Trântor, sinonime și sufixe

Azi mi-a venit dintr-o dată să caut femininul de la trântor. Nu pentru că mă așteptam să-l găsesc sau pentru că am zăcut toată ziua și n-am făcut nimic, ci pentru că mi s-a arătat. M-am trezit cu gândul ăsta suspect. M-am spălat pe față și când m-am privit în oglindă mi-am zărit gândul în priviri. De visat am visat numai porcării ce nu se pot descrie. Cu femei despuiate și mai știu eu ce făceau. Și culmea că am găsit. Se numește trântoriță. Iată definiția luată din DEX ediția din 98: ”femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora”. O definiție trasă de păr, pentru că trântorul e masculul albinei, însă trântorița nu e masculul albinei, nici măcar femela albinei. Trântor e doar un epitet atunci când se referă la om, o paralelă sau mai degrabă o comparație cu trântorul albinei despre care aflăm că nu face nimic, adică e leneș. Sau parazit. Și atunci mi-a venit altă idee. Ia să văd eu cine e sinonim cu cine. Deci trântor e sinonim cu leneș si parazit. Însă leneș e sinonim cu indolent și puturos, iar parazit cu inutil și nefolositor. Indolent, la rândul lui e sinonim cu indiferent și bleg, iar puturos cu neplăcut și viciat.

viciat = pestilențial, fetid, stricat, infectat

neplăcut = dezagreabil, supărător, dezgustător, grețos, repungnant, repulsiv

bleg = lălâu, moale, molâu, mototol, băligos, mălăieţ, mămăligos

indiferent = apatic, pasiv, placid, impasibil, surd

Din aproape în aproape toate cuvintele sunt sinonime între ele. Până la urmă. Chiar și cu antonimele. Nu știu ce-i de făcut. Până la urmă apa ajunge băutură alcoolică, ceapa ajunge tocmai aprozar și femela mascul.

Vorbind despre trântori, se pare că nu e suficient să fii masculul unei albine și să asiguri perpetuarea speciei, mai trebuie să și bâzâi din floare-n floare. Că dacă ar bâzâi masculul toată ziua după nectar de unde energie să mai perpetueze specia? Cu matca nu te joci, ea depune sute de mii de ouă, așa că trântorii se îndeletnicesc cu fecundatul de le sar capacele în toate direcțiile.

Ceea ce nu știu cei care au alcătuit dicționarele, trecând peste problema sinonimelor, este că trântorul, pe lângă faptul că asigură continuitatea roiului, ia parte și la treburile casnice, cum e menținerea temperaturii stupului, ventilarea lui și chiar participă la apărarea împotriva invadatorilor, cu toate că nu au ac la cur ca femelele lucrătoare. Chiar așa, ce să caute acul la curul lor?

De ce îi omoară albinele lucrătoare e limpede. Pentru că albinele lucrătoare nu se împerechează, fiind frigide. Hormoni sexuali nu au, aparat de reproducere nu au. Moarte masculilor, că masculii au penis!

Eu propun să se schimbe definiția trântorului, să fie adoptată una care să reflecte realitatea. Trântor: în loc de ”bărbat care nu vrea să muncească” să se înlocuiască cu bărbat care muncește din greu, iar în loc de ”şi trăieşte pe socoteala altora” cu trăiește pe seama virilității lui.

Bineînțeles, cuvântul trântoriță l-aș scoate de tot din dicționar. Pentru că e o anomalie. Scrie că, tot în dicționar, trântorița e făcută dintr-un trântor la care se mai adaugă sufixul iță. Prea de tot. Pe ce planetă trăiesc dicționariștii ăștia? Mâine o să se trezească unul să adauge sufixul uță la bărbat, să iese bărbătuță

.

