Cantorul nostru de la biserică behăie ca un țap. Oare el nu se-aude? Oare numai noi îl auzim? Oare nu se miră că atunci când behăie oamenii o tulesc afară la fumat? Cu degetele în urechi? Nu numai că behăie, dar behăie de-ți vibrează timpanele. Cântă cam așa:
”Cu-vi-ne-se-he-he-he-he cu a-de-he-he-vă-ra-ha-ha-t...”
Îmi propun să-l înregistrez pe reportofon și când mănâncă să i-l pun la ure-he-he-che. S-a lăudat într-o zi, că veni vorba
- E-he-he, eu am terminat teologia în țară
- Și nu numai, m-am încumetat eu
- Așa e, am terminat și tehnica dentară, sau tu la ce te referi?
- Eu mă refer că ne-ai terminat și pe noi. Sau cel puțin ești pe cale
- Cee-he-he-hee?
.
7 comentarii:
Behehehehe! Mersi Dodu! Am behait de ras citind postul :)
He, he, he! Distractiv e pe la voi!
Asa pare?
Sigur, cantorul vostru este sarea si piperul slujbelor de duminica, he, he...
:)) Dodule, zau daca nu mi-ai facut pofta de bloguri, boala de care nu sufeream.
he-he.. ce-he boa-ha-la..
Crin
decizie inspirata!
ca si mine cu "izotopic" in poezie? :D
Trimiteți un comentariu