Ora de desen

Odată, la ora de desen, tovarășa ne-a dat să desenăm animale domestice. Pe urmă a zis
- Mai bine nu, mai bine desenați cai. Sunt moartă dupa cai de când eram copil.
Tovarășa Învățătoare era moartă după cai de când era mică, așa că eu am desenat un cal.
- Cât mai simplu să fie, fără șa și fără frâie.
Eu am desenat cât mai simplu, i-am pus capul, gâtul –pe gât am desenat și un pic de coamă - corpul, coada și picioarele cu tot cu copite, dar fără potcoave. Și, la sfârșit de tot, am desenat și două ugere. Mi-a plăcut tare desenul meu.
- Ce sunt astea?
- Ugere, doamnă.
- Unde ai mai văzut tu cal cu ugere?
- Păi calul meu e o iapă și din ugere sug mânjii laptele...
- Eu nu ți-am spus să desenezi iapă, ci cal, așa că șterge și desenează un cal adevărat!
Așa că am șters și am desenat un cal, iar la sfârșit i-am adăugat și ceva.
- Ce...ce-i aia?
- Păi ceva ce au caii.
- Nu ți-e rușine, ia să ștergi porcaria aia!
- Atunci nu mai e cal, doamnă, în nici un caz un cal adevărat...
Doamna s-a nervat și m-a pus să șterg ceva-ul ăla ori să-l fac mai mic să nu se mai vadă că e o porcărie.
Așa că până la urma m-am nervat eu, am șters și am desenat ceva mai mic, deși la cai e mai mare și, supărat, am pus și o linie punctată care ajungea din ceva până jos. Poftim, calul meu se pișa.
Așa că am luat nota patru, mi-a fost scăzută nota la purtare și, pe deasupra, am fost pus să desenez o oaie șleampătă cu lâna până la pământ.
- Să nu se vadă nimic, decât lâna, m-a amenințat tovarășa!
Așa că am așezat oaia în stânga paginii, că aveam și eu încăpățânarea mea, chiar la margină, n-avea decât să mă lase repetent la desen, iar în mijlocul foii de hârtie am plasat o grămadă de biluțe negre, fără nici o legătură.