Despre evoluția socială din România

Mi-am făcut scaun dintr-un butuc gros cât o traversă de cale ferată (8x8), era prin apropiere, altfel nu m-aș fi pus să-l car, mă dor bucile de la el, nu e îmbibat cu catran, mă rezem cu spatele de o pompă sau mai precis de cutia ei de viteze prin care circulă ulei cald ce-mi încălzește șalele și citesc. „Emperor” (Stephen Baxter). Cartea întâi. Am închiriat-o de la biblioteca din cartier de la secțiunea SF, tema e istorie alternativă, romanii îi atacă pe British, apar Caesar, Claudiu și tot felul de generali romani, nu știu ce treabă are asta cu SF-ul, cert e că anul viitor se ține un concurs de roman SF pe site-ul srsff, pe aceeași temă (istorie alternativă) la care aș vrea să particip cu condiția să nu lucrez la iarnă. E tipul ăsta, Marian T care de câte ori mă prinde online mă toacă la cap.
- Bă, scrie!
Alte planuri pentru anul viitor ar fi o vizită în România, deși am promis că nu mai vin cinci ani, anul trecut am fost destul de dezamăgit de evoluția politică și economică, dar mai ales cea socială românească. Aș face o escală la Stockholm unde se va ține Euroconul 2011 și unde lucrează unul din frații mei și una în Spania ca să-l văd pe Nichi de care m-a pocnit un dor. În ultimele săptămâni l-am tot sunat, pe el și pe Venera la ore imposibile din noapte. Dar pentru asta ar trebui să lucrez și să renunț la roman. O excursie peste ocean e întotdeauna costisitoare, mai ales vara, iar o venire în România mă costă cat trei concedii în altă parte. Nu o să detaliez de ce.
Mâine la prima oră am o întâlnire cu denturistul, o să dorm la el în scaun, după 12 ore și jumate la serviciu, chiar dacă la serviciu nu fac nimic (citesc) plus două ore de condus, aproape 200 km dus întors, o să arăt ca un zombie.
Pe colegul meu îl cheamă Janek Z, se omoară cu sudoku, are în jur de 55 de ani, divorțat, cu domiciliul undeva prin Thailanda. Anul lui se împarte în două. Șase luni în Canada când lucrează pe rupte ca să adune bani și șase luni prin lume la pescuit de femei, dacă ar fi să-l cred, când își cheltuie toată agoniseala. Poate-l cred că doar s-a inventat Viagra. Îmi povestește despre iubita lui, Thai, îi cer să nu intre în detalii, nu mai suntem în armată și nici nu vreau să mi-l imaginez pe Janek în acțiune.
- Ai făcut armata, Janek?
- Te cred. Tu nu?
- Ba da, și eu. Pe vremea mea era obligatorie.
Janek le știe pe toate. Cafeaua provine din Africa/Arabia degeaba l-am contrazis eu că a fost descoperită în America. O confundam cu arborele de cacao. Iar fasolea a fost adusă în Europa din America, chiar dacă se cultiva și în Asia din vremuri imemoriale.
- Dar porumbul și cartoful?
- Cu porumbul, cartoful și pătlăgeaua roșie e clar. Au fost aduse din lumea nouă.
- Da, e clar. Și cu ardeiul e la fel de clar.
- Ca și cu tutunul.
Pe la două dimineața se face frig de-a binelea, 4C, intrăm într-un cort pe care ni l-au ridicat scafolder-ii, cu masă, scaune și un radiator electric. Lance (celălatl coleg) joacă cărți (cacofonie inevitabilă) cu instalatorii, eu continui cu lectura, Janek își calculează salariul. Până la sfârșitul contractului nu mai avem zile libere, Janek a ajuns cu calcululele la 6500 pe săptămână și radiază, îi vine să ne pupe pe toți.
- Mai bine nu.
Pentru că după calculele sale poate pleca în Thailanda cu o lună mai devreme. Construcția rafinăriei e pe terminate, ar urma testele și probele de pornire. Care, după unele previziuni, nu se vor termina până în primăvara următoare.
Mi-am reluat locul cu spatele sprijinit de cutia de viteze sub care tancul de ulei pare ceva infernal. În ciuda temperaturii de afară. Dacă intru în cort risc să ațipesc. Dormitul în timpul programului de lucru se somează cu datul afară, ceea ce e contra indicat.
Duminică mi-am dorit să văd finala de tenis US open. Nadal vs Djokovic, dar s-a amânat din cauza ploii. Luni s-a întrerupt din nou. A reînceput după ce am plecat eu la muncă. E ghinion, dar e ghinionul meu.
Pe clubliterar a fost scandal. Nu e destul că m-a lăsat Sulfina singur. Parcă ar fi explodat clubul. Toată lumea fierbea și dădea în foc. Unii plecau, alții amenințau că pleacă, se mai și înjurau etc. Orgolii peste orgolii. Desigur, eu eram vinovat pentru că eu mă aflam la rădăcina evenimentului. Le mulțumesc celor care m-au încurajat pe parcurs. Îi mulțumesc în special lui Florin M care m-a scos, până la urmă, din încurcătură.

După-amiază o sun pe Sulfina:
- Ce faci?
E în Ontario, în vizită la soră-sa. Știam, desigur.
- Dar tu ce faci?
- Fierb fasole pentru chili. Tu ce faci?
- Eu am fost cu soră-mea pe la mall, cam asta. Tu ce faci?
- Eu am fost la dentist...la denturist, am adormit pe scaun, pe urmă acasă m-am băgat în pat și am adormit cu laptopul pe... știi tu ce.
- Aha, știu. Altceva?
- Altceva nimic. La tine?
- Am ajuns bine, m-a așteptat soră-mea la aeroport. La tine altceva?
- A plouat în fiecare noapte de când am început să lucrez nopțile, trebuia să mă gândesc că așa o să fie. Niște nopți nesfârșit de lungi. Vin foarte obosit, îmi vine să ațipesc la volan. La tine?
- Sâmbătă merg în Windsor, i-am sunat pe nași, le-am spus că le fac o vizită. Duminică merg la biserica din Windsor și mă reîntorc la London imediat după slujbă. La tine altceva?
- La mine nimic. La tine?
- Nici la mine.
- Bine, atunci te las, ceau!
- Ceau!