vineri, 24 iulie 2015

Pomana porcului



Am fost la tăiat porcul în Mundare. Eu în pantaloni scurți dar Sulfina cu poșeta ei. Pentru că am întrebat-o:
- Dar iei și poșeta?
- Daa, păi nu merg niciunde fără poșetă. Fără poșetă nu mai sunt eu. Ci altcineva. Vrei să mergi cu altcineva la tăiatul porcului?
- Ba nu, mai bine ia-ți poșeta!
Cu două săptămâni înainte ne-a întrebat Radu al doilea.
- Voi vreți porc?
- Noi vrem, așa i-am răspuns.
- Veniți la tăiat?
- Ba cum să nu.
- Câți porci vreți?
Aici nu prea am știut ce să răspund.
- Păi unul, dar mic, cât de-un cotlet
- Bine, că și noi vrem jumate și poate-l împărțim.
- Da, așa sunt de-acord, dar altfel nu.
Cu o săptămână înainte iar ne-a sunat Radu al doilea.
- Nu v-ați rezgândit cu porcul?
- Încă nu, ci vrem să-l tăiem în două.
Zis și făcut. Totuși, cu o zi înainte iar ne-a sunat Radu al doilea
- Sper că nu v-ați răzgândit că acum e prea târziu, mâine între 6 - 6:15 venim să vă luăm cu duba noastră.
Am fixat repede ceasul să sune la șase și cum a sunat ceasul cum a și bătut Radu al doilea la ușă. M-am repezit să-i deschid, noroc că a strigat Sulfina după mine.
- Unde ai luat-o în curul gol, mai bine pune chiloții pe tine.
Nu i-am găsit și așa am nimerit pantalonii scurți pe care i-am pus pe mine și în cinci minute eram și plecați să tăiem porcul, cu poșeta Sulfinei după noi. Altceva n-am luat nimic. Nici măcar bani, a trebuit să cobor la benzinăria din și să scot bani de pe plastic. E bun și plasticul la ceva.

La fermă am ajuns încă devreme pentru că ne aștepta Jimmy, proprietarul porcilor. Iarba îți ajungea până la piept prin unele locuri, iar cocinele porcilor credeai că se dărâmă dintr-o clipă în alta. Aproape la fel de pitoresc ca-n România. Scândurile erau demult putrezite, dacă-și puneau porcii mintea cu ele praf le-ar fi făcut.
Jimmy ne-a dus prin toate cotinețele pe unde avea porci să ne-alegem unul. L-am ales pe ultimul, de comun acord, părea destul de simetric să nu avem probleme cu împărțirea. Jimmy a zis, lasă că vi-l împușc, credeam c-o să-l alegeți pe cel mai gras că-mi cam face probleme.
Și i-a dat pușca lui nepotu-său, se pare că era timpul să învețe și nepotu-său  să împuște porci. Eu și Radu al doilea ne-am dat la o parte, pentru că nepotul a început să se învârtă de jur împrejur cu pușca aia a lui, porcul nu voia să stea locului, se tot plimba prin ogreada în care l-am separat de unul singur.
Pe urmă pușca s-a blocat și era să rămânem cu porcul neîmpușcat. Noroc cu Radu al doilea care a fixat-o din trei mișcări militărești.
- Nu vrei să-l împuști tu, l-a întrebat Jimmy. Văd că te pricepi la antichități.
- Nu, pentru că n-am permis de împușcat și sunt și milos. Milos era doar pe deasupra, în plus, dar Jimmy nu s-a prins, ci m-a întrebat dacă nu cumva vreau să-l împușc eu, că nepotul lui s-a răgândit.
- Eu sunt de zece ori mai milos decât Radu al doilea, așa i-am spus. Eu mai bine îi tai beregata.
Până la urmă l-a împușcat Jimmy cu toate că porcul iar a început să se preumble prin ogreadă crezând c-a scăpat. Părea chiar bucuros, dacă nu cumva fericit. Grohăia prin iarbă de plăcere.
După ce a căzut porcul împușcat am sărit la el cu cuțitul, numai că nu prea tăia, m-am chinuit o vreme pe urmă ce să-l cari din ogreada aia a lui că era mai greu de cum fusese viu. L-a cărat Jimy cu tractorul, într-o lamă de buldozer și ne-a lăsat să ne descurcăm cum vrem noi. Pârlitul a mers ușor, iar despicatul și mai ușor pentru că am avut-o pe Vioara-întâi care știa toată anatomia porcului pe de rost. Că nu degeaba a fost medic dentist. Am reușit să-i scoatem și mațele, în schimb am pierdut toporul după primul ciocan, un topor de fontă, de unde eram să știm că dacă e made în China nu ține la ciocan. A trebuit să folosim traforajul electric
Pompa de apă pornea dacă apăsai pe întrerupător și pe urmă îi trăgeai un picior. Picior de amorsare. Iar spre sfârșit de tot au început să taie și cuțitele dacă  le-am șlefuit cu o piatră specială pe care ne-a dat-o Jimmy.
- Păi n-ai avut piatra asta de la început?
- Dar cum să nu?
Singurul moștenitor a dormit tot drumul, iar marele absent a fost Rexi Calapodescu. Tocmai de la pomana porcului care a fost un dezmăț, după ce-am ciopârțit jumătățile de porc, ne-am îndopat cu tocăniță în untură până la urechi, cu jumere calde, cu șorici și tot felul de porcării, ca să păstrez profilul. Noroc că n-am fost în Post că nu ne-ar mai fi spovedit nimeni.

4 comentarii:

Blegoo spunea...

Fragment din romanul în trei volume "Asasinii Mioritici pîntre Noi" - Editura Academiei, prefațată și îngrijită de A. Pleșu, cu postfață de V. Tismăneanu. Ilustrații color - nerecomandate tinerilor; 1867 pagini, coperți cartonate. Not available for sale in EC, Alaska și Hawaii.

Dorian Duma spunea...

Esti sigur ca e 1867 si nu 1876?

Blegoo spunea...

Absolut! N-am considerat paginele albe, la-nceput și sfîrșit, alea zmîngălite și cu ștampile de bibliotecă.

Dorian Duma spunea...

M-am linistit, dar mi-a stat inima in loc