vineri, 28 august 2009

Leapșa pe cărți dacă nu mă-nșel


Am preluat o leapșa de la filonous care tocmai s-a lăsat de blogărit și delaskela (mi-au pasat-o în același timp). O leapșă înfiorător de lungă, așa că mă văd nevoit să o separ în mai multe sau chiar să o scurtez cu permisiunea lor, altfel n-o să mi-o citească nimeni. Nu mai spun că mai am una și de la Zamolxis, cred că am pus-o de mămăligă.

Ce carte ai recomanda şi de ce, unui dezamăgit în dragoste?
Cred ca aș recomanda o carte bună, Cartea râsului și a uitării, a lui Milan Kundera, în nici un caz Sinucigașul lui Nikolai Erdman. Cel puțin, după titlu, pare adecvată dacă n-o citești, mă refer la prima, dacă stai s-o citești râsul e cam scrâșnit, iar uitarea cam înfiorătoare. Mai bine Zece negrii mititei, de Agatha Christie, carte pe care am citit-o de mai multe ori și de fiecare dată am fost surprins de final. Fiind un final surprinzător. Am recomandat-o la toți prietenii, de ce nu și unui dezamăgit în dragoste. În dragoste nici n-ai cum să scapi nedezamăgit, că nu ține mult (dragostea), fiind o boală, după un timp intervin anticorpii și te vindeci (de unde și dezamăgirea), apoi devii imun. Mai mult sau mai puțin, unii dau peste o variație a bolii și o iau de la capăt, iar se îndrăgostesc, iar se dezamăgesc, iar se vindecă. De aia și atâtea divorțuri peste divorțuri. Pe vremuri, pe vremea bunicilor ori a străbunicilor, când căsniciile erau aranjate de părinți, divorțurile erau extrem de rare. Iar pe vremuri și mai îndepărtate nici nu existau. S-au îndesit de curând, de când lumea și-a luat-o în cap, sau s-a modernizat sau cum se spune și se căsătorește din dragoste, adică tocmai când nu trebuie, când nu judecă, când suferă de maladia asta a aprinsului călcâielor și a mâncăriciului printre picioare. Ar trebui să se interzică prin lege căsătoriile pe timpul îndrăgostirii. Îndrăgostiții nu numai că acționeză pripit și necugetat dar, pe lângă suferința extatică din timpul bolii, mai suferă și când se trezesc ca după o beție lungă (sau scurtă dar intensă) și realizează că au comis greșeala vieții lor. Alții se vindecă doar parțial, rămân cu sechele pentru tot restul zilelor. Femeile cu copii neplanificați iar bărbații cu pensii alimentare și pierderea locuinței.
.

4 comentarii:

did spunea...

din pct meu de vedere ar trebui interzise casatoriile cu totul, dar mno, cine-s eu sa dictez ce sa faca altii.

[cu amendamentul ca daca am vrea, toti sa avem maine cu cine sa ne casatorim :D]

DoDu spunea...

did, aia din poza esti tu?
Na, o sa ma mai gandesc la punctul tau de vedere, desi mie imi prieste casnicia

Ioana spunea...

Da' de "Dragoste in vremea holerei" ce zici? Mie mi se pare adorabila cartea asta a lui Marquez. Subscriu la parerea lui - si a ta, vezi bine - ca o casatorie aranjata/sau fara amor nebun initial nu e neaparat rea. Cu conditia sa ai mintea si mai ales inima sa imparti totul la greu, ca la bine oricine poate. Traiasca-ti Sulfina, by the way. Cum ii place la petrol?

DoDu spunea...

Sulfina nu lucra in petrol, a ferit-o cine a ferit-o. Iar cu Marquez ai nimerit-o