Despre patrie am vorbit frumos de când mă știu cu toate că, de când mă știu n-am înțeles exact ce înseamnă patrie.
- Țara mamă, mi-a explicat cineva, la un concurs de poezii patriotice la care nici n-am participat benevol.
- Păi de ce mamă, că patrie vine din latinescul pater și grecescul patris, m-am dat eu sculă, deci tată. De unde atâta mamă?
- De aia pentru că românul nu zice au tată! când dă de necaz, ci au mamă! Și pentru că limba patriei tale e o expresie: limba mamei! (nu a tatălui).
- Adică
- Adică limba mamei
- Tot nu înțeleg, că românii n-au mamă, numai tată. Am recitat repede poezia aia patriotică cu unu-i Decebal cel harnic, iar pe celălalt îl știa toată lumea că era Traian.
- Cel drept!
- Ce-i drept.
Și așa am intrat și în concurs.
- Și ce vrei să spui?
- Nu vreau să spun nimic, decât că de aia spune românul au mamă! pentru că i-a lipsit mama din timpuri imemoriale
- Fugi de-aici, s-a răstit la mine juriul, un popor se compune din indivizi, iar indivizii au mamă și tată, o recunoaște chiar și biologia, pe ce planetă trăiești?
Nu prea am înțeles eu ce legătură avea planeta cu biologia și mai ales cu concursul patriotic
- Pe planeta noastră?
- Adică
- Adică patria noastră!
Pentru replica asta am intrat direct în finală. Am fost felicitat dar și admonestat, planeta noastră, mi s-a explicat, are mai multe patrii.
- Ia dă pe loc un exemplu de altă patrie cu legături matrimoniale!
- Maica Rusia! m-a scăpat gura, pentru care am și câștigat concursul patriotic. Am primit o mulțime de insigne și o diplomă cu care tata s-a șters a doua zi la cur. Intenționat.
- Fii sigur, m-a asigurat tata
Mi-a părut rău după diplomă, pentru că abia începusem liceul și nu înțelegeam politica de îndoctrinare. Am luat doi pumni în cap, tata fiind un milos, nu mă putea lăsa ignorant fără motiv. Plus că mă aștepta o viață întreagă.
- Totuși...
- Ce? S-a nervat tata
- Care e patria mea? Traian sau Decebal?
- Patria e acolo unde trăiești. O să afli tu la 40 de ani, când ieși din pubertate.
A avut dreptate tata, la 40 de ani, când am ieșit din pubertate am aflat că patria mea nu era nici Traian, nici Decebal, ci tocmai regina Elisabeta
PS
În ultima vizită în România am încercat să redevin român, de fapt să obțin acte cu poză prin care să dovedesc autorităților românești că sunt român. Simplu fapt că te-ai născut în România și că n-ai renunțat niciodată la cetățenie nu e o dovadă. Așa se face că am aplicat pentru pașaport pe baza certificatului de naștere. Am făcut 4 poze, serviciul de pașapoarte Timiș fiind în Iulius Mall unde 4 poze schimonosite, pe care le puteam face la orice automat de poze, m-au costat 40 de roni. Am completat formularele tipizate, am făcut copii în dublu exemplar de pe toate documentele, am cumpărat și dosar, altfel nu se putea, am plătit la bancă taxele. Predau actele, mi se spune pe un ton inflamant
- Pe ce planetă te afli, domnule?
Parcă eram la concursul acela patriotic, greu de răspuns când abia cască omul gura și ai senzația că te provoacă la o bătaie inegală
- Mă aflu în România...
- Tocmai. Ce credeai, că îți schimbi numele și noi îți facem pașaport?
- Cum să-mi schimb numele?
- În pașaportul canadian cu care te identifici, nu e trecut al doilea prenume, ți-ai schimbat numele te privește, noi nu-ți facem pașaport. Hai că am treabă, așteaptă lumea.
- Nu mi-am schimbat numele, stimate domn, tot așa mă cheamă, am renunțat la al doilea prenume pentru că mi s-a permis acest lucru, ca actul de călătorie să nu fie încărcat, a fost o simplă obțiune. Nu cer României să aplice aceleași facilități, am un certificat de naștere și unul de căsătorie care atestă cum mă cheamă, unde sunt născut, etc. Am și pașaportul românesc expirat...
- Nu e valabil ca act
- Am buletinul...
- E expirat, nu e valabil ca act de identificare, la revedere!
- În cazul acesta ce pot să fac? Îmi puteți da vreo sugestie?
- Îți schimbi pașaportul canadian și vii înapoi
- ...
- N-ai plecat?
- Poate există și o altă variantă?
- Domnule, ești de-a dreptul stresant, te-am salutat frumos cu la revedere, ce mai vrei?
- O altă variantă?
Faptul că nu se putea să obțin pașaportul românesc nu m-a deranjat atât cât faptul că mă simțeam tot timpul amenințat. Și că mi se vorbea ca unui cerșetor care se milogea după un codru de pâine. Merita să-i trag un pumn în cap. Și în starea de nervi pe care mi-a transmis-o, aș fi fost în stare [...] Foarte bine, am mers la bancă să mi se restituie banii de taxe.
- Nu la noi, domnu!
- Nu la dumneavoastră, dar unde?
- La direcția financiară pe Calea Buziașului. Asta pentru jumătate din sumă. Pentru cealaltă jumătate depuneți o cerere la București.
