Juranal (parcă eu știu să pun etichete?)

Când să public și eu jurnalul din ultima săptămână, gata, l-am pierdut. Îmi mai amintesc eu câteva lucruri, unele cam vag.
Mai întâi îmi amintesc că am cumpărat bilete de avion băieților mei pentru România, asta îmi amintesc prea bine, că m-am scăpat de un săculeț de bani. Și nici n-am scăpat de tot, că doar n-o să-i trimit numai cu biletele. Aș vrea eu.
Mai bine schimb vorba.Vinerea trecută a picat într-o dată de 11 aprilie, ne-am hotărât noi, colegii de la serviviul meu, să socializam la un birt. A venit și directorul cu nevasta și șeful mecanicilor care e divorțat, și șeful electricienilor, numai șeful asudorilor n-a venit, în schimb au venit doi asudori, unul cu degetul într-un borcan cu ghiață, că tocmai ce-și asudase un deget și unul care s-a așezat lângă mine și mă chema afară la fumat din cinci minute. Na și ne-am dezlegat noi la limbă cu niște aperitive de cognac.
Pe urmă ce ne-am gândit noi, să ne jucăm de-a datul paharului peste cap. În jocul ăsta, cam periculos că și se înmoaie picioarele, odata intrat în hora nu mai poți da înapoi din horă, că trebuie să stai până îți vine rândul să plătești și tu. După ce-ai plătit nu-ți mai vine să dai înapoi nici atât, aștepți să plătească toată lumea intrată. Și așa te trezești amețit. Ți se moaie picioarele, pot sa garantez. Lui Aaron și lui frate-său, Lee, li s-au muiat picioarele și au căzut peste niște mese, apoi au căzut peste Loney care era deja cazut înaintea lor. L-au deșelat.
- Ridicați-vă de pe mine, că v-ați îmbătat ca niște porci ce sunteți!
În loc să se ridice, Aaron și-a spart arcada într-un picior de masă, acum arată ca un boxer cu arcada spartă. Eu m-am speriat și m-am refugiat înapoi pe scaun unde mi-am lăsat picioarele mele să mi se înmoaie în voie. În fața mea s-a așezat Mike, proiectantul nostru, tocmai se întorcea și el de la datul paharelor peste cap și avea chef să se laude cu ce proiecte mari face el.
- Știi proiectul meu de 150 de tone...
- Daaa
- Ei, acum lucrez la unul de 160 de tone.
- Oaa
- Nu glumesc!
- Fiuuu
Adică m-am tot mirat și m-am uluit până i-am ciupit două beri. Și i-o ciupeam și pe a treia dar începusem să uit cuvintele englezești pe care le înlocuiam cu cele romanești.
- Ce, ce limbă e asta?
- Latina, păi cum
- Adică spaniola?
- Spaniola e spaniolă, eu vorbesc latina în procent de 70%. Cel puțin așa am învățat la școala pe care am frecventat-o eu.
- Da parcă latina o vorbeau romanii
- Da, păi eu sunt roman cu căciulă de tarabostes pe a. Iese român. Daca nu mă crezi, în latină se spune cosa nostra iar în română se spune casa noastră
- E clar, ce mai, latină pură, unde e România asta că am devenit brusc interesat.
- Pe țarmul Mării Negre
- N-am mai auzit de marea asta, numai de una roșie.
- Dar de munții Carpați?
- Nu cred. N-o fi la poalele Hymalaiei...
- Dar de Europa de Est?
- De Europa am auzit
- Ce țări?
- Marea Britanie, Germania și Franța. Poate și Italia, mai știi...aștia construiesc Lamborghini, dar nu m-am gândit niciodată pe ce continent or fi.
Pe urmă a venit Loney la mine să mă pupe pe chelie
- Nu ține, i-am spus
- Ce nu ține?
- Chestia cu pupatul pe chelie. Mă pupă și Sulfina toată ziua, dar păr tot nu-mi mai crește, decât un fel de puf.
- Păi nu de aia te-am pupat, ci ca să vii cu noi la alt birt fiindcă de aici ne-au dat afară. Am spart niște mese și niște pahare cu tot cu sticle. Nu se mai poate îmbăta omul că-l și dă afară din birt. Hai că știu un local care are taur mecanic, ne dăm cu taurul.
În starea în care eram, taurul ne mai lipsea. Nu m-am dus cu Loney, dar nici nu l-am refuzat, că nu se cade.
Sâmbătă, când m-am trezit mai pe după-amiază cu capul mare, mi-am găsit mașina cu volanul spart. Au încercat să mi-o fure.
- Vezi daca ai uitat-o deschisă? (Sulfina, ssst)
- Așa e, dacă o încuiam o găseam și cu geamul spart.
Bineînțeles că cei de la asigurare nu mi-au luat-o nici până azi, ma întreb de ce îi mai plătesc. A, mi-am amintit, ca să nu mă amendeze poliția, altfel n-am nici o nădejde în ei. Sunt niște hoți cu diplome în cârdășie cu guvernul canadian. Psst!