Optimistic

Nu se mai termină, domnule, iarna asta, e supărată rău. Peste tot auzi de încălzirea globală, ca un bau-bau de basm evoluat, unul politic mai degrabă, toți îl repetă pană se ajunge la saturație și nici că-ți mai pasă după o vreme. După o vreme devii imun și începi să-ți pui întrebări. Întrebare: dacă n-ai lopată cum ieși din casă, pentru că de la biserică nu poți lipsi duminică, oricât de plăcut ar fi la gura sobei.
Promit că iarna viitoare nu mă prinde fără lopată. Mă chinui ca șobolanul cu un făraș de plastic să-mi croiesc drum până la mașină. Pe șosea e la fel de greu, edilii orașului nu și-au făcut datoria. Zvon: s-au terminat fondurile alocate zăpezii. Scrie și prin ziar. Zăpada nu ține cont de nici un calcul economic. Și nu i te poți îmotrivi pentru că vine din cer. O trimite Dumnezeu din cer în mărinimia Lui. Să avem. Și de Paște, după toate bănuielile meteorologiștilor. Or să zburde mieii prin zăpadă. O să-i prindem cu plasele de fluturi și-o să-i coacem la copcă.
M-aș nerva dar n-am curaj, doctorii spun că toate bolile vin de la nervi, supărare și necazuri, care trebuie evitate cu orice preț. Altfel ajungi pe mâna farmaciștilor, o organizație mai complexoasă ca toată francmasoneria la un loc.
- Să le eviți și cu prețul vieții?
- Cu prețul vieții nu
- Atunci e o gaură în sistem, mai mult ca sigur
De la necazuri ți se ridică tensiunea (nimic altceva, nici măcar ca efect secundar), îți cade părul și faci crize de fiere și spasmofilie, te constipi în ultimul hal și-ți scad apetențele esențiale. Cu îmbătrânitul e altă poveste, poți să n-ai nici un necaz toată viața că tot nu scapi. Cel puțin până acum n-a scăpat nimeni. Nici dacă ești chiabur. Am aflat direct de la un doctor specialist. Atunci bolile nu mai sunt de la supărări, ci se numesc specifice bătrâneții. Te zbârcești, încărunțești, ți se răresc dinții și începi să uiți unde locuiești, ca să amintesc cazurile mai fericite.
- Și nu se poate fenta?
- Ce?
- Bătrânețea asta
- În ce sens?
- În sensul optimistic. Adică să scapi de ea
- A, cum să nu. Și nu numai de bătrânețe. Scapi și de necazuri. Scapi de toate până la urmă, optimistic vorbind, nu trebuie să faci nici o fentă.

.

Povestea țapului

Cantorul nostru de la biserică behăie ca un țap. Oare el nu se-aude? Oare numai noi îl auzim? Oare nu se miră că atunci când behăie oamenii o tulesc afară la fumat? Cu degetele în urechi? Nu numai că behăie, dar behăie de-ți vibrează timpanele. Cântă cam așa:

”Cu-vi-ne-se-he-he-he-he cu a-de-he-he-vă-ra-ha-ha-t...”

Îmi propun să-l înregistrez pe reportofon și când mănâncă să i-l pun la ure-he-he-che. S-a lăudat într-o zi, că veni vorba

- E-he-he, eu am terminat teologia în țară

- Și nu numai, m-am încumetat eu

- Așa e, am terminat și tehnica dentară, sau tu la ce te referi?

- Eu mă refer că ne-ai terminat și pe noi. Sau cel puțin ești pe cale

- Cee-he-he-hee?

.