Terorism de cititoare

Nu știu cine este acest alex leo șerban, și nici acest isuciu, să mi se ierte crasa incultură, probabil nici n-o să am curiozitatea să aflu, sau poate o să am, dar mai degrabă nu, fiind doar un amărât de blogger. Însă știu cine este luciat, deci nu chiar atat de amărât, pentru că o citeam din când în când cu o liniștită plăcere. Îmi pare și mie rău (alăturându-mă altora) pentru ce se întâmplă și tot la fel de rău îmi pare că nu pot face nimic. Nu pot ajuta cu nimic. Pur și simplu.
White noise are dreptate, ca să deviez puțin de la subiect, deși nu foarte tare, atacul la persoană nu ar trebui permis de nimeni, mă refer la autorii de bloguri, în subsolul articolelor lor de dragul traficului și al bălăcărelii. Bunul simț. Nu se întâmplă așa (evident) pentru că, pe de o parte, părinții și profesorii noștri nu și-au făcut datoria, pe de altă parte poate am avut ghinion și fie am trecut printr-un accident din care nu ne mai putem reveni, fie am nimerit într-un anturaj de oameni ciudați. Iar pe de ultima parte, e posibil și din cauza bagajului nostru genetic sărăcăcios.
De ce ar deranja un blog cultural ca cel al luciei t, și insist să-l numesc cultural, nu e chiar atât de greu de înțeles. Ciuda, pizma, invidia. Cred că toată lumea a auzit de aceste ”emoții”.
Nu mai am nimic de adăugat, decât păcat. Pentru că blogosfera românească înseamnă și terorism de cititoare. Felia aceea subțire și interesantă

.

Jurnal de viitor

Jurnalul meu de viitor debutează pe 27 aprilie când băieții mei mă vor conduce la aeroportul International din Le Duc de unde voi decola spre Chicago și o să le spun băieților să fie cuminți, ca orice părinte. În Chicago o să ies din aeroport la o țigară și pe urmă intru înapoi, am mai făcut manevra acum 3 ani, deci trebuie să-mi reușească. Aș încerca fumatul în toaletă dar e periculos, m-a avertizat un prieten că dacă întârzii prea mult în veceurile de pe-acolo te prind homosexualii (senatori americani) și ăstia nu se joacă, ieși cu curul terci plus hemoroizi din toată afacerea. Mai bine nu.
Din Chicago direcția Heathrow, care nu mai e aeroport, ci de-a dreptul cosmodrom, fiind mereu amenințat să fie aruncat pe Lună de tot felul de organizații teroriste. Ori pe Marte.

28 aprilie
Ajung pe terminalul 1, nu oricare. De aici o să fac autostopul la metrou. O cunoștiință locală mi-a atras atenția să nu cumva să mă rătăcesc într-un taxiu negru că mă costă până în centru cât traversarea oceanului. Așa că ochii pe taxiurile negre.
- Dar de ce sunt negre?
- Ca să se deosebească de amatorii cu turbane de pe celelalte cab-uri. Ăștia, fără sistemul satelit, intră cu tine în primul copac. Șoferii de pe taxiurile negre, în schimb, cunosc orașul ca pe buzunarele lor.
- Aoleu. Dar metrourile?
- Ce-i cu metrourile?
- Metrourile sper să-și cunoască șinele, deja mi s-a făcut frică de copacii din Londra. Am să cobor în gara Victoria, acolo îmi găsesc o cameră pentru o persoană și pe urmă să o iau în recunoaștere de obiective turistice cu autobuzul ăla, hopa-hopa.
- Vrei să spui Hop-on, Hop-off.
- Da. Vreau să spun că da.
- Și de ce cameră pentru o singură persoană, ai spus că vii cu soția.
- Cu ea vin. Dar am înțeles că se plătește de persoană, nu de cameră. Camera o închiriază Sulfina, iar eu mă dau hamalul ei de lux. Noaptea o să dau buzna peste ea prin fereastră. M-am pregătit, mi-am cumpărat frânghie.

29 aprilie
Dis de dimineață, ceea ce înseamnă renunțarea la breakfast, sper să-l scadă și din preț, direct spre stația de autobuz și apoi spre aeroportul din Luton. Îmbarcarea spre Timișoara cu Wizzair. La Wizzair nu poți să cari prea multe bagaje, așa că tot ce va trece de 20 de kg o să îmbrăcam pe noi. 6 tricouri, 6 perechi de ciorapi, două perechi de pantaloni, chiloți iau și pe dedesubt și deasupra, am auzit că e la modă. Mai greu va fi cu încălțămintea. Eventual ascundem șireturile în buzunare. Sper să încăpem pe scaune. Două ore nu-i un capăt de țară.
În Timișoara o să fim, desigur, obosiți de pe drum. Dacă vin prietenii mei să mă aștepte, iese cu băut și dezmăț, dacă vine sora soției iese cu drăgăleli, dacă vine fratele meu, Troancă, în haine de preot, sfințește tot aeroportul. Acasă mă așteptă mama cu ciorba mea preferată.

