luni, 28 mai 2012

Despre fericire




M-am gândit la ceea ce mă face fericit. Și am ajuns cu socoteala că mult mai multe lucruri decât cele care mă fac nefericit. Concluzia pare destul de transparentă.

Țânțarii sigur mă fac nefericit. Și furnicile. Unii îți bâzâie în urechi și te mușcă de unde apucă iar ceilalți îți invadează baia sau se urcă pe tine dacă încerci să te întinzi pe iarbă. Așa că mă țin departe.
Sunt fericit că am scăpat de muștele și șobolanii din România. De câinii vagabonzi și gloabele țigănești. Și de viespile din Windsor. Și de skunkșii din Windsor.

Sunt nefericit că în Edmonton iarna durează 7 luni din an.
Dar sunt fericit că am scăpat de căldurile umede din același Windsor de care nu te puteai ascunde decât în pivniță cu aer condiționat 24 din 24 de ore sau de iernile blânde dar umede care ți se infiltrau în oase și articulații. Sunt fericit că am scăpat de verile din România când mi se încingeau pereții de beton ai apartamentului și transpiram în timp ce dormeam. Dacă dormeam. De asfaltul care ți se topea sub picioare, de praful, noroaiele și căcații în care călcai mergând pe stradă.

Sunt nefericit că nu mă pot vedea decât extrem de rar cu anumiți prieteni și  parte din familie,  mă chinuie dorul de ceea ce am lăsat și îndrăgit, totuși, în România.
Sunt fericit că am scăpat de țigănia de acolo. De șmecheri, de maneliști și de politiceni cretini și hoți îmbogățiți peste noapte. De președinți căzuți în cap, polițiști duși cu pluta, vânzătoare obraznice și medici hrăpăreți.

Sunt nefericit că nu-i pot ajuta pe toți cei care îmi sunt aproape. Pe cei mai săraci ca mine, mai puțin norocoși  în viață, mai neajutorați decât am fost eu, pe cei mult mai nefericiți ca mine.  
Sunt fericit că sunt alături de soția mea și de copiii mei. De o parte din prieteni. Și de câțiva cunoscuți.

Sunt fericit că mă iubesc cei care mă iubesc


.

9 comentarii:

Miju spunea...

dorul dodului :)
tu esti cel din dreapta, cel care nu se uita la pozar, nu?
se pare ca inca de atunci faceai inventarul fericirilor

Filonous spunea...

Să ştii că dorul de prietenii plecaţi îl au şi românii de aici, din ţară, te felicit pentru familia ta şi pentru că mai simţi depărtarea...

Pappa Anton spunea...

Ce vremuri dragul meu ....
Multumesc pentru poza si amintiri INTRADEVAR O MARE SURPRIZA

CIPRIAN Pappa
Craiova Romania

Dorian spunea...

Da, Miju,
ala sunt eu. Nu ma uitam la fotograf pentru ca eram suparat pe armata. Si pe coducatorul ei suprem

Filonous,
cel mai departe esti cand stai langa aproapele tau si nu se leaga nimic. Romania nu mi se pare departe geografic, ci ca directie in evolutie

Ehe, Cipriane,
si eu imi amintesc cand ma amenintai cu baioneta. Chiar asa, ce vremuri...

Anonim spunea...

la vremea aia eram şi eu pe undeva, pe lângă unitate.
:)

salut
e.

DoDu spunea...

Dar nu venisi sa ma vezi. Te contra salut

Viofrum spunea...

Ce echipaj de poveste! Crudu,Cocan(?, Barbut, Gradina(?), Babos... Ti-as fi recunoscator daca mi-ai aminti numele celorlalti.
Batranul AN2, pe care voi il asteptati in aceasta poza cu zimti facuta de celebrul Jean Stroe,a fost inlocuit cu modele demne de mileniul III, la Deveselu se vorbeste de scutul antiracheta, iar oltenii sunt fericiti ca au venit americanii.
Il salut peste vremuri pe Anton Pappa si pe toti fostii colegi care intra pe blogul tau.

Dorian spunea...

Viorel,
e impresionant ca dupa atata timp si atatea generatii de militari iti amintesti cateva nume dintr-o fotografie.
De la stanga la dreapta: Calin Crudu, Pappa Anton Ciprian, Guran Ovidiu, Tudor (o sa-mi amintesc eu si celalalt nume, voi reveni), Adam (la fel), Barbut (idem) Gradina Zeno si Costel Babos

Anonim spunea...

Accesati flysky.ro!Veti gasi aici o multime de variante ieftine de zbor!Eu am cumparat si am fost foarte multumita!