- Am crezut ca banii i-am platit aici, la bancă, nu în București sau pe Calea Buziașului. Sunt chitanțele dumneavoastră...
- Următorul, vă rog!
Altă variantă a fost să-mi reînoiesc buletinul de identitate, ceea ce am și făcut până la urmă. Alți nervi, alte ore pierdute, alte taxe. Plus o împuternicire mamei să mi-l scoată, pentru că durează, trebuie verificat la București dacă exist în evidența populației.
- Asta durează, domnule. Durează 30 de zile.
- Înțeleg.
Am înțeles pe dracu. În alte țări computerele au viteze mai mari, cam sinistră diferența de la câteva minute la o lună, sau tocmai acesta e decalajul tehnologic (social, economic, politic?) între România și restul planetei?
.
14 comentarii:
Eu încerc să-mi schimb de o săptămână buletinul expirat şi mă plimbă de colo-colo deştepţii ăştia de funcţionari. Unii se nasc fără identitate, însă eu am avut nevoie de 30 de ani s-o pierd pe-a mea. În România nu exişti dacă n-ai proprietate sau părinţi cu situaţia clară. La serviciu, m-am declarat zilele astea apatrid. Nu cunosc un alt stat mai duşmănos cu cetăţenii lui!
P.S: Iar astea nici măcar nu sunt figuri de stil. Am să apelez la cineva "să mă ia în spaţiu" (locativ... vorbind :)
Succes, Filonous, se pare ca ai nevoie
"Nici nu știu ce m-a oprit. Poate faptul că reprezentam altă țară." eh...
Da... cunosc stilul. Problema e ca si la Amb Romana, cam tot de acelasi fel de oameni te lovesti. Eu am incercat sa ma duc sa-mi schimb pasaportul ca imi expirase, prin ambasada. Si am zis, pai cu ocazia asta.. imi schimb si numele. Dupa ce m-au plimbat dupa copii (ca xeroxul lor nu merge) si mi-au cerut tot felul de taxe m-am lasat pagubasa...
Am plecat in Romania, am renuntat la ideea de a-mi schimba numele pe pasaport si am facut doar cerere de re innoire. Si asa am reusit sa-mi fac pasaportul intr-o zi.
Dar senzatia e aceeasi, eu eram tampita cazuta de pe alta planeta si ei erau "dashteptii" care aveau dreptul sa iti vorbeasca pe orice ton pofteau.
Foarte rar am dat peste persoane (de la ghiseul statului) care sa se poarte civilizat. Si cand am dat de asa persoane, mai aveam un pic si plangeam de bucurie ca am gasit asemenea raritati. O fi limba materna de vina..?!
Sau paterna, doar am stabilit ca romanii n-au mama
deci, inca iubesti romania, Dodule? sfatul meu: trebuia sa mergi inchis, sa nu pomenesti nimic de ZCanada, sa te fi dat di la tzara si aveai actele in 7 zile, fara intrebari. C-asa-i in Romania. Fusei si io si e belirea de pe lume acolo...mai bine cu gripa noastra canadiao porcina.
http://dxn-doxon.blogspot.com/2009/05/gripa-umano-porcina-in-canada.html
Da, inca iubesc Romania, chiar daca romanii nu mi-au facut pasaport, pentru ca m-am simtit bine in tara. Nu pentru ca era inghesuiala, galagie si poluare, nici pentru ca n-am avut parte de o igiena normala (in Romania pisatul in tufis e o atractie turistica), nu din cauza caldurii si a secetei, sau a angajatilor primariei ori ai guvernului, m-am simtit bine pentru ca sunt roman si mi-a placut senzatia asta de a fi roman si a te plimba prin Romania
Foarte frumos ultimul tău comentariu. Subscriu. Chiar dacă trăiesc în Romania. Dar mi-ar prinde bine şi mie să mă plimb (mai des) prin Romania. Nu doar să trăiesc.
P.S. La 11 ani am scris prima mea poezie despre Patrie.
Lumi, nu e important la ce varsta ai scris prima poezie, ci la ce vcarsta ai sa o scrii pe ultima
cred ca ubi bene ibi patria ...
Dragut articol. Urmatorul! :)
oceania, cand o sa calatorim pe alte sisteme solare, sau prin alte galaxii, patria va fi toata planeta noastra, eu asa cred, dar mai e pana atunci si cand o sa intalnim unul de-al nostru prin cine stie ce constelatie o sa ne salutam bucurosi cu servus pamantene
in bonobo, urmatorul va fi cand scap de munca asta jegoasa pe care o fac acum, batem palma
Prima oara cand ajung pe blogul tau...am citit vreo zece articole...foarte fain scrise, haioase, corecte. Chiar bun...o sa mai vin. Si felicitari pentru modul cinstit (fara excese de emigrant...pur si simplu ai povestit normal intamplari din Romania...). Greu e de gasit o relatare cat de cat normala dupA o vizita in taRA...prea exageram partea negativa si uitam ca noi am trait, de fapt, in Balcani. Care nu e in Germania, 'tu-i!
N-am înțeles... tu ai nevoie de ceva hârtii ca să te simți român?
Ai pașaport canadian... tot român ai să mori, nu?
În sinea ta, zic.
Deci?...
Trimiteți un comentariu