Povestea cu mexicanii

Pe Paul nu l-am placut de la început, deşi ieşeam împreună în pauză, la fumat, dormea cu ţigara în gură, din când în când deschidea un ochi, privea pierdut în jur, bă, cât e ceasul? întreba şi adormea la loc.
Adormea la mașina de freză, în timp ce lucra. E drogat, se agitau ceilalţi, într-o zi o să-şi taie degetele, poate nasul cu care stătea turtit în cutia de viteze
Am început noul serviciu în aceeaşi zi cu Mike Stratiev şi șeful ne-a pus să lucrăm împreună. Eşti rus, l-am întrebat? Da, de unde ştii? Ai moacă de rus. Puteam fi şi neamţ, doar sunt blond cu ochi albaştri. Puteai, dar ai moacă de rus. Nu sunt rus, sunt belorus.
Mike bea numai vodcă, venea la muncă parfumat, trebuia să ai nas să-l miroşi, vodca miroase subtil, iar Mike avea un zâmbet din colţul gurii când era băut, mesteca gumă iar ochii nu-i sticleau, era vesel, desigur. În pauză ieşea şi el afară, cu ceilalţi, mai schimbam o vorbă. Mă aşezam mereu în dreapta lui, cu urechea stângă nu auzea din naştere, dar nu se plângea, nici idee n-avea cum e să auzi cu două urechi, sau ce e cu efectul stereo.
Paul iar a adormit. O să-şi ardă mustaţa.
Tresare prin somn, vrea careva un joint? 5 dollari! Ori vreţi să vă povestesc cum am intrat la zdup? Era să o împuşc pe nevastă-mea. Pe prima…
Mike, pe tine de ce te aşteaptă taică-tău cu maşina? Pentru că n-am nici un autobuz la 5 dimineaţa. De ce nu conduci? N-am permis. Cum dracu n-ai permis la 50 de ani?
Mi l-au ridicat, nu mi-am plătit pensia alimentară. Şi tu eşti divorţat? Da. Şi eu şi fiu-meu şi fiica-mea Taică-tău câţi ani are? 82. Cred. El n-a fost divorţat niciodată.
Ridicăm o linie de sudură automată pentru General Motors. Sau, mă rog, pentru un intermediar. Tot trenul unei camionete. Nu mai lucrasem ca machine builder, nici nu bănuisem că exista meseria asta în nomenclator. .
Băi, nu mai trageţi ca orbeţii, ăştia or să vrea să muncim toţi la fel, ce dracu, v-aţi tâmpit la cap? Nu vedeţi că nu ne plătesc sărbătorile legale? Ne sclavagesc ăştia. Vezi-ţi de treaba ta, Paul. Ba sunteţi tâmpiţi la cap! Hai să vă spun cum a fost cu nevastă-mea. M-a sunat unul la ateleier, unde lucram, atunci lucram pentru Bekell & Sons, vezi că a intrat un mascul la tine în casă, m-a avertizat. Îl pusesem să o spioneze pe nevastă-mea. Îi dădeam câte-un pot de iarbă pe zi. M-am albit la faţă, tremuram rău de tot, nici nu l-am mai anunţat pe leader. Ţineam în yard, îngropat, un pistol. L-am încărcat, am intrat cu el în dormitor. Un tip o călărea pe nevastă-mea din greu. Îi pusese picioarele-n cap şi i-o tragea ca un apucat. Când m-au văzut intrând cu pistolul în mână, s-au căcat pe ei. Eu turbasem. Fuck, fuck, fuck, vă omor. Rămâneţi unul peste altul că n-am chef să consum mai multe gloanţe. Tipul s-a pus pe milogeală, un sfrijit, că n-o iubeşte pe nevastă-mea, că i s-a întâmplat cum li se mai întâmplă bărbaţilor, de parcă pe mine mă intresa ce scuze îşi găsise el să-mi reguleze mie nevasta. Că nu ştia că e măritată, i-am dat câteva pistoale în cap, l-am desfigurat, am pocnit-o şi pe nevastă-mea până i-a sărit şi ei sângele, au pătat toată lenjeria.. Na, m-am calmat când am văzut cât sânge se adunase. M-am gândit, de ce dracu să fac eu puşcărie pentru ăştia doi că se fut? Şi m-am cărat. N-am mers nici două străzi, uitasem să îngrop pistolul la loc, în yard, şi m-am trezit înconjurat de poliţie. Nici prin cap nu mi-a trecut că poate fi atâta poliţie în Windsor. Cu puşcoaiele pe mine, să mă facă chiseliţă. Nu aveam permis pentru armă, mi-au adăugat şi asta la tentativa de omor, am pledat vinovat, am luat doi ani, am ieşit pe probation dupa nouă luni.