Despre hoție

Într-un an, m-a apucat obsesia felicitarilor muzicale și am început să cumpăr și să trimit la grămadă prin România, pe la toate neamurile și pe la toți apropiații, numai că nu ajungeau. Numai că le furau poștașii. Că l-am întrebat pe văru-meu, care mai târziu a ajuns și el poștaș, de ce fura poștașii din Romania?
- De hoți ce sunt! mi-a răspuns el. Numai că ar merita împușcați cu toți. Ai văzut tu român cinstit? Pe cinstite!
- Am văzut, sigur că am văzut (aici l-am cam dus cu preșul că nu era deloc pe cinstite). Și am și auzit (aici era pe cinstite), numai că uitasem unde. Și când.
- Ai văzut pe dracu!
- Ba pe dracu nu l-am văzut și nici nu vreau! Ptiu!
- Și de sărăcie mai fură românul, ca să știi și tu. Nu că le țin partea și nu i-aș împușca până la urmă
- Și se îmbogățește românul cu felicitarile mele muzicale? Le mănâncă? Nu. Le îmbracă? Nu. Și le pune pe cap să nu-l plouă?
- Și mai fură și pentru că e cleptoman. Am auzit că e o boala incurabilă cu care te naști, iar românii o moștenesc genetic
- De la cine? Sau de când, că asta e ceva nou.
- De când au descălecat ungurii în Transilvania care era nelocuită și noaptea le-am furat caii, așa spune legenda...
- Unde ai auzit tu legenda asta că e un banc toată ziua. Tu ce-ai furat în ultima vreme? Pe cinstite
- Eu mai ciugulesc de pe la pensii, că le aduc oamenilor banii în numerar și pentru zece, douazeci de mii, nu face nimeni tărăboi. Poate într-o zi or să mă împuște și pe mine, găinarii sunt cei mai aspru pedepsițI în România. Dar tu?
- Pai tocmai de la pensionari ți-ai găsit să furi, de la cei mai nenorociți?
- Păi nu-i fur eu, îi fură statul, iar pe stat nu-l împușcă nimeni, ce, alea-s pensii? Stai să vezi salariile, că te crucești.
- Eu de când sunt în Canada nu mai fur, că mi-am schimbat cetățenia.
- Ei, nu mai furi, doar te-ai nascut șI tu cu gena aia de care îți pomeneam...
- Adică mai fur dar numai de la nevasta-mea, din când în când...
- De la nevasta-ta… ești nebun. Ce furi?
- Atenție. Mă mai prefac bolnav și atunci toata ziua mă mângâie pe cap. Așa-i de bineee
- Mare hoț ești! Meriți împușcat

.

The Way of War

Îmi vine să-mi dau cu pumnii în capul proaspăt tuns. Am umplut baia cu păr. Cu mașina mea, curentul meu, apa și prosopul meu plus peria și foarfecele mele, am salvat 6 dollari autohtoni cu care am plătit să închiriez un film de mâna a 3-a și doar m-au avertizat băieții (și cu pieptenele meu), tata, filmul ăsta n-a rulat în cinematografe. Însă eu sunt un tată ambițios.
- Și ce dacă, am mai văzut eu filme bune fără să treacă prin cinematografe, mai ales cele de artă...
- Păi scrie pe el, action /thriller, ce artă vrei de la un action? Și mai e și filmat direct pe o cameră video...
- Ce știți voi. Joacă Cuba Gooding Jr!!
- Ai zis că nu te mai uiți la filme cu negri
- Am zis că nu mă mai uit la filme exclusiv cu negrii unde apar un alb sau doi care, de regulă, interpretează fie roluri de proști fie de idioți. Dar ăsta e cu Cuba Gooding Jr!!
După o jumate de oră, Sulfina mă întreba:
- Despre ce-o fi vorba?
- Mai ai și tu răbdare, îți spun peste vreo 10 minute
Peste vreo 10 minute sforăiam amândoi la întrecere, o să-mi cer banii înapoi, cu ce tupeu închiriază unii asemenea mizerii? M-a atras Cuba Gooding Jr. de pe copertă. Are și filme mai răsărite și m-am gândit că m-am aranjat de o seară la televizor.
Când m-am trezit, m-am nervat și am pus discul de unde mi se rupsese filmul. Am adormit din nou după 5 minute. Iar m-am trezit, iar m-am nervat.
- Ce te tot sucești pe canapea, m-a întrebat Sulfina, vrei să mă basculezi pe podea?
- Nu
- Vrei să te dai la mine și să ne basculăm amândoi pe podea?
- Nu.
Dar asta am spus-o după ce mi-am evaluat unele șanse.
- Ce mai face scuba goody ăla al tău, nu s-a săturat de păzit ușa cu pușcoiul?
- Nu-mi dau seama, că am intrat într-un cerc vicios, cum încerc să văd ce se mai întâmplă cum parcă cineva mă trăznește cu ceva în cap
- Uită-te direct la sfârșit, măcar să știm cum se sfârșește dacă nu vrei să ne basculăm pe podea
- Păi m-am uitat deja, dar sfârșitul cred că e din alt film, că n-are nici o legătură. Și ce mă tot amețești cu podeaua, tu vrei să ne audă vecinii? Or să-și închipuie că cine știe ce facem
- Păi locuim la parter
- Ma refeream la vecinii de deasupra noastră
- Atunci du-te pe internet, să vedem despre ce a fost vorba în film
- M-am uitat și acolo, nu știe nimeni
- Ei, a concluzionat Sulfina, înseamnă că a fost un mistery și l-au încadrat greșit

