miercuri, 1 aprilie 2009

Martyrs


Cine n-a văzut filmul Martyrs să spună mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă eu nu-l recomand. E mult prea depresiv, iar cei cărora le plac filmele de groază să-și pună pofta în cui fiindcă nu vor vedea unul. Filmul nu e de groază, ci o grozăvie, în final îmi venea să mă împușc, iar concluzia e că toți ar trebui să ne împușcăm, pentru că diavolul e o mică potaie pe lângă om.
Și asta nu e o păcăleală de 1 aprilie.

.

4 comentarii:

Lumi spunea...

Multumesc lui Dumnezeu!

DoDu spunea...

Asta numesc eu atitudine pozitiva

Filonous spunea...

Ca orice mesaj de genul "uşă interzisă", postarea ta mi-a dat ghes în căutarea filmului. L-am derulat pe repede-nainte (fără sonor :). Am ajuns la concluzia că e reflexul unei gândiri medievale despre corp, de data asta lipsită de scop. Violenţa brută, macabră din el nu mi-a stârnit nicio pornire religioasă. Un film gratuit.

DoDu spunea...

Daca nu asculti de cei patiti, n-am spus ca nu recomand filmul?