Mike n-a mai apărut la lucru o săptămână, a sunat sick. Pe urmă a venit trei zile şi a sunat din nou, viroză stomacală. Mi-a spus mie în secret că a tras un chef cu vodcă de o saptamână, două zile a avut nevoie să-şi revină, dar nu se simte încă bine, ar trebui să se mai dreagă. Cu Smirnov
L-au dat afară. Mi-a părut rău după el.
Deci aşa, Paul, între timp începusem să ne înţelegem, ai făcut închisoare… Da, parcă numai o dată? De câte ori? Am mai făcut la 17 ani, am jefuit o benzinărie cu un amic. Din cauza lui m-au închis, că m-a turnat, pe mine nu m-au prins, l-au prins numai pe el, eu am tăiat-o peste nişte garduri, nu i-au ţinut balamalele pe poliţai să mă fugărească, dar amicul ăsta al meu s-a pus jos, s-a muiat tot, a făcut şi epilepsie. Am ascuns cuţitul, n-am recunoscut nimic, dar tot căcatul ăla a fost, ca m-a pârât amicul şi am făcut un an şi ceva, fiind la prima abatere, minor, ştii tu... Nu eram nicidecum la prima, la prima de care ştiajudecătorul, da. Când am iesit afară, l-am pescuit pe domnul amic al meu într-un McDoald şi i-am dat cu capul de pereţi, şobolanul dracului. Era cu o curvă după el, n-am băgat-o în seamă, tipa mi-a aruncat cu ceva în cap şi mi-a rupt nasul. Se vede, nu? Se mai vede şi acum. Am snopit-o şi pe aia in bătaie.
Cum e la închisoare?
Buena Vista Social Club, aia e muzică, un electrician vorbind cu alt electrician. Au luat şi Grammy Award. Pentru Jazz. Rap-ul mă înnebuneşte, e plin de politică şi de negrii. Şi cubanezii de la Buena Vista, nu sunt tot negrii? Ba da, dar cântă în spaniolă.
Cum dracu să fie, maximă securitate, nasol de tot. Dacă vrei, în 2 minute îţi pot scrie pe o fiţuică toate închisorile din Ontario. Să ţi le scriu? Nu. Păcat, le ştiu pe toate.
Vrei să-ţi povestesc cum a fost în Mexic? Sau mai bine în Florida…
Dupa ieşirea din inchisoare, Paul s-a recăsătorit, a mai facut doi copii cu a doua nevastă.
Îmi mănâncă minţile, fiu-meu, un golan, la 13 ani numai de prostii se ţine. Uneori mai sare şi la Susana, la nevastă-mea, îmi vine să-l schilodesc.
Într-o lună jumate ne-au mai venit doi colegi, unul Jhony şi unul Shaun. Shaun era jamaican, Jhony dracu ştie ce era, un tip durduliu, nu putea să se aplece. Şeful l-a pus sa numere şuruburi şi piuliţe, după două zile şi-a dat demisia, s-a plâns că e prea intensă munca fizică. M-am aplecat cred că de-o sută de ori dupa porcăriile alea de şaibe şi ce-or mai fi. Am slăbit vreo cinci pounds. Ne-a arătat limba. Nu e vânătă?
Zice Paul: fiica-mea din prima căsătorie, pe unde mă prinde îmi cere bani. Să-i dea mă-sa!