PS
John Carter semnează scenariul, e regizor și producător. O maimuță, dacă-i ofereai o banană, scria un scenariu mai bun
PPS
Iar mie, dacă mi se oferea niște bere, m-aș fi basculat, vorba Sulfinei, mai convingător decât Cuba Gooding Jr.
PPPS
Iar băieții mei, cu camera pe care o au, ar fi scos o imagine mai bună
PPPPS
Iar Sulfina mea...pe podea...


.

Ora de vară

Bineînțeles că azi am ajuns la biserică pe la spartul târgului, Părintele tocmai termina de pomenit ultimii morți și se pregătea de predică, fiind duminica Ortodoxiei.
- Oare ce s-o fi întâmplat, m-a întrebat Sulfina, tot pe mine, care habar n-aveam. Crezi că a schimbat Părintele mersul liturghiei?
- Cred, am comentat cu voce tare, să mă audă lumea din jur cât sunt de credincios. Lume care mă privea deja cu reproșuri în ochi și mă măsura pieziș în ce sunt îmbrăcat, ce ceas purtam la mână, dacă mă încălțăm de la italieni și dacă nu cumva miroseam a parfum ieftin.
- Păi de ce să schimbe liturghia după 2000 de ani de tradiție tocmai azi?
Arătam cei mai dubioși din biserică, colecta creiețarilor trecuse, poate de aia am și întârziat, ca să nu contribuim la farfurie. Că românii sunt în stare să creadă orice dacă n-au nici o dovadă.
Abia la agapa frățească, de după slujbă, am aflat de conspirația guvernului canadian care a schimbat ora oficială din provincii și teritorii, ocazie cu care am primit un cot pe sub masă de la comeseanul din dreapta mea.
- Cât ai dat pe ceasul ăla, mai bine cere-ți banii înapoi, că ți-a rămas în urmă cu o oră
- Da, ai dreptate, i-am răspuns ca să nu creadă că m-am prins de aluzia lui bășcălioasă și poate sufăr în tăcere, când ajung acasă îmi pun rolexul cu programul de vară
- Nu știam că e rolex, a înghițit în sec comeseanul după care și-a revenit mai repede ca un gând. Cel puțin ca un gând de-al meu. E o copie originală?
- Ba dimpotrivă, i-am dat eu de înțeles, e o replică după original.
- Deci o copie perfectă, nu s-a lăsat el
- Ba una identică, nu m-am lăsat nici eu
- Aha, păi atunci de ce nu-l fixezi dacă tot s-a trecut la programul de vară? Știi, nu? Se dă cu o oră înainte...
L-am fixat, dar nu cum a zis el pentru nimic în lume, să-i dau satisfacție, ci ca oltenii, l-am dat cu 11 ore înapoi.

.

5 mai

Vreau sa reamintesc că pe 5 mai, in România, se sărbătorește ziua bărbatului

Despre lipsuri

Mi-e dor de canalul Bega, al Timișoarei, odata era să mă înec în el dar nu m-am înecat, odată s-a spart ghiața cu mine și tot nu m-am înecat, de două ori m-am răsturnat cu barca și odată m-am plimbat cu bușteanul. Și tot nu m-am înecat. Cred că nu sunt un înecăcios.

Mi-e dor de canalul Bega în dreptul grădinii de vară Vaporul sau în dreptul grădinii Bănățeana, sau cofetaria Flora sau, că oricum numele astea nu mai există, pur și simplu, de aleile pe care mă plimbam cu cineva de mâna și nu era mama.

