vineri, 30 noiembrie 2012

Ziua României




Am spus și încep să mă repet cum fac unii după ce sar pârleazul vârstei, ziua României nu e o scuză să bei până dai cu capul de masă, însă unii abia așteaptă prilejul, pentru că nu e nimic mai sublim decât să te îmbeți din patriotism.
1 Decembrie e ziua când meditez la trecutul, prezentul și viitorul României. Și la români, în general. Îmi pun întrebări. Ce-l definește pe un român ca român? Istoria? Cultura? Religia, tradițiile? Spațiul geografic? Toate la un loc? Limba?
De câte ori aud un român vorbind cursiv, curat, fără să stâlcească cuvintele, fără să le altereze, fără să le îmbîcsească cu englezisme, fără să schilodească gramatica, îmi devine simpatic pe loc. Îmi vine să-l iau în brațe și să-i spun, măi române!

De aceea, pentru scriitorii de limbă română am așa, o venerație. Și nu mă refer doar la autorii de ficțiune, ci și la cei care scriu cărți tehnice sau științifice, articole, studii...
De aceea îi și scuz pe unii (alții) cu personalitate discutabilă, pentru acest simplu motiv, au făcut ceva pentru limba română.
Nu mă refer la cei care au dezvoltat „limbajul de lemn” din perioada comunistă și nici la plagiatorii cu funcții mai mult sau mai puțin politice din ziua de azi, cu atât mai puțin la jurnaliștii de duzină care au umplut ziarele românești on-line și care, după părerea mea, sunt un fel de terminatori ai limbii. Acum câțiva ani am renunțat să mai citesc Evenimentul Zilei pe internet din cauza acestui gen de jurnaliști și e timpul să renunț și la Adevărul care pe zi ce trece devine un fel de groapă de gunoi a limbii române. Nu-i înțeleg pe cei de la conducerea cotidianului de ce acceptă toți gângavii și analfabeții în paginile sale. Toți bâlbâiții și toți fornăiții.

Nu sunt supărat, nici nu am dreptul. Fiecare încearcă să câștige un ban cum poate. Unii spurcând limba neamului din care se trag, alții batjocorind  neamul românesc de la înălțimea funcțiilor și pozițiilor pe care le ocupă conjunctural. Pretinzând că-l conduc. Spre bunăstare și fericire. Îmi vine în minte un cântec al lui Vali Sterian: Măi Băseștilor, măi Pontaiștilor, măi Becalilor...
Fără nici un fel de ranchiună.
Dimpotrivă, le doresc numai bine tuturor românilor.

La mulți ani, Români!
La mulți ani, România!

.

3 comentarii:

Frontierele Tacerii spunea...

Ce-l definește pe un român ca român?
Bună întrebare. Atitudinea îl definește pe român, Dodule.
Omul trebuie să fie om, cum spunea Eminescu.
Nu istoria care e trecut, a murit, s-a dus.
Ăștia de aici habar n-au și nici nu-i interesează cine au fost Decebal și Avram Iancu și Mihai Viteazul.
Pe cine intereasează ce religie ai la locul de muncă, în trafic pe șosea, la magazin etc?
Pe nimeni. Modul cum te comporți e esențial.
Preotul Iosif Trifa a încercat acum mai mult de 100 de ani să spună că un ortodox adevărat
nu ar trebui să bea așa mult alcool, nu ar trebui să înjure atâta și nu ar trebui să mintă cât minte.
Ca urmare l-au dat afară din preoție.
Asta nu înseamnă că toți musulmanii care nu beau și nu mint sunt de calitate.
Tradițiile? Poate, dar și alții pregătesc sarmale și merg cu capra de sărbători, chiar dacă se numește altfel.
Limba? Da, însă nu în varianta care o spui tu.
Bătrânul ăla care a plecat din țară acum 60 de ani
și care s-a căsătorit cu o englezoaică și a vorbit toată viața lui engleză
dar încearcă și își aduce aminte că la "head cheese" i se spunea "tobă",
deși nu-și mai amintește restul de 80 de mii de cuvinte din vocabularul activ,
e mai român decât toți parlamentarii ăia care ce discursuri maiestuoase știu să țină în cea mai impecabilă limbă romană,
dar pe de altă parte fură tot ce se poate fura din avutul țării prin firmele lor private.

Atitudinea trebuie să îl definească pe român în fața lumii, modul cum ne comportăm, ceea ce facem atunci când credem că nu ne vede nimeni, modul cum îi tratăm pe ceilalți.
Să creezi ca un zeu, să muncești ca un sclav, să te porți ca un rege.

La Multi Ani Romania, oriunde te-ai afla tu!

Dorian spunea...

Cand nu ma vede nimeni fac tot felul de chestii pe care si altii cred ca le fac atunci cand nu-i vede nimeni. Si nu intru in amanunte...
Altfel, comentariul tau e frumos ca o poezie

Ovidiu spunea...

Site web educational: http://www.c-drpciv.ro/