sâmbătă, 8 mai 2010

Edmonton in luna Mai


În ciuda zăpezii din fotografie, cam groasă, fotografie făcută la nouă seara și-un pic, primăvara vine și la noi. Cu niște ezitări. Vine pentru că o așteptăm.Toată suflarea din Edmonton așteaptă primăvara, despre altceva nici nu se mai vorbește pe aici, decât despre primăvară, hokey, criza economică (pe gătate și aia), dezastrul ecologic din Golful Mexic și niște crime din oraș că altfel nu s-ar vinde ziarele. Dar primăvara n-are niciun motiv să mai întârzie. Copacii au înfrunzit, iarba și-a luat prima coasă, umblăm în tricou și unii s-au dat la pantaloni scurți. Na, să ningă, nouă nu ne pasă.
Între timp mi-am terminat primul contract de muncă pe anul ăsta, la rafinăria Petro-Canada din Sherwood Park, recuperând din pierderile financiare de peste iarnă. Am lucrat din nou pentru cazangii, de data asta n-am mai cărat ciocanul după mine, munca mea a fost mai mult de observator. Aici i se spune privitor. Sau urmăritor. Dacă, de exemplu, cineva sudeaza, altul trebuie să-l urmărească. Așa e regula, n-am inventat-o eu. Îți pui o vestă verde peste salopetă și îl urmărești pe sudor cum sudează. Poziția se numește spark watcher. Pe românește, privitor de scântei. Alteori cazangii intră în vase și atunci tu stai la gura vasului cu o vestă albastră și te uiți la ei înăuntru. Postul ăsta se numește confined space watcher, adică privitor de spații strâmte.
Tot între timp am aniversat 25 de ani de la căsătorie. M-a suportat Sulfina atâția ani, aproape că nu-mi vine să cred. Abia mă suport eu, câteodată. Ba pe deasupra mă mai și iubește, cel puțin așa îmi șușotește seara când ne culcăm. Iar eu îi răspund emoționat:
- Me too.
- Și ce i-ai cumpărat?
Întrebarea asta mi-a pus-o Lorn, un coleg din Thunder Bay.
- O vază cu lalele. Florile ei preferate.
- Păi trebuia să-i iei un set de bijuterii de argint. Eu am divorțat înainte sa împlinesc 25 de ani, am scăpat de cheltuială.
- Dar divorțul cât te-a costat?
- Vreo 50 de mii, plus că i-am lăsat casa, Lincolnul și jumătate din cont.
- Atunci mă grăbesc să-i cumpăr setul ăla de argint de care pomeneai.
Tot între timp, unul din băieții mei, a terminat școala. Urmează partea mai grea, găsirea unui loc de muncă. Companiile se cam feresc de tineri, din cauza inexperienței, nu ca în România, unde patronii nu te mai angajează dacă ai trecut de 35 de ani. De parcă în România pensionarea e la 40. Dar mai poți să ști? Îmi amintesc că în perioada de după 1989 s-a pensionat lumea într-o veselie la tot felul de vârste care mai de care mai fragede.
Tot între între timp, celălalt băiat al meu s-a mutat de la mine pentru că, după părerea lui, locuiam la țară, adică la capătul de vest al orașului. În plus a susținut că e timpul să trăiască pe picioarele lui ceea ce m-a impresionat și mi-a venit să mă smiorcăi. Sulfina a și făcut-o. S-a mutat în buricul târgului la un bloc cu lift, aproape de punctele importante de distracție. Dacă mă nervez mă mut și eu cu Sulfina, mai pe la toamnă, că ne-a cam plăcut apartamentul băiatului și am fi și mai aproape de el, nu cumva să ne-apuce dorul.

(articol scris de rușine la observația lui Delaskela)

7 comentarii:

Brunhild spunea...

bine ca ai dat semn de viata! nu era vorba ca se topesc polii si vine oceanul peste continentul vostru? vad ca e invers :)

DoDu spunea...

Polii nu se topesc, era vorba de gheata, dar s-a razgandit si gheata, chiar s-a refacut pe alocuri, cel putin asa am auzit.

Brunhild spunea...

m-ai luminat :)

Lumi spunea...

Imi pare bine sa te regasesc pe blog.
Iti doresc o primavara frumoasa si sa traiesti ani multi, fericiti alaturi de Sulfina!
Mult noroc baietilor tai!

DoDu spunea...

Multumesc, Lumi.

delaskela spunea...

spark watcher, privitor de scântei - cred ca e cea mai frumoasa denumire de job din lume, nu stiam, absolut frumoasa denumirea, si rolul e fain

la multi ani! va felicit din toata inima

Anonim spunea...

Va felicit ptr ceea ce scrieti, mi-a placut mult indeosebi"As crede in Dumnezeu?" Ptr ca nu am adresa Dv-stra de mail indraznesc sa va intreb ce mai face fratele Dv-stra Alexandru, de care mi-e taere dor, nu ne-am vazut de peste 20 de ani ci cu care am fost colega timp de 8 ani la Lic de Arta din Timisoara.Are o adresa de mai unde i-as putea scrie? Va multyumesc si va doresc har cat mai mult ptr a ne bucura in continuare de talentul Dv-stra.Cu respect si cosideratie Ines P.
adresa mea de mail este ines_team@yahoo.com