miercuri, 3 martie 2010

Vacanță în Mexic


1

Am ajuns în Puerto Vallarta aproape de unu noaptea, pentru că a trebuit să ne dăm ceasurile înapoi cu o oră (sau înainte cu o oră, am uitat); la plecare m-am bucurat că avionul avea o capacitate de 245 de locuri, cine să le ocupe pe toate, doar n-o să plece atâția oameni spre aceeași destinație numai din Edmonton și mă imaginam deja întins pe două trei scaune relaxând-mă patru ore jumate. N-a fost chiar așa, n-a rămas spațiu nici să arunci un ac și am fost mulțumiți, eu și prietena mea (my girl friend) (ma rog, nevasta) că lângă noi nu s-a nimerit niciun supraponderal. N-am nimic cu grașii, dimpotrivă, mă uit la ei și mă mir cât sunt de grași. Se supun singuri la chinurile iadului, în avion e o strâmtoare... abia încap cei cu o greutate normală. În Canada s-a propus ca persoanele suferind de obezitate să primească două locuri la preț de unul și mi se pare că anul trecut a ieșit cu scandal pe linia Air Canada, persoana obeză (grăsuna în cauză) a primit două locuri pe rânduri diferite.

Pe monitoare aș fi putut urmări două filme pentru copii. Cu condiția să-mi bag căștile în urechi. Copii sub zece ani. Așa că nu m-am uitat la ele, nici măcar copiii nu le-au urmărit, erau doi în fața mea, gata bronzați, alergau prin tot avionul ca pe maidan. Vai, ce părinți. Niște libanezi. Mi-am luat o carte cu mine și m-am prefăcut că citesc, ceea ce mi-a provocat un somn teribil. Fiind pe ultimul rând, lângă mine era mereu cineva făcând coadă la veceu și mai trăgeam cu ochiul la doamnele sau domnișoarele pe care le întreceau cam tare. Își frecau picioarele unul de altul. Mai scăpau și câte-o mână printre ele. Una, la un moment dat, chiar luase o tentă translucidă. Eu nu înțeleg de ce femeile se hotărăsc să meargă la veceu în ultima clipă. Unele.

Stewardesele erau bătrâne. Nu babornițe, dar nici prea departe. Ne serveau cu sucuri. La alegere puteai cere șampanie și vin. Șampania era un fel de sifon, iar vinul era oferit în pahare de plastic cât un degetar. Am optat pentru vinul roșu. L-am primit într-un degetar fisurat, deși nu mi-am dat seama până când nu mi s-a prelins o parte din conținut pe tricoul meu alb.

Nimeni n-a luat în calcul că am fost servit cu un pahar crăpat, toată lumea îmi privea petele rozalii de pe tricou și se gândea că am băut ca un porc. Până și Sulfina, my girl friend (nevasta).

- Dar cum ai reușit?

- Dar ce cum am reușit?

Parcă aș fi depus vreun efort.

In Puerto Vallarta am găsit 20 C, noi plecasem de la minus zece și un strat de zăpadă apreciabil. Palmieri, bananieri, cocotieri și cactuși. Și ce mai era. Mexicani, desigur. În primul rând. Mexicul e plin de mexicani. Și un autobuz care să ne ducă la hotel. Ne aștepta chiar la ieșirea din aeroport. Hotelul nostru era la o oră și ceva de mers cu autobuzul în Rincon de Guayabitos, un sătuc lângă La Penita, care era un alt cătun sau comună, sau ce, din provincia Nayarit.

- Uite, i-am arătat Sulfinei, așa arată Mexicul.

- Văd și eu.

Eram încă în Puerto Vallarta, când am remarcat prin fereastra autobuzului o camionetă plină cu mexicani. Desigur, aglomerația era în spate nu în cabină. Nu purtau ponchouri și nici sombrere, ci tricouri și niște pălării amărâte de paie.

- Uite, i-am arătat Sulfinei, așa arată mexicanii.

- Dar văd și eu.

- Dar palmierii?

- I-am văzut și pe ăia.

Șoferul era tot mexican, iar lângă volan, pe bord, avea o farfurioară made in Mexic. Deasupra farfurioarei un afiș pe care scria în engleză: „The tip it s not included”, adică degeaba am plătit noi excursia all included că bacșișul era bine venit. Bacșișul era bine venit peste tot. În autobuz, în cameră, la restaurant, pe plajă, pe barcă. Bacșiș mexican

.

17 comentarii:

sylvi spunea...

frumos povestit! m-ai binedispus :) si ce bine e sa ai la drum un prieten care sa fie cel de viata! sa inteleg ca v-ati intors?

