sâmbătă, 11 iulie 2009

Întrebări esențiale


Parcă trebuie să fii filozof să-ți pui întrebări esențiale, toată lumea își pune, de ce, de ce, cum , în ce fel, iar de ce și cam astea sunt toate, restul doar variații. Tata cînd bea devenea foarte înțelept, își punea tot felul de întrebări încuietoare la care nu avea răspuns și devenea agresiv pe loc.
- De ce nu mi-au mărit mie salariul? se întreba tata și pe urmă scuipa scârbit, ce căcat de viață! Firea-ți ai dracului cu salariile voastre!
Pe urmă se întreba cine l-a pus să facă trei copii care-i mănâncă urechile, uite pentru ce muncește el, ca să hrănească trei purcei, să-i îmbrace, să-i poarte la școală. Își făcea socotelile câte sticle de rachiu ar fi putut sa bea zilnic fără cheltuielile cu noi și ajungea la concluzia că mai multe decât ar fi putut el să bea, mai multe țigări de cât ar fi putut să fumeze, mai multe femei decât ar fi putut să... aici nu era foarte convins și iar se nerva că i-a trebuit însurătoare și copii, așa-mi trebuie dacă sunt prost. Dacă am fost adică. De o vreme se considera deșteptat, însă deșteptat prea târziu.
Mama avea alte întrebări, dar tot fără răspuns. Cu ce am greșit să am eu un bărbat bețivan și violent. Cui greșise și când, că nu-și mai amintea. Poate când fusese copil, poate de pe vremea când era încă doar un sugar? Nu putuse să aibe și ea mai mult noroc, cum avusese alte fete de vârsta ei, mai puțin meritoase și fără zestre pe deasupra? E o lume strâmbă! se inciuda mama, după care îi trăgea repede un doamne iartă-mă, amintindu-și că Dumnezeu făcuse lumea aceea strâmbă și știa el de ce, că doar nu degeaba.
La școală, profesorii se întrebau cu voce tare să-i auzim, poate veneam cu sugestii, dar noi nu veneam.
- Ce ne facem cu hoarda asta de sălbatici? Să-i lasăm repetenți?
Abia aici ne deșteptam și ne tremurau budigăii pe noi, fiind o întrebare existențială.
- Nuuu, murmuram dintre bănci, îngălbenindu-ne de spaimă
- Cum îi convingem, cum îi lămurim să-și facă temele și să-și învețe lecțiile, să nu vorbească în timpul orelor, să nu întârzie și să nu chiulească, să nu se mai bată în recreații, sa nu mai spargă băcile și pupitrele ori ferestrele, să nu-și mai sfâșie uniformele, să nu mai fure creta, să nu mai vină la școală cu păduchi și cu râie? Cum?
Cine să răspundă că era o întrebare multiplă și noi nu puteam răspunde nici macar la una simplă, cum era, de exemplu, de ce nu ne-am facut tema.
- Pentru că mi-am uitat caietul de teme acasă, mințeam cu nerușinare, însă minciuna nu e un răspuns corect oricât ar părea, ci doar o minciună, așa cum i se și spune.
- Băi ce tâmpiți elevi, aceeași scuză aud de când sunt în învățământ, se oripila profesorul, voi chiar n-aveți imaginație deloc? Creatoare vreau să spun, nu cum să vă puneți piuneze sub cur sau să vă împingeți pe scări. Dorian, s-a nervat deodată profesorul (oare de ce chiar pe mine?), ia vino-ncoace! M-a luat de ureche și m-a ridicat în sus până mi s-au bulbucat ochii. Ia mai repetă odată de ce nu ți-ai făcut tema?
- Pentru că mi-am uitat caietul acasă
- De aia nu ți-ai făcut-o sau de aia n-ai caietul la tine? O să te las repetent, poate așa te înveți minte!
De unde să mă învăț minte că m-am speriat în ultimul hal, nu de profesor și nici de repetenția lui, ci de tata care m-ar fi uscat în bătaie. Care mi-ar fi pus alte întrebări la care nu se putea nici răspunde, nici minți. Tata ar fi întrebat:
- Cum ți-ai permis să rămâi repetent? Pe urmă ar fi continuat, nu cumva ai fost mai prost ca restul proștilor?
