Sfârșitul lumii

Unii se așteptau să vină sfârșitul lumii. Pentru unii sfârșitul a și venit, Dumnezeu să-i odihnească! Deși, după noile reglementări canadiene nu mai e corect să faci referințe la Dumnezeu. Nu mai poți spune Marry Christmas pentru că jignești populația musulmană sau populația budhistă sau alte populații. Atee ori de altă religie. Ori populații din spațiu cosmic. Mai nou nici măcar Bless you! nu poți spune când strănută cineva, pentru că are conotații creștine. Așa că eu le spun noroc!, pe românește.

Excuse me?

O altă lege recent promovată e legea antibully dar și anti name-calling, care se va pedepsi cu amendă și închisoare. Nu mai poți să spui nimănui, băi porcule, că te închide. Nici măcar în familie. Cred. Decât, eventual, ca dezmierd. Ceva în genul, porcul (ori porcușorul) meu drag. Sau dacă așa îl cheamă în acte. Dar și atunci trebuie să i te adresezi cu Domnule Porcu.

Nu știu cum se va aplica legea pentru că poți spune cuiva și Majestate, dar intonația să fie ca și cum i-ai spune căcăciosule, mucosule sau tărăie brâu.

Mai târziu se va scoate și din literatură, așa cum s-au scos referințele rasiste, îmi vine în minte exemplul lui Mark Twain a cărui roman Aventurile lui Huckleberry Finn a ieșit în ediții din care, cuvântul nigger, a fost cenzurat.

Probabil vom ajunge vremuri în care nici măcar să visezi nu vei avea voie, pentru că visurile vor fi controlate și posibil cenzurate.

Comuniștii au fost copii mici, n-au inventat ei cenzura, nici măcar n-au aplicat-o ei primii. Cenzura există odată cu primele comunități umane. Că te naști liber sunt basme de adormit sugarii, parcă așa se spune. Dreptul la opinie și libertatea de exprimare sunt doar în capul meu, în momentul în care le fac publice și deranjează niște ierarhii, niște persoane, vreau să spun, care sunt micii Dumnezei ai planetei, am bagat-o pe mânecă. Mai bine tac dracului din gură. Cu toate că și „dracului” e înjurătură, nu mai poți folosi expresia, s-ar putea să te închidă ăștia și dacă ți-o spui ție insuți.

Acum sunt convins că societatea umană evoluează degenerativ, ca să încerc și eu o metaforă. Ca număr, în primul rând, ca și consum al resurselor naturale, în al doilea rînd, iar în al treilea rând ca infestare cu deșeuri, zoaie și gunoaie. A planetei și a spiritului uman. Sfârșitul o fi pe aproape, dar nu al lumii, nu al Pământului sau al sistemului solar, nu al universului, ci doar al nostru, al oamenilor. Ca specie strict biologică

.