Sâmbătă, domnul șeful meu proaspăt reîntors din concediu mi-a făcut semn cu arătătorul. Îl mișca așa, ca pe un viermișor. Adică vino-n coace. M-am dus la el vino încoace fără nici un chef că știam eu cam ce mă așteaptă. Dacă aș fi avut tampoane la îndemână le-aș fi îndesat în urechi, dar n-am avut decât o cheie de 15, ajustabilă, destul de grea.
- Am auzit că valea, trădătorule!
N-a zis chiar valea și nici chiar trădătorule. Însă pe aproape.
- Băăă!
N-a zis nici băă
- Am auzit că ți-ai dat demisia. Ai așteptat să plec în concediu și m-ai săpat pe la spate.
- Da, ai auzit bine, șefule, mi-am băgat picioarele în șandramaua asta de companie
Nu i-am zis eu chiar șandrama, poate ceva aproximativ. Și nici că mi-am băgat picioarele. Cu toate că o gândeam.
- Am primit o ofertă mai bună.
Șeful s-a nervat rău de tot și a început să mă înjure cum i-a venit la gură, adică înjurături împuțite canadiene în toată regula, facu-ți și dregu-ți la care nici eu nu m-am lăsat. Îi replicam în românește
- Ba pe-a mă-tii, șefule!
- Adică eu mă dau peste cap să caut oameni din piatră seacă, am ajuns să-i racolez de pe la birturi și tu pleci la concurență, mă lași așa, cu ochii-n soare. Ce ți-au oferit ăia și eu nu pot să-ți ofer?
- Atâta!
- Ce, îs nebuni, îți oferă prea mult. Mai mult de cât iau eu acum
- Păi vino cu mine
- Nu pot, că e departe și tocmai mi-am cumpărat casă
Apoi a început să strige cu gura până la urechi, să-l audă tot atelierul
- Te duci pentru bani, hapsânule!
Dar nici eu nu m-am lăsat, i-am strigat înapoi arătându-i ajustabila de 15
- Parcă până acum veneam la muncă din hobby
- Porcule!
Adică nu mi-a spus chiar porcule, ci „f... pig”, care e ceva în limba lor canadiană
De pupat nu ne-am pupat, la sfârșit, că ne-am abținut, cine știe ce-ar fi crezut colegii, ne-am strâns numai mâinile și ne-am îmbrățișat. Și ne-am urat noroc.
- Good luck!
- Good Luck!
12 comentarii:
păi gud lac să fie...
u'r da best...poi, sa ai lac gud
Aoleu, vorbiti de parca mi-ati fi domnul sef
noroc bun!
Asa, nu va lasati
aoleu, parc-ati fi mineri. Cand am fost eu la Costesti sa vad bolovanii aia care cresc daca-i uzi am gasit o piatra ramasa de cand au trecut minerii(tot un soi de bolovani) p-acolo : "paine fara gaze si munca fara bastoane noroc bun"
in alta ordine de idei daca ti-a crescut salariul io zic ca-i musai sa dai de baut!
noroc bun
io-s curioasa cum e nou sef
da' daca e sefa?
noul
ca m-am fastacit
din cauza de deget
si viermisor
Multa bafta in noua "intreprindere" iti urez!
Mi-a placut la nebunie asta: "Parcă până acum veneam la muncă din hobby", pt. ca ma uit si la mine la birou, de regula sefii au pretentia sa vii la munca din placere si cu un devotament orb, asa. Banii...mai la coada. Sau poate ideea e ca trebuie sa te prefaci ca banii nu conteaza, stiu eu?!
O vorba lasata de oameni mai intelepti decat noi si momentan morti spune ca daca nu poti face ceea ce-ti place, fa cumva macar sa-ti placa ceea ce faci...
Banii sunt importanti e-adevarat. Si pana la o anumita varsta sunt in top 3 al prioritatilor... Deci nevoia de bani e justificata.
Si putina libertate de desfasurare, de manifestare, de creatie...
Vorba lui Gogu Kaizer : am niste bonuri de masa si nu imi e frica sa le folosesc ! :D
Iti doresc un serviciu care sa te scuteasca de grijile materiale pentru a avea timp de toate celelalte...
"Parcă până acum veneam la muncă din hobby..." zici tu :))
eu ii zic managerului meu de departament pentru ca nu vrea sa-mi mareasca salariul ca muncesc din bun simt...poate ca ar trebui sa transform asta in hobby :))
Bunul simt poti sa-l transformi in hobby, uneori chiar si seful. Mai putin munca
Trimiteți un comentariu