duminică, 6 aprilie 2014

Despre una și alta





Am avut recent un intermezzo cu George Geacăr pe messenger, i-am citit câteva postări, din cînd în cînd îl citesc, uneori reiau postările din urmă.
Ce vreau să spun e că multe texte și mulți autori merită citiți, dar nu am timp să citesc tot ce se scrie bine sau valoros. Nimeni nu are timp, nici măcar dacă e selectiv. Se scrie mult, generația nouă e mai educată, informația circulă mai ușor, accesul la lectură e și mai ușor.
Pe George îl citesc pentru că am o relație mai veche cu el, chiar dacă nu ne-am întâlnit niciodată. M-a ajutat și cu clubul literar câțiva ani, nu numai că-i sunt recunoscător pentru asta, le sunt recunoscător la toți cei care m-au ajutat, dar chiar îmi place ceea ce scrie.
Însă, din punctul meu de vedere, cărțile tipărite pe hârtie nu mai sunt la modă, nu l-aș cumpăra pe George și nici pe altcineva nici măcar pentru autograf. Pentru că nu mai iau cărți în mână pentru lectură, citesc versiunile electronice dacă le am, sau ce se publică gratuit pe internet. Decât să pun o carte în bibliotecă mai bine pun o sticlă de vin. Vinul îl beau până la urmă, cartea n-o mai recitesc, sunt atâtea altele, de ce-aș citi o carte de două ori când sunt sute, mii, zeci de mii care ar merita citite. Unde aș putea înghesui câteva zeci de mii de cărți într-o bibliotecă? Într-un calculator da.
Se scrie atât de mult că nu ai cum să cuprinzi totul. Nici într-o viață, nici în două vieți, nici în mai multe. În mai multe poate, dacă ar fi infinite.
Să trăiești din scris e o utopie, mai ales în România. Să mai fi și poet...
Ultima carte pe care am publicat-o am împrăștiat-o gratuit. Probabil am publicat-o din orgoliu, orgoliu care mi-a trecut. Mă maturizez. In adolescență, unul din visurile mele era ca la 40 sau 50 de ani să mă apuc de scris și să devin celebru. Acum, ajuns la vârsta ceea, tocmai m-am lăsat de scris (fără să devin celebru) pentru că nu văd niciun avantaj. Și când spun avantaj, nu mă refer numai la cel material.
E mai simplu să fii consumator. Pentru mine e mai simplu. Ca să scrii o carte consumi timp cât ai putea citi o sută. Nu numai că n-ai niciun avantaj, dar ieși în pagubă. Scrisul ar putea rămâne doar o ocupație (hobby) pentru cei care n-au ce să facă cu timpul liber, pensionari, sau cei orgolioși. Cel puțin în România unde piața literară e fără însemnătate economică.
Când voi ajunge pensionar poate mă reapuc de scris. Dacă n-am ce face mai bun. Lectură de exemplu, crescut nepoți, plimbat prin lume, fumat droguri sau mai știu eu ce. Dacă-mi va permite bugetul să fac ce-mi trece prin cap. Dacă nu-mi va permite va trebui să lucrez mai departe. Bineînțeles, cu condiția să mai fiu în viață

.

6 comentarii:

Blegoo spunea...

BLEGOO (bosumflat): "Am înțeles aluzia..."

DoDu spunea...

De ce trebuie mereu sa ma repet, lucrurile astea se pot schimba de la o zi alta:) (in ceea ce ma priveste)

Blegoo spunea...

BLEGOO (cu hotărîre): "Repetiția... e mama... ăăă... a ceva! Cum zicea Lenin?
"Învățați, învățați, învățați!"
Nu a zis: "învățați..."
Știa el ceva."

DoDu spunea...

Blegoo-le, cu aceeasisi hotarare, am sa-ti dedic urmatorul articol, oricare va fi acela

Lumi spunea...

Eu inca mai citesc pe hartie. Imi place. E un fel de drog.
Am cochetat si eu cu ideea de a scrie o carte, dar am renuntat, pentru ca, daca nu esti cel mai bun in meseria asta, mai bine te lasi... vorba ta, sunt atatea carti bune necitite.
Are Ada Milea un cantec "Ce pacat ca nu mai sunt pensionara..."
P.S. N-am primit ultima ta carte... :)

Blegoo spunea...

@DoDu:
Aha... ei... o să crez cînd o să văz... că nu tot ce-i pă interneț e pă bune.
Acuma... serios.
Dacă cineva îți zice că ești pilit... te rățoiești; dacă zic foo' 3-4... consideri că poate-poate.
Acuma.
Eu sunt ăla primu' care zice să mai scrii.
Talent este... vorba lu' Kogălniceanu... "Căcălău, Măria Ta!".
Puturoșenie și lenevie mioritică... cam tot ca la Kogălniceanu.
Nuș' ce trebe să execut ca să motivez; poate să aduc ceva alți comentatori?
Nu-i problemă... am dăstui tovarăși...
chestia e:
Te motivezi la număr de mulțime?
Ori la calitate de cerere?
Ca să știu dă unde să atac, ce dreaq'...