Mama nu avea timp de plimbări pe malul canalului Bega. Mama avea altceva. Avea trei copii, îl avea pe tata, avea casa și curtea, avea serviciul ei, avea multe pe cap. Sărăcia și bolile, speranțele pentru noi și sacoșele cu alimente. Nu m-am plimbat niciodată cu mama de mână pe malul Begheului și azi îmi pare rău fiindca e o lipsă în viața mea.

Duminica iertării

Iar m-am dus la biserică. Nu știu ce am că în fiecare duminică merg dacă sunt în oraș. Și, în ultima vreme, cam sunt prin oraș. La început m-am amăgit cu gândul că o însoțesc pe Sulfina, fiind un capriciu de-al ei. Însă azi a fost un capriciu de-al meu pe care mi l-am satisfăcut în ciuda orcărei îmoptriviri. Nu că s-ar fi împotrivit careva.
E duminica iertării, bine că m-am dus, dacă tot am fost îm oraș. Că m-am împăcat cu toți prietenii. Ei încă nu știu, când vor afla se vor cutremura. Cu vecinii încă nu m-am împăcat fiindcă nici nu-i cunosc, după cum e obiceiul aici. În România cunoșteam tot cartierul, însă ce folos, că în România nu te puteai împăca cu nimeni, după obiceiul din România. Iertare îți puteai cere, doar că nu te împăcai. Ziceai:
- Vecine, îmi cer iertare, doar e duminica iertării, ce Dumnezeu
- Că bine zici, dar pentru ce să te iert, vecine?
- A, nu mare lucru, mai ții minte luna trecută când ai venit acasă și ai găsit fereastra deschisă la dormitor?
- Sigur că da, că era să degerăm în ultimul hal, eu cu nevastă-mea, ce-i cu fereastra?
- Păi, eu ți-am lăsat-o deschisă, bine că n-ai degerat, vecine
Cel puțin ăstia doi vecini, de care știu, nu s-au mai împăcat. Numai tata se împăca cu vecinul nostru, nenea Gyuri, în fiecare săptămână, la Șarineni, un birt cu grădină ordinară.
- Hai să ne-mpăcăm! ziceau și-și ciocneau halbele de bere până li se muiau picioarele pe sub masă
- Hai!
Plus că azi e și lăsata secului, mai bine zis Duminica Lăsatului sec de brânză, adică n-ai voie să mănânci brânză. Și nici lapte, că ți se poate brânzi în stomac după ce-l bei. Plus ziua izgonirii lui Adam din Rai, despre care s-a și discutat în predica de azi. Adam a fost izgonit pentru că s-a înfruptat din pomul oprit. Nu contează ce era în pom, contează că era oprit (așa zice Părintele) iar oamenii au ignorat interdicția, adică s-au răzvrătit la îndemnul unei reptile cu solzi de șarpe. Vorbitoare. Am citit într-o carte că reptilele vorbitoare au venit din spațiu interstelar și făceau parte dintr-o populație reptiliană mult mai evoluată tehnologic decât omul, mai evoluată și social, n-a fost chiar așa greu să-l manipuleze pe om. Pe Eva nici atât. Ei, a pățit-o reptilianul pentru asta, problema e c-am pățit-o cu toți, toți urmașii lui Adam încoace, încolo nu, că Adam a fost primul. Totuși, eu l-am întrebat pe Părintele, după slujbă, la agapa frățească, mai deoparte, să nu audă careva
- Ce mai faceți, domnule Părinte?
- Bine, mi-a răspuns el
Acum știu că toți credincioșii s-or fi întrebat ce-am putut eu să vorbesc cu Părintele cu atâta fereală, unii chiar m-au întrebat
- Ce-ai șușotit cu părintele?
- Ăă, i-am cerut niște explicații suplimentare la predică
- Ca de exemplu
- Ca de exemplu cine a rămas să îngrijească de Grădina Raiului după ce Adam a fost expulzat de acolo, că doar el era îngrijitorul ei
- Și Părintele ce-a spus?
- Că e o taină
- Asta așa e, că nici în biblie nu amintește nimeni nimic
- Nu, dar au aflat-o masonii, sau cel puțin așa pretind ei. Și aștia sunt niște secretoși...
- Păi dacă nu scrie în biblie, de unde să știe masonii?
- Ei, de unde, de la reptilianul ăla care i-a sucit capul Evei