Am discutat cu Troancă problema și el a fost de acord că trebuie făcut ceva. Am și făcut, am rupt o foaie din caietul de teme, care oricum era gol și am întocmit o listă pe care am numit-o listă deschisă inepuizabilă de scuze pentru tema de casă. Pe urmă am pus punct. O idee pe zi, că nu se mai putea. Prima idee i-a venit lui Troancă și am și pus-o în aplicație. Am citit bine materialul și l-am memorat și mai bine.
- De ce nu ți-ai făcut tema, elev Duma?
- Pentru că n-am înțeles-o, domnule profesor
- Ce n-ai înțeles?
- Acolo unde cad două obiecte de la înălțimea h și care ajunge primul jos
- Și care ajunge?
- Asta e, că depinde
- Pai tocmai asta e, că nu depinde, ajung deodata, accelerația fiind aceeasi
- Asta e, că nu se specifică
- Ce nu se specifică
- Dacă obiectele cad pe aceeași planetă, sau cad pe planete diferite...
- Și dacă se menționa că e vorba de aceeași planetă, înțelegeai?
- Nu
- De ce nu?
- Pentru ca nu se menționează nici dacă sunt identice ca greutate, formă și mărime, plus la ce distanță sunt unul de altul
- Să zicem că e o cădere liberă în vid
- Nici atunci n-aș fi înțeles pentru că manualul meu e vechi și îi lipsește exact pagina cu problema. Plus că mi-am uitat caietul de teme acasă.
Așa că am luat nota 4 pentru lipsă de imaginație, ceea ce m-a făcut să-mi pun și eu prima mea întrebare esențială pe care am uitat-o între timp, însă, din una în alta, am ajuns la cea mai importantă, iat-o: de ce m-am născut? Și de ce tocmai eu? Și de ce tocmai atunci. Și de ce tocmai băiat și nu fată? Și de ce în familia respectivă și nu a vecinului, de ce în România și nu în America unde voiam eu să ajung cu orice preț iar acum prețul mi-a trecut. Și de ce tocmai om și nu altceva.
- De aia, a zis tata, pe urmă, după ce s-a mai gândit, te-ai născut ca să am eu pentru cine hămăli.
- Pentru că mi-a venit sorocul, mi-a răspuns mama, nu puteam să te țin în burtă mai mult.
Bunicul: ca să faci umbră pământului, pramatie, cine mi-a furat luleaua din trandafir pe care am primit-o de la un neamț cand a explodat un obuz și ne-am trezit în aceeași gaură unde i-am cerut o țigară, neamțului îi zburase casca și ochelarii, i-am găsit eu una din lentile și i-am tocmit o ramă dintr-o sârmă ghimpată în care ne aruncase suflul exploziei...
- O știu pe asta, bunicule
- Da pe aia cu eliberarea Budapestei o știi?
- Da, o știu și pe aia, le știu pe toate
- Pe toate o să le știi după ce mori, s-a nervat bunicul aruncând cu cârja după o găină ce intrase în stratul său de morcovi.
Numai că mie nu-mi convenea să aștept până mor. La școală am aflat că de aia ne naștem ca să ne perpetuăm specia, dar tema de casă tot nu mi-am făcut-o.
- De ce nu ți-ai făcut tema elevule?
- Pentru că n-am înțeles-o
- Ce n-ai înțeles, am discutat perpetuarea mamiferelor la ora de curs
- Da, dar catârii nu se perpetuează, mereu trebuie împerecheat calul cu măgarul
- Asta e doar o excepție
- Plus că mi-am uitat caietul de teme acasă
Am luat iar un patru, pentru că ați uita caietul nu e nici un plus, veșnica problemă cu imaginația. Până la urmă, totuși, am terminat și școala dar la întrebări esențiale n-am renunțat, pe măsură ce trece timpul se nasc altele. Ultima la care meditez acum e dacă m-am născut liber sau nu. Pentru ca mereu m-am simțit într-un fel de robie. Societatea te înrobește, familia te înrobește, religia te înrobește. Condiția ta umană te înrobește. Nu poți să faci un pas, un gest, să schițezi un zâmbet, să ai o emoție, să porți cu tine un gând fără sa fii, să aparții, să datorezi sau să îndatorezi, să ai obligații, să faci parte. Din ceva sau din altceva