Cum a fost în Florida? Am muncit la câmp, în agricultură. Şi ce făceai? Păi mai ştiu eu ce făceam, ne strângeam toţi albii şi povesteam, pe noi ne plăteau cu 10 dollari pe oră, iar pe negrii cu unu. Ăştia se munceau rău pe căldura aia de le fierbea apa în creieri, dracu ştie ce lucrau, noi stăteam la umbră. Doar când apărea fermierul începeam să ne mişcăm ca nişte găini bete. Am rezistat o săptămână, pe urmâă m-am plictisit. Ochisem un Convenience Store, la vreo 20 de mile mai încolo, bun de prădat, îl ţinea o babă, dar n-a ieşit nimic, nu mi-am găsit un ortac, toţi spuneau că store-ul are încasări sub 100 de dollari pe zi, păi atâta făceam şi noi, stând la umbră, fără nici un risc. Crede-mă, nu vrei să faci închisoare la americani. Şi nici la mexicani. La mexicani e o nebunie. A, eram la cules de portocale.
În pauza de masă Paul doarme citind ziarul. Rubrica sportivă. Despre hochei. Să nu se atingă careva de pagina lui sportivă, nici nu se atinge nimeni, îi curg scuipaţii pe foaia de ziar. Pe mine mă interesează rubrica cu oferte de servicii, Bud citeşte can-can-urile, un ziar ne ajunge la toată echipa. Lui Shaun iî rămân anunţurile mortuare, el fiind ultimul venit.
Între pauze, Paul ne povesteşte cum şi-a pierdut casa. Am vândut-o, n-am pierdut-o, banii i-am dat la avocaţi. La Ducharme, cel mai bun din oraş. Ataţia bani? Păi da, m-au prins cu heroină la frontieră, dacă nu dădeam banii, îmi putrezeau oasele “înăuntru”, cu istoria mea…păi ce făceai cu heroina? Ei dracu, ce făceam, era business. Taică-meu cu gaşca lui în State, eu cu gaşca mea în Canada. El făcea rost de marfă, eu o distribuiam, îmi ieşea cam 20 000 pe transport, depinde de transport. Anul ăla am făcut vreo 80 de mii. Dar nu mi-au ajuns să scap, am vândut şi casa. Am ipotecat-o adică. Dă-o dracului de casă. Am scăpat numai cu arestul. Păi cum v-au prins? Păi nu ne-au prins, ne-a turnat o curvă. Venise după rahatul ei de doză, noi eram ocupaţi să ascundem pungile sub rezervor, unde făcusem un compartiment special, conduceam un Grand Marqui şi unul Joe, i-a tras curvei un picior în cur să ne lase în pace. Să vina mai târziu. O putoare. Ocupam o casă părăsită din down town, Detroit. Ne-a turnat la poliţia de frontieră. Când am ajuns la pod, toate Grand Marqui-urile erau trase pe dreapta. În 10 minute ne-au dibuit ascunzătoarea, adio afacere. În transportul ăla investisem numai eu 25 de miare, taică-meu vreo 60, plus ceilalţi. Bine, v-au prins, dar cu tipa ce s-a întamplat? Nu ştiu, nici nu vreau să ştiu. Am citit în ziare, după o săptămână, că au găsit-o moartă într-un lift. Supra doză. Dar nu mă întreba, nu vreau să ştiu. Bine, nu te întreb.
Lucram în tura de noapte. De la 5 la 5, program de exterminare. La un moment dat, 7 zile din 7.
Băi, eu îi bag pe ăştia în pizda mă-sii cu programul lor. O să ajung să plătesc pe cineva să se ocupe de nevasta-mea. Că o mănâncă. Paul născocea tot felul de scuze şi mai lipsea câte-o zi. Uneori două. Chiar şi trei când i se punea pe chelie. Şi tot se alegea o grămadă de ore.
Şefu, m-a lăsat maşina în mijlocul autostrăzii. Şefu, m-a lovit o tolomacă, a trebuit să chem poliţia, declaraţii, poveşti.