Miju spunea...

femeile nu se duc in ultimul moment la baie, ele sunt tot timpul dispuse sa o faca. nu e de ras, din cate am aflat dupa ce am incasat-o, razand, normal. si nu ai voie sa le apesi pe vezica, au un afis mare pe care englezii ar scrie: "don't push this button" cred ca trebuie sa le apesi din alta parte, de unde nu se vede afisul

daca un accident ti-e apreciat ca o reusita, reusitele cum iti sunt apreciate?

Aimee spunea...

Hola Gringo! arriba arriba! :)
Vreme buna, mancare mexicana, palmieri, girlfriend, bere mexicana... fain! :)

de spunea...

ma intrebam de ce nu mai scrii, ma bucur ca asta a fost motivul, bun motiv (:

George spunea...

Ma intreb daca si mexicanii au o poanta despre Mexic: "faina tara Mexicu asta, pacat ca nu se invecineaza la nord cu Romania."
In alta ordine de idei, miine (vineri) la ora prinzului (EST), mare premiera pe blogu-mi: Maratonul Paltoanelor, de Dorian Duma. Ai auzit de el?

dodu spunea...

sylvi, eu zic ca ne-am intors. La timp sa sarbatorim victoria canadienilor la hokey

miju, probabil ca femeile merg la baie si din alte motive. Sa se machieze, de exemplu. Sau cine stie, eu m-am dus sa stau pe veceu ca eram mai mult spatiu de intins picioarele. Ma simteam ca la clasa intai.

aimee, nu gringo, ci amigo, gringo sunt americanii aia nesuferiti.

de spunea, foarte bun motiv ca mi-am parlit pielea si acum ma scarpin de parca am raie

george,
sarumana, o sa-mi fac si o campanie publicitara, ma rog un link direct pe pagina ta, oricum e o premiera pentru mine

DXN spunea...

io in mexic nu merg nici pe gratis. nu stiu de ce, par niste traficanti toti.

ghrayada spunea...

nici mexicanii nu mai sunt ce erau odata

DoDu spunea...

Nu sunt traficanti, majoritatea sunt saraci. Altfel plini de viata si optimisti.

alien spunea...

Eu acum invat engleza si am tradus "Tipul (de la volan) nu este inclus". Noroc de precizarea din continuare, altfel credeam ca asa era afisul. :)

Aimee spunea...

eu stiam ca inseamna persoana de culoare alba, straina de locul respectiv.

a Latin American (disparaging) term for foreigners (especially Americans and Englishmen)

oricum, tot cautand pe google, am aflat ca este un cuvant ofensiv... deci il iau inapoi, cu scuzele de rigoare, amigo! :)

delaskela spunea...

va invidiez si ma bucur foarte mult pentru voi

ana spunea...

Buna,
Numele meu este Ana Zidarescu, redactor www.evz.ro, editia online a ziarului Evenimentul Zilei. Caut romani stabiliti in strainatate pentru interviuri, in ideea de a promova diaspora romaneasca, tinerii romani şi experientele lor in lume, antreprenori, profesori, liber profesionisti etc. Daca esti de acord, nu ezita sa ma contactezi. Nu sunt in cautarea senzationalului, insa cred ca in spatele fiecarei povesti se poate ascunde ceva extrem de interesant pentru cititori. Fiecare are o poveste unica de relatat, pana la urma. Adresa mea de e-mail este ana.zidarescu@evz.ro
Pe 15 martie vom relansa site-ul, in care se afla si categoria Diaspora, dedicata romanilor din strainatate.
Asa ca daca te intereseaza sa-ti promovezi blogul, gratuit, ma poti contacta la adresa ana.zidarescu@evz.ro.
Categoria Diaspora va fi relansata odata cu site-ul si va oferi, ca si pana acum, interviuri, stiri, articole si reportaje cu si despre romanii din lume.
Cred ca poate fi o oportunitate de promovare extrem de facila a site-ului tau si te va ajuta mult in cresterea notorietatii, avand in vedere ca avem peste un milion de cititori unici in fiecare luna. Astept un e-mail de la tine, indiferent de raspuns. Pe curand!

de spunea...

şi eu m-am pârlit, şi eu mă scarpin, mexicul ăsta...

ioana spunea...

:)) Misto vacanta.

Alina spunea...

Cu siguranta multi sunt invidiosi pe tine pentru locurile in care ai fost- eu una sincera, chiar sunt:))
Inca nu m-am avantat in vacante pe o distanta asa mare, dar cu siguranta o voi face. Pana acum m-am dedicat cunoasterii frumusetilor tarii noastre

http://viata-in-cotidian.blogspot.com/2009/10/hunedoara-castelul-corvinilor.html

Anonim spunea...

Accesati flysky.ro!Veti gasi aici o multime de variante ieftine de zbor!Eu am cumparat si am fost foarte multumita!