente pentru a se lasa de fumat. Toata propaganda asta anti fumat din ultima vreme nu e altceva decat o invitatie, pentru ca NU fuma! e echivalent cu: noi stim ca vei fuma numai de-al dracu. Dar nu-i nimic, o sa-ti vindem panacee cand o sa-ti spuna medicul de familie ca mori de urgenta daca nu te lasi.
Si desigur, o singura boala, o singura afectiune, nu e suficient. Trebuie sa suferi de cat mai multe, sa iei medicamentele cu pumnul. Trebuie sa fii consumator pentru ca asta e societatea in care traim, democratia consumlui. Cand eram mic si auzeam ca in alte parti apa se cumpara imi venea sa ma tavalesc pe jos de ras. Credeam ca apa si aerul sunt singurele lucruri pe care le poti consuma gratuit. Si caldura soarelui ori racoarea noptii. Se pare ca m-am inselat.
Doamne, sper sa nu se inteleaga ca sunt specialista in orice, dar ma gandesc ca organismul stie sa elimine sodiu, daca ii dai cu varful de sare si ca peste nivelul de lingurita nu mai stie pe unde sa dea natriul afara. aproape fara nicio legatura, nu mai stiu unde am citit ca negrii ajunsi in Lumea Noua au toti probleme cu tensiunea pentru ca sunt cei ai caror stramosi au supravietuit (si nu au murit deshidratati) pe vasele cu care au fost adusi din Africa. Asa le trebuie daca aveau un anumit bagaj genetic ori daca au mancat multa sare inainte!
cred ca ingerul tau pazitor naparleste.
in ceea ce priveste abuzurile alimentare sau nu si recomandarile pentru mentinerea sau redobandirea sanatatii cred ca fac parte din natura umana. adica abuzam de anumite substante pentru a (ne) demonstra cat suntem de puternici ca indivizi iar apoi apelam la tratamente care si-au dovedit eficienta in turma speciei noastre. cum ar veni ne autoflagelam individual si ne tratam in grup.
dincolo de toate atentionarile si recomandarile specialistilor moartea continua sa vina. si daca tot vine macar sa aiba gust bun.
Unde am auzit eu asta, ca te indopi ca porcul in Ajunul Craciunului, iar raspunsul e ca daca tot moare sa moara satul.
In nici un caz nu eram de partea nutritionistei, cum de am reusit sa las sa se inteleaga?
Totusi, incep sa ma dau din ce in ce mai mult de partea animalelor
Stress is an under-studied illness. Ca tot comentezi deficiente si pareri, si apropo de dezechilibre: ce cantitate de duh sfint crezi ca ne trebuie pe cap de locuitor ca sa indreptam balanta? (in lipsa de emoticon, sa stii ca ti-am facut cu ochiul)
Sa stii ca nu stiu, Ioana. Cand se ajunge la duh sfant ma pierd. dar daca stii tu, te-ascult.
Mie imi place "Sarea din bucate".
Pe planeta mea, ingerii ne racoresc tamplele atunci cand gandim prea mult. :)
Ca sa parafrazez un autor cunoscut, despre duhul sfint nu-ti pot spune aici si nici n-am s-o fac. Nu c-as sti exact, ca si balanta mea sireaca... vai mama ei. Caut si eu, deh. Chestie de indicativ prezent, ca de "alta viata" eu cred ca nici nu poate fi vorba. Daca tot crezi ca-s mai importante blogurile decit cartile, cind mi-oi face si eu un blog poate te invit sa-mi citesti parerile acolo.
alien, daca se schimba dieta se schimba si povestile. Mai ales cele cu morala.
Nu cred, IoanaT, doar ca m-ai provocat. Nu cred ca blogurile sunt mai importante decat cartile. Eventual la fel de importante (daca spun ceva). Daca nu spun nimic nu e important nici unul nici altul.
Trimiteți un comentariu