Şefu, mi-a dispărut copilul de acasă, trebuie să-l caut. Şeful, am făcut gripă, vrei să vin la lucru să vi-o dau şi vouă? Şefu, am făcut atac de cerebel…De cee? De cerebral. Sau de cord, înțelegi. Nu înțeleg. Şi câte zile lipseşti? Să văd ce zice doctorul.
După trei zile, Paul s-a întors la lucru, destul de vesel, bine v-am găsit, chinejilor, râzând cu gura mare, iar am fentat trei zile.
Paul fenteaza cu orele, nevastă-sa fentează cu maşinile. În ultimii trei ani a facut praf 4 autoturisme. Gioarse la mâna doua, totuşi… Săptămâna trecută a intrat într-o benzinarie, a uitat care e pedala de frână, sorry guys, a căzut toata vitrina. Paul era să înnebunească. Acum vine la lucru cu bicicleta. Drogata dracului, îmi fură toate joint-urile, oriunde le-aş ascunde. Ia şi crack, nu ştiu de unde, că eu nu-mi permit, e o scumpete. Dacă se fute pentru droguri o omor. O omor oricum dacă o prind cu altul
Să vă spun cum a fost în Texas, acolo toţi poartă arme de foc, dacă nu ai, te arestează pe stradă. Mai dă-o dracului, măi Paul, tu crezi că noi chiar nu citim, nu ştim ce se întâmplă în lume. Habar n-aveţi, sunteti nişte fraieri. De unde să știți?
Cei mai idioţi oameni de pe planetă sunt americanii, luaţi ca număr. Mai ales texanii. Dar şi procentual. Uitaţi-va la cretinul ăla de Bush şi pe urmă vorbim. O masă de dobitoci, li se pare că america e o planetă la periferia căreia trăiesc mexicanii cu sombrero, iar la polul opus tribul canadian.
Atunci ce caută în Irak?
Irak? A, aia e Apollo 11, americanii pun piciorul pe lună. Râde Paul. Am bătut america de la un ocean la altul, nu vă luaţi după filme. Dupa ziare. Dupa radio sau televizor. Mergeţi şi vedeţi cu ochii voştri. Sunt o naţie de retardaţi. Mai bine vă spun cum a fost în Texas.
Paul nu mai are dinţi pe falca de sus. La 40 de ani poartă proteză. Cineva a anunţat poliţia că am droguri în casă, de aia. Au sunat la uşa. Dacă pot să le dau drumul să mă întrebe de copilul unui vecin, era civil, oricum n-a zis că e de la poliţie, dar prin geam i-am văzut pe încă doi. Miroseau de la o poştă. Nespălaţi. Ia copilul şi fugi, i-am strigat Susanei, fugi în pizda mă-tii, am apucat să iau bâta de baseball din spatele frigiderului, uşa a pocnit, i-am tras ăluia o bâta în figură. I-am rupt nasul, gura. Pe urmă l-am muşcat de beregată. Ăilalţi doi au sărit pe mine, m-au lovit ca nişte turbaţi, mi-au scos toţi dinţii, pe Suzana au luat-o de păr, o târau prin living room, cu copilul în braţe.
N-au găsit nimic, nici nu aveau cum că eram curat în momentul ăla. Aşa s-a nimerit. Mi-au dat drumul a doua zi. Poliţaiul pe care l-am muşcat m-a chemat la spital să-mi ia un test de sânge, dacă nu cumva sunt infectat cu HIV. Zău? Și mie cine-mi plăteşte uşa? Dar dinţii? Daca am HIV, murim amândoi, mother fucker!
