Salut, Alberta!

Revista presei

A apărut un nou ziar chicios românesc. Se numește „Salut, Alberta!” Ce-am s-o încasez eu de la albertani de nu mă văd. Dacă nu mă pot abține. Hai să-i zicem ziarului publicație, alb negru, format mic, lunar, 16 pagini, gratuit, cu mascota castor (mascota Canadei).
Redacția: Cătălin și Nicoleta Kallo plus Vicențiu și Corina Tudor. Chiar dacă se declară local, ziarul fiind scos în Calgary, e al tuturor românilor albertani. Ceea ce mă îndoiesc. Al meu nu e pentru că e scris fără diacritice, nu pentru că limba română n-ar avea diacritice, ba dimpotrivă, are, dar cui îi pasă tocmai de limba română și de diacriticele ei? În nici un caz redacției „Salut, Alberta!”
Prima pagină e ocupată o treime cu un castor, să nu cumva să uităm care e mascota ziarului sau, doamne ferește, a patriei noastre de adopție. Pe a doua treime un articol, fără diacritice, de bun găsit, în care suntem atenționați, potențialii colaboratori, că „redacția” va cenzura totul înainte de publicare. Citez: „totul”. Nu va corecta, nu va redacta, nu va dialoga, va cenzura! Oare de unde o cunosc eu pe curva asta, cenzura? Oare nu-mi amintesc. Nu-i nimic, ultima treime cuprinde un sumar al paginilor ce urmează. Astfel aflăm ce putem citi în pagina 3, 5, 7, 9, 11 (săritura din 2 în doi), săritura cu prăjina la 15, după care se revine la pagina 4, se sare din nou cu prăjina la pagina 10, apoi 13 și se revine la 6. Păcat că n-au fost și paginile ziarului numerotate la fel de aleatoriu, ar fi fost ceva original.
Răsfoiesc. La pagina doi se caută colaboratori fără diacritice din toată Alberta și dăm din nou peste castorul bine cunoscut de-acum, în dublu exemplar, cocoloșitul redacției. Citez, că iar nu mă pot abține: „Dacă aveți sau nu talent de scriitor nu e așa important cât a avea dorința de a intra în contact cu alți români de aici, de a participa la un schimb de experiență, între noi românii, fără frica de concurență”. Elocvența la ea acasă (diacriticele îmi aparțin).
Pagina trei e ocupată în întregime (ca dealtfel și ultima) de KALLO Real Estate Group. O putem admira pe Nicoleta Kallo într-o fotografie alb negru, drăguțică, îi aflăm și numărul de celular (pentru cei interesați: 403-613-6080) și chiar adresa e-mail. Pe lângă reclamă are și un articol. De ce nu se vinde casa? Cine e de vină? Se ține teoria chibritului, i-aș răspunde eu de ce nu se vând casele, pentru că suntem cu buzunarele goale, în plină criză economică, pentru că prețurile caselor în Calgary sunt umflate cu pompa și pentru că băncile încă nu se aruncă să acorde credite. Suntem lefteri, domana Kallo. Cel puțin eu. Și mai e un motiv. În timpul bum-ului economic, fiecare a încercat să profite cumpărând și a doua casă, sau mai multe, case pe care acum încearcă să le vândă pentru că-i arde dobânda băncilor la buzunar. Așa cum, în urmă cu doi-trei ani, toată lumea cumpăra, acum toată lumea vinde.
Mai departe.
Of, dar ce se lăfăie pe pagina 4? Un castoor...Cred că începe să mi se aplece de la castori. Alături de castor un articol de evanghelizare ce se continuuă în pagina 12 semnat de Preot. Lucian Moldovan. Iar din pagina 5 aflăm cât de important e parbrizul de la mașină. Lipsesc toate diacriticele plus două caracteristici ale parbrizului la care eu țin cel mai mult, faptul că nu te plouă dacă-l ai și că poți vedea prin el. Pe de altă parte, aflu ceva nou. Dacă mergi cu mașina fară parbrizul din față și provoci un accident, nu ți se deschide air bag-ul cum trebuie, ci cum nu trebuie, îți cade acoperișul în cap și te face harcea-parcea. Concluzia e să nu te plimbi cu mașina fără parbriz. Sau mai bine nu, în caz că ți se oferă opțiunea.
La mijloc, cum îi șade bine, zodiacul. Mă reped sa văd ce scrie la rac. Zice să nu alunec în excese că ce-i prea mult strică. Același lucru l-am citit la pești, luna trecută, în nu mai știu ce broșură. Hm, oare cine scrie zodiacurile astea? Văd că nu semneză nimeni, o fi făcătura redacției.
Sfaturi medicale, ceva sport și chiar o poezie tâmpițică de Remus Dunca, fără diacritice, să mă scuze Remus pentru o părere atât de subiectivă.
Și un ultim citat: „România e țara unde te-ai îndrăgostit și unde ai sperat să te dezvolți...” (diacriticele îmi aparțin)