Bilanț

Cam păgubos anul ăsta. Am câștigat pe jumătate cât anul trecut. Dar n-am murit (asta cu nemuritul o trec la partea pozitivă).
Am ajuns în România cu escală în Londra, am lansat o carte (cea din dreapta sus), știu că n-ați citit-o, dar eu am scris-o. Mi-am vizitat neamurile și câțiva prieteni.
Greutatea mi-am menținut-o constantă (o trec si pe asta la pozitiv). Și faptul că nu mi-am făcut dușmani noi. În schimb i-am ascuțit pe cei vechi.
Mi s-a mai mărit chelia și am mai pus un an în cârcă. Mă simt deșelat.
Am mai citit câte ceva, am reușit să finalizez încă o carte (pe care nu știu dacă o public, până la urmă), am văzut o mulțime de filme, multe furate de pe internet, la greu.
Nu demult mi s-a dezlipit lucrarea (un pod de șase dinți) pe care am înghițit-o fără să-mi dau seama. Podul a trecut prin aventura prin care l-am aruncat și a ieșit tot fără să-mi dau seama. L-am recuperat în ultima clipă (recuperarea o trec, desigur, la pozitiv).
Moș Crăciun mi-a adus ce i-am cerut, un bilet la filmul Avatar, în 3D, cu gașca. Am fost opt în gașcă. Eu, Sulfina, băieții mei, Flo și vecinii din potcoavă. Băcanii chiar ei, plus ”a mică” a lor. Filmul a fost impresionant, mai ales de la jumate încolo, când m-a apucat ceva să merg undeva. Am rezistat până la final ca să nu deranjez lumea și să nu pierd din spectacolul cu ochelari. De două ori l-am mângâiat pe cap pe eroul principal, că avea capul la câțiva centimetri de mine și o dată am mângâiat-o și pe Sigourney Weaver pe care o cunosc din Alien, o preferată a mea din tinerețe. Am mângâiat-o când nu era atentă Sulfina, altfel mi-ar fi tras peste mână de nu m-aș fi văzut și aș fi mângâiat-o eu și pe Ney'tiri, eroina filmului, dar mi-a fost frică de coada ei care m-a fascinat mai bine de două ore.
După film ne-am întrebat unul pe altul în timp ce fugeam către veceu.
- Na, ți-a plăcut?
- Aha...
Mie cel mai mult mi-a plăcut cum trăgeau pandorienii cu arcul, aveau niște săgeți cât niște sulițe, pe urmă mi-a plăcut că aceiași pandorieni, populatia na’vi, aveau mai puține degete decât avatarii și-mi tot imaginam niște porcării, cum fac ei, adică, copii cu cozile alea ale lor și altele.
De la veceu am ieșit cu o impresie și mai bună despre film, că puteam să mă concentrez deja la ceea ce vizionasem.
Ce nu mi-a plăcut a fost că n-am văzut cum mănâncă na’vi, cum folosesc ei toaleta, decât cum beau apă și cum se pupă și că nimeni n-a avut un rol negativ în film. Cei care ar fi putut să-l aibe, colonelul și reprezentantul bogătașilor, au jucat pe proștii. Iar militarii ca o gașcă de tolomaci. Trăgeau și mureau și ziceau yes, sir! Dar nu-i nimic, că ne așteaptă o trilogie cu aceeași eroi și aceleași efecte de imagine, așa că regizorul va trebui să umble la poveste și să o facă mai interesantă.
Iar data viitoare merg la film în pamperși

.