Paul adoarme enervat. Am avut job de 30 de bacşi pe oră. I-am dat cu piciorul, am intrat în business cu droguri şi am rămas fără casă. Fiu-meu nu m-ascultă, fiica-mea e încă prea mică şi mă urăşte, copiii din prima căsătorie mă vânează să-mi ceară bani, nevastă-mea se droghează fără mine, când sunt la lucru. A, v-am spus cum am locuit în trei? Am pescuit-o pe una la birt. Suzi zice, cheam-o la noi s-o facem la grămadă. Şi am chemat-o. Nu se poate descrie, trebuie s-o experimentaţi pe pielea voastră. O lună am dus-o ca unul de ăla ce ţinea haremuri. De ce numai o lună? Pentru că i-a dat Suzi papucii. Nu tocmai ea a fost cu ideea? Ba tocmai ea, dar pe urmă curva îi propune nevesti-mi să-mi facă vânt, să rămână numai ele două. Să-şi dea limbi una la alta. Căţeaua.
Şefu, nu ştiu ce dracu am mâncat că-mi umplu nădragii la fiecare doi paşi, vrei să vin la lucru să împut tot atelierul?
Acum două săptămâni am început două linii noi. Au mai angajat câţiva oameni pentru schimbul de noapte. Pe Rudy, Brian şi Randy. Pe Rudy l-au mătrășit într-o săptămână, că nu-l găsea şeful niciodată. Se ascundea pe după roboţi şi trăgea câte-un nap. Era cel mai negru negru pe care l-am văzut vreodată. În locul lui l-au adus pe Gerard. Gerard s-a născut în Marsilia. Eşti francez? Nu. Dar ce eşti? Provensan. Am râs toţi, dar niciunul nu ne-am prins de glumă, am râs pentru că a râs Gerard primul. Iar Randy ştia româneşte, lucrase pentru Victorov, la capsule din gelatină. Acolo toţi vorbeau româneşte, pocestea Randy, chiar şi canadienii ori pakistanezii, a trebuit să învăţ. Futuţi maică-ta mă-tii! Ei? Băi, pulio! Ei? Căcate-aş pe mine! Borcule! Iar pe Brian mi l-au dat mie să-l instruiesc. Alţii n-au găsit. Câţi ani ai, Brian? 42. Dă-mi şi mie cheia de 36. Îmi întinde ciocanul de cauciuc. Brian avea calculele lui. Pentru şuruburi primeam un tarod, pentru un cleşte mi se oferea ruleta.
Şefule, ăsta-i cretin.
Ce-ai lucrat, Brian, până acum? Să mă gândesc. Vreo 15 ani genitor, vreo trei am făcut gogoşi, în ultima vreme am tras la presă. Bang, bang. Mi-a spart timpanele. De ce mergi şchiop? Am patru tije de metal în picior. Mi-l arată, vezi, ăsta e ceva mai gros decât ăstalalt. Ceva-ul ăla e dublu. Când obosesc, îmi amorţeşte şi nu-l mai simt. Cad şi-mi rup gâtul.
Paul a aţipit în ultima pauză şi s-a răsturnat cu tot cu scaun. În cădere şi-a înghiţit mucul de ţigară. S-a enervat rău şi s-a cărat acasă. Dar mâine vii la lucru, nu? Vin, că vreau să vă povestesc cum e treaba cu mexicanii.

A doua zi, sună Paul: şefu, nu-mi găsesc dantura, cred că s-a răzbunat fiu-meu pe mine că i-am rupt crosa de hochei. Vino fără! Cum să vin fără dantură, te-ai ţăcănit la cap? Scuze, şefu, fără dantură mă ia gura pe dinainte. Cumpără-i altă crosă lui fiu-tu şi vino la lucru, dar conversația s-a întrerupt brusc. Şeful a cerut robotului să-i dea ultimul număr care l-a sunat. Era Studio 4 de pe Walker Road, un bar de streaptease. Futu-l in cur pe Paul. Fucking liar. M-a sunat de la birt. De ce nu-l dai afară, şefu’? întreaba Arturo, sudorul. Du-te şi sudează-ţi creierii, cum să-l dau afară, cine ne mai frezează piesele? Şi mai e şi povestea cu mexicanii…
Paul a sunat a doua zi: şefu, îmi bag pula în ea de viaţa, mi-a murit câinele, era parte din familie. De data asta e pe bune

.