miercuri, 24 decembrie 2008

Treaba cu tehnologiile




Eu vreau să răspund opțional lepșei venită de la White Noise (însfârșit primesc și eu una pe care aproape că am cerșit-o ca un nerușinat ce sunt azi și mâine) în original plecată de la Cătălin Sandu de care n-am auzit în viața mea și nici el de mine. Paradoxal, existăm amandoi pe blogosferă și nici nu ne călcăm pe bătături, cum o f... cu Vania care pe unde trec eu trece și el de-al dracu ce e, dar pe unde trece el e treaba lui.

In original, leapșa sună Ce tehnologie/concept/element/invenţie science fiction ai vrea să vezi prinzând viaţă?

Eu cred că am văzut multe tehnologii prinzând viață, mă consider un norocos ce sunt și câte noroace nu mă mai așteaptă, aoleu.

Aseară l-am sunat pe fostul meu profesor și decan de an, Radu Vlădea, tocmai în Abu Dhabi, ceea ce acum 20 de ani mi se parea deja de domeniul SF, avea o voce caldă și plăcută dar am recepționat-o mai ales prietenoasă, în ciuda conflictelor noastre extreme din trecut.

Într-o carte pe care am uitat-o de un autor pe care l-am uitat, era descrisă o societate utopică, în care o familie era formată din trei până la cinci persoane, toate ființe umane. Eu, ca autor, aș fi băgat și un android acolo, pentru deliciul umanoizilor. Copiii care se năsteau aparțineau fiecăruia, partenerii aveau probabil un pat imens în care se tăvăleau la grămadă și așa mai departe. Mult mai departe, adică. Aș fi curios dacă o astfel de familie ar funcționa, care ar fi rata divorțurilor sau frecvența cu care masculii dintr-un nucleu familiar și-ar trage ciomage ori femelele s-ar lua de păr.

Ar fi multe lucruri despre care am citit și aș vrea să le fiu martor, clonarea indivizilor umani în mod special, întâlnirea cu extratereștrii neapărat, colonizarea altori sisteme planetare, obligatoriu, trecerea dintr-un univers paralel în altul, mai mult decât orice și, desigur, certitudinea existenței lui Dumnezeu, întânirea cu el.

Fiind însă mai modest, un element de SF, dacă așa se spune, pe care aș vrea să-l prind în viață, pentru că postum se va petrece oricum, ar fi să scriu un best seller. Tata să fie mândru de mine, mama să nu-și mai încapă în pielea ei de mamă, Vania să plesnească de ciudă ca o gogoașă și să-și dea foc la barbă, Sulfina să se simtă cea mai norocoasă soție a mea, iar băeții mei să mă depășească cu nu știu câți parseci pe secundă la pătrat.


Leapșa merge mai departe la jurnalist celebru și Ghrayada.

2 comentarii:

white noise spunea...

pai vezi ca ai promis solemn candva ca termini un bestseller in timpul vietilor noastre, nu in timpul vietilor altora [cum ar zice Nichita]
si de-acum incolo o sa-ti trimit orice leapsa, asa, mai interesanta

DoDu spunea...

white noise,
ai dreptate, am promis pe undeva prin subsolurile articolelor tale, noroc ca mi-ai amintit. Numai ca pe atunci doar ma laudam, ori acum sunt ceva mai starnit.
Cu leapsa nu stiu ce sa spun, au inceput sa-mi placa din senin, poate si pentru ca acum stau pe-acasa si ma petrec