duminică, 24 octombrie 2010

Gripă de sezon


M-am îmbolnăvit, acum am gripă de sezon. Stau cuminte în pat. Tușesc (nu prea), dar îmi curg nasul și ochii ca fluviul Iangtze. Sulfina zice că mi s-a mărit nasul de cât l-am suflat și am umplut toate șervețelele din casă. Că pare un cartof de Yukon și arăt mai sexos decât normal.
- Atunci, când nu mi-e nasul umflat cum arăt?
Dar nu mi-a răspuns.
Atunci, săptămâna trecută, am fost la un botez, înainte să iau gripa. Un botez fastuos, într-o sală decorată cu baloane, poate fac rost și de niște imagini video, umplute cu heliu, a venit să ne cânte Cătălin Arabu tocmai de la Toronto. Să ne îndestuleze cu manele, dacă le duceam cumva dorul. Eu nu le duceam, dar alții da. Desigur, au fost și piese originale, doar că Arabu a uitat să menționeze, turcesti (Gülsen - of of ) sau arabe (
Fadel Shaker - Ya Gayeb) traduse aproximativ. Ba am avut și dansuri din buric interpretate de două performere locale care au reușit să smulgă fișicuri de bancnote din partea masculilor.
- Știi ce prostie am făcut eu? (mărturisire din partea unui participant la botez de prin parțile Careiului), am băgat la chiloții ei de dansatoare o hârtie de 50 în loc de 20, dar acum prea târziu îmi aduc aminte.
Dansatoarele au fost destul de durdulii, se pare că moda scoabelor începe să treacă, una blondă și una neagră, ca în cărțile cu povești, iar copilașul care a fost botezat părea speriat de moarte, mai ales când era ridicat deaspra capetelor celorlalți și părea că domină sala într-un echilibru precar pe palma câte unui chefliu.
Să trăiască Nicolas Mario Todea!
Atunci „la mulți ani!” a fost cântat pe ritm de manea. Totuși, n-a dansat nimeni, ci l-au aplaudat pe ăl mic care iar s-a speriat dacă a fost ridicat prin aer ca o tiriplișcă
Atunci Sulfina a scanat tot ce s-a putut, soțul căreia a pus mână pe bucile nevestei cui, din greșeală, în mijlocul vreunui dans, ori cu intenție dacă bucile păreau prea obraznice. Unele chiar păreau. Eu n-am observat că vorbeam cu unii și cu alții. Însă pot să spun că majoritatea rochiilor și fustelor erau mult deasupra de genunchi (așa se poartă), iar dacă te uitai bine la fustele cu pricina, dunga de la chiloți era imposibil de văzut. E rușine să ți se vadă dunga de la chiloți, sau să se simtă la pipăit. Te poți compromite.

Din când în când fac temperatură, am revenit la gripa mea de sezon. Nu mi-am luat-o (temperatura) că nu știu cum se folosește termometrul. Pentru subsoară pare prea mic, să-l bag în gură nu-mi vine, iar altundeva e exclus. Vorba unui prieten, dacă începe să-mi placă? Mă uit la filme documentare sau de acțiune și sunt servit la pat. Eu zic că nu e prea rău să ai gripă, nu înțeleg de ce se feresc alții, ba chiar se îndoapă cu vaccinuri și fac niște efecte secundare de-ți vine să le plângi de milă. Mai citesc pe bloguri, pană acum n-am menționat, dar cel mai interesant mi se pare blogul lui Marcel Tolcea


.

2 comentarii:

Miju spunea...

aha, deci exista si o comunitate romaneasca. multi zic ca nu exista, ca romanii sunt dezbinati, n-ai vedea adunari de-ale lor ca la greci, turci, unguri si polonezi. aia se inseala :))

multa sanatate, inspre ea cu toate reveriile de dupa nasul cel mare!

Dorian Duma spunea...

mersi de sanatate, am recuperat-o deja, ba mai mult, am intrat in paine. Comunitate avem, stransa in jurul bisericii.