.

11 comentarii:

ghrayada spunea...

chiar asa, elevu' Duma, de ce nu ti-ai facut tema? trebuia sa ma binedispun la tine pe blog si cand colo - m-am nervat si mai tare. zau, daca nu-mi vine sa dau cu pietre in sus. sa vad care pica prima, ce, credeai c-am iesit la vanatoare?
:)

DoDu spunea...

Parca eu stiu ce mai credeam. Dar daca dai cu pietre in sus fugi repede ca nu mai conteaza care pica prima, conteaza sa nu-ti cada in cap, eu asa cred

Unknown spunea...

Dodule, tu scrii bine. Cel mai tare mi-a placut aia cu pretul american care ti-a trecut (simpatizez intocmai, hehe!) M-am ris, ca sa zic asa. Academic, adica. Io-s aia care studiaza de 25 ani (plus alti ani printre paranteze, ca sa-ti raspund la intrebarea de la 1 iulie)
Cu viata adevarata (de atunci, de acum, dintotdeauna) sta treaba exact cum sta dumneaei cu libertatea vis-a-vis de inrobirea de care ziceai. Viata e inrobire daca te lasi. Daca o vezi prin prisma dragostei, nu e. Si vorba lui Bob Dylan, "you gotta serve somebody: it may be the devil or it may be the Lord but you gotta serve somebody".
As mai sta la povesti, dar ma cheama inrobirea. Iar acum, cum zice canadianu': have a nice one!

DoDu spunea...

Ioana, dupa ce mi-ai spus ca scriu bine m-am dus repede sa ma privesc in oglinda sa vad cum arata un tip care scrie bine. Ai dreptate, parca prinsesm o tenta de artist

diddle spunea...

eu n-am venit sa te vaz in tm pentru ca nu aveam parul spalat. jurui ca in alte situatii folosesc scuze diferite, de exemplu cum ca n-am hainele spalate. hainele alea bune, nah.

plus ca imi uitam oricum caietul acasa :D

scrii f misto, esti printre primii 10 omi cu bloguri in topul meu :P

DoDu spunea...

d, pacat ca n-ai venit sa ma vezi in tm, eram foarte tantos. Dar vad ca ai niste gusturi elevate, asa ca da-mi si mie ceialti 9 blogari pe care-i citesti

diddle spunea...

da, pacat.

http://scaevola.weblog.ro/
http://ummma.wordpress.com/
http://soirs.weblog.ro/
http://armonia-haosului.blogspot.com/
http://oldmansmoking.wordpress.com/
http://hunopolis.blogspot.com/

tu poate ai zis doar asa, eu chiar ti-am dat cativa :) pe restul ii tin doar pt mine. nici n-am verificat daca deja ai pe careva in blogroll... si-acum sa vezi necaz, daca nu-ti place de vreunul, o sa spui haidemine, pruoasta asta ma asociaza ashea, pe gresitelea? numa' is chestiuni diferite... nah.
:)

Unknown spunea...

mda. m-am bagat pe blogurile recomandate de d. (ca nu mai am chef de lucru pe moment) si ca sa compar, evident. Dodule, tot al tau imi place mai tare - are haz. si-n lumea asta trista, conteaza. lasa ca fatza n-are de-a-face cu mustatza (ca sa rimeze, otherwise ma refer la pana, mai domnule, ce te-ai repezit la oglinda? ah ah, cita vanitate!) asa ca va rugam sa continuati si sa nu faceti precum scaevola lui d., care tocmai ce-a zis pas. pai cum sa mai recomanzi? da' o fi fost coincidenta, deh.

diddle spunea...

hello Ioana, dar am zis in avans ca-s chestiuni diferite, nu merg comparate :P mie-mi plac pt ceva anume, poate ca unele dintre ele sunt pur si simplu slabiciunile mele si-atat :D

scae si-a inchis blogul de ceva vreme, dar nu-l scot din favorite, ca nici daca moare U. Eco, nu l-as.. ptiu, ce zic si eu duminica dimineata :D
soirs nu e amuzant, stiu. etc etc doar n-o sa fac altora reclama pe blogul omului, si-asa tre sa-mi cer scuze pt abuz.

ref la om, adica Dodu, eu recunosc ca m-a cucerit din prima!! si-o sa-l recomand oricui, tre sa fii taNpit sa nu-ti placa de scrisul lui Dodu, hehe.

DoDu spunea...

D,
nu ma deranjeaza reclamele sper ca nici eu pe ele. Am deschis cateva din link-urile lasate, scaevola, atat am de spus, chiar daca si-a inchis blogul, bine ca nu l-a sters, de exemplu. Intodeauna exista si mai rau. De umma am mai dat intamplator si imi amintesc si de tine fie pe la delaskela fie pe la puck. Dar nu stiam de blogul tau cu foto seriale, chiare chiar mi-a placut ca e tacanit un pic exact cat trebuie

Unknown spunea...

Salutare, Vreau sa te intreb daca vrei sa faci un link exchange cu blogul meu http://culmi.blogspot.com,iar daca vrei te rog sa vizitezi http://culmi.blogspot.com/2009/07/schimb-de-link-uri.html