marți, 1 iunie 2010

13 mai

Drumul spre Fort McMurray a fost liniștit (întotdeauna e liniștit dacă nu te agiți de unul singur), mai puțin când apăsam pedala de frână și mi se scutura mașina. Am niște probleme cu frânele, plăcuțele au ajuns la 25%, trebuie schimbate discurile și saboții pe față. Parcă nu-mi vine să mai bag bani în hârbul ăsta de mașină. Buikul meu LeSabre, un model ieșit din fabricație. Parbrizul pe față a crăpat de la un capăt la altul, suspensiile sunt praștie, motorul mănâncă ulei și mai și picură, caroseria e plină de găuri și rugină pe la poale, iar vopseaua începe să se scorojească. Aerul condiționat nu mai funcționează de anul trecut. A îmbătrânit Buikul meu. Dar eu nu, n-am îmbătrânit, eu mă mențin la 40 de ani +.

După 500 de km am ajuns la destinație. Mă așteaptau numai lucruri noi. Prima oară în campusul Milenium. Prima oară lucrez pentru TransAlta, prima oară lucrez prin compania Aecon/ Lockerbie and Hole. Și tot prima oară voi lucra la o turbină de pe timpul lui Pazvante Chiorul.

Ce-am luat cu mine.
12 tricouri. Pentru că așa mi s-a spus, merg pe 12 zile.
12 perechi de ciorapi, din același motiv.
12 perechi de chiloți. Tot din acelaș motiv. Restul dau ei, adică salopetele. Fără salopete nici directorul nu intră în instalație. Așa-i trebuie.
Ceas deșteptător (foarte important!!, mai important decât chiloții).
Scule de bărbierit (tot așa, mai important decât chiloții). Bărbieritul zilnic e obligatoriu. Ca-n armată.
Laptopul, cărți de citit, filmele. Mai important decât chiloții.
Bocancii de muncă, șlapi de baie, prosop, săpun, pastă de dinți. Periuța am uitat-o acasă, ceva trebuia să uit.
Țigările (mai important decât chiloții și ciorapii la un loc)
Actele, acreditările, dispatch-ul (habar nu am cum îi spune în românește)
Și hainele de pe mine.

Surprize:
prima surpriză e că nu mai au camere de nefumători. A doua, camerele n-au nici televizor, nici telefon. A treia și cea mai năprasnică, nu au internet. Bine, o să stau fără internet că mi-am luat vreo 300 de filme cu mine. O să-mi țin și jurnalul cu ocazia asta, deși nu mă pricep la jurnale. Cine vrea să citească jurnale să intre pe blogul lui delaskela. Lui delaskela nu i se întâmplă cine știe ce, dar scoate niște chestii din nimic de te ține cu inima la gură. Sar femeile pe el, iar el le ia mințile, ce mai. Cu toate că s-a cumințit, nu le mai hăituiește cum o făcea prin cartea aia, abisex. Sau așa cred eu. Acum pregătește o nouă carte, noaptea pisicilor lungi, să vedem ce le făcea pisicilor

.

4 comentarii:

ioana bogdan spunea...

:)) Buun. Felicitări! Fără internet? E groasă rău. O să locuieşti în campus şi în weekend, naveta? Pentru cât timp?

Ioana T spunea...

Dodule,
Poate te gaseste mesajul asta in timp util (pina vineri dimineata) si poate ai pe laptop niste poze faine cu cimpurile alea de petrol (sau altele). Zic si eu c-o rugaminte/propunere: daca ai vreo doua-trei care sa merite, te intereseaza sa le arati si altora intr-o expozitie nationala in Ottawa despre surse de energie? Daca da, astept poze si discutam pe email alte detalii - ma gasesti la ioanat20@gmail.com
Multam,

Ioana T.

DoDu spunea...

Ioana T, nu am poze, daca aveam le postam deja. Campiile acelea de care spui, sunt halucinante. Intr-o zi am sa-mi iau aparatul cu mine.

Ioana Bogdan, nu esti atenta, jurnalul asta e pe o perioada care a si trecut, atunci nu aveam internet, de aceea nu l-am postat, acum am, acum lucrez mai aproape de casa si fac zilnic naveta.

ioana bogdan spunea...

Dorina Duma, gândul că nu ai internet, aşadar probabilitatea că nu ne-am mai putea vorbi, m-a făcu aşa neatentă. De navetă, am scris aşa, de ochii lumii.