marți, 20 ianuarie 2015

După slujbă/ Psalmus Ode





Azi, după mai multă vreme, am ajuns la biserică. La Biserica Ortodoxă română și nu românească, din Edmonton, capitala Albertei. Unii vor fi jigniți dar unii nu știu ce e Edmonton, pe unde e, unii nici n-au auzit de Edmonton. Suntem, totuși, peste opt mii de români aici.
După mai multă vreme am ascultat o predică bună. Era să spun perfectă. Ceva despre leproși, despre vindecare și despre recunoștință. Ceea ce m-a dus cu gândul la bolile din trecut (azi eradicate sau pe cale de a fi eradicate) cât și la cele noi, muatante, inginerizate genetic și cum or mai fi. Și am avut brusc, revelația asta, că ne trebuie un vindecător!

Observație: la biserică lumea a venit în valuri. În trei valuri. Primul val (și cel mai mic), chiar înainte de a începe Liturghia. Al doilea, după Intrarea Mare, cam la o oră de la începerea slujbei. De, lumea s-a mai trezit după beția din seara trecută. Iar al treilea val și cel mai puternic după ce-a trecut colecta. Cam atunci apar majoritatea românilor ortodocși de pe aici. Nu știu dacă și pe la alții. Scapă și de aprinsul lumănărilor, pentru că mai întâi trebuie să le cumpere și scapă și de farfurie. Se zgârcesc la niște mărunțiș.

Altă observație: în fața mea două doamne butonau la greu celularele în timpul slujbei și trimiteau sms-uri. Am crezut că nu văd bine, mi-am scos ochelarii și i-am șters. După ce i-am șetrs am văzut că și puștiul de lângă ele, de vreo 12 ani butona cu o viteză de amețeai.

Și încă o observație: corul a început să miște, nu știu ce s-a întâmplat că până acum o lua pe arătură de-ți țiuiau urechile. E unul din puținele lucruri care-mi plac la biserică, alături de predică (dacă e o predică cum a fost cea de azi).

După slujbă ne-am întâlnit subsol, la agapa frățească.
- Te-ai mai rătăcit și tu pe la Biserică? Așa m-a întrebat unul. Ai slăbit ca un câine, ce faci, lucrezi prea mult?
- Nu lucrez prea mult, n-am slăbit și nici nu m-am rătăcit.
- Probabil că te-a lăsat nevasta...
- Cum să mă lase nevasta, doar am venit cu ea.
- Înseamnă că n-o cunosc pe doamna.
- Păi ar trebui, pentru că ea vine în fiecare duminică, eu sunt cel care o dau mai rar.
- A, păi nici eu n-am mai fost de mai bine de-un an.
- Ai cam slăbit, ce să zic...


.



8 comentarii:

mikkailis Radu spunea...

Salut. Tu esti inginer petrolist pe acolo? Cum merge industria? Ma bate si pe mine gandul dar mai am un an de stat in Ro...

Dorian Duma spunea...

Eu zic sa mai stai in Romania...

mikkailis Radu spunea...

Poate iti faci timp sa-mi spui si de ce :-)

Dorian Duma spunea...

Poate nu

RDR spunea...

Da' gegi de piele nu aveau? :D

Dorian Duma spunea...

Parca eu stiu censeamna gegi?

RDR spunea...

:)))) Sincer nici io nu stiu ce ar putea insemna.
Am vrut sa scriu ''geci de piele'' adica pluralul de la geaca de piele. :P
Asa e cu bascalia spontana. Si in plus, dupa ce am dovedit ca nu sunt robot, nu a mai fost nici o cale de editare.
Pe viitor o sa duble check. :)

Dorian Duma spunea...

Viitorul pare foarte clar pentru tine, romanco de romanca. Si inca ma bucur ca nu esti robot