30 aprilie
Aniversare. 24 de ani. Ne sărbătorim eu cu Sulfina, poate ne încuiem în dormitor și distrugem un pic de mobilier. Pe urmă îi fac o vizită tatei. Pe urmă iar mă sărbătoresc cu Sulfina, găsim noi unde. Depunem cerere de pașaport românesc, să redevenim români, acum doi ani am avut probleme că n-am avut nici un act românesc valid. Mi-a zis un notar, domnule, din punct de vedere legal nu ești român.
- Dar ce sunt, aromân?
- Canadian.
- Păi am certificat de naștere românesc. Canadienii spun că sunt român, românii spun că sunt canadian. Ce sunt eu?
- Unde locuiești?
- La mama.
- Nu se pune, ai domiciliul stabil în străinătate, actele ți-au expirat, din punct de vedere legal nu mai ești român.

1 mai, 2 mai, 3 mai
vizite peste vizite, șoșoni peste șoșoni, dulceață, țuici, beri, vinoase, povești edmontoniene, subiecte fierbinți, colac de veceu, amintiri, lacrimi, aniversarea căsătoriei 24 ani și câte zile se vor aduna.

4 mai
Marea aventura Moldavă. Marea aventură Moldavă trece prin Oradea și începe cu marea aventura bihoreană. Unchi, mătuși, verișori. Se continuă cu marea aventura sălăjană. Unchi, mătuși, verișori. Bunica! Urmează microaventura clujană de unde luăm un alt tren accelerat spre Botoșani, Săveni, Hănești. Unchi, mătuși, verișori. Apoi înapoi la Suceava, Rădăuți, Frătăuți, Costișa, direct sub aripa ucrainiană. Unchi, mătuși, verișori.
Întoarcere triumfală la Timișoara unde, pe 15 mai, voi fi prezent la o lansare de carte mult așteptată. Costel Baboș, cu care am fost coleg de clasă și prieten nedespărțit. Spre disperarea Sulfinei. Lacrimi, amintiri, chef, va fi prezentă toată suflarea SF-istă importantă din țară, lansarea sincronizându-se cu Sesiunea ”Helion”.

Alte repere
Avetura cărășană la Ilidia prin cheile Nerei. Știu că mă laud, altfel nu se poate. Apoi aventura olteană la mănăstirea Brâncoveni. Altfel nu se poate. Întoarcerea în Londra. Întoarcerea în Denver. Întoarcerea în Edmonton.
La întoarcerea în apartament o să compar jurnalul acesta cu cel întâmplat, poate iese vreo similitudine

.

Cum se înmulțesc râmele

Am căutat de m-am omorât, pe internet, cum se înmulțesc râmele. M-a apucat deodată setea de cunoaștere. N-am găsit decât articole despre ferme (vermicultură). În limba română. Despre înmulțire nu se suflă un cuvânt, fiind un secret împotriva concurenței neloiale. Am folosit toate cuvintele cheie pe care mi le-am imaginat, inclusiv copularea la râme, doar doar. La ”reproducerea râmelor” mi-au iesit numai rame de tablouri. Însfârșit, am găsit informația în engleză, englezii ăștia sunt niște gentlemani.

Ce știam eu: că râmele se divid în două pe la inelul acela îngroșat al lor și fiecare jumătate se reface și așa devin două râme.

Ce aflu: că o râmă e dotată, iată ce numesc eu dotare, cu ambele organe sexuale și cu toate astea are nevoie de un partener pentru a se împerechea. E noroc chior pentru că râmele se întalnesc pe bâjbâite. Nici nu aud, nici nu văd, nici nu se miros. Se detectează după vibrații. Când se întâlnesc, se lipesc cu segmentele și inelele una de cealaltă, se prind bine cu piciorușele ca niște perișori (deci se îmbrățișează) și se rostogolesc într-o rână adoptând poziția 69 după care încep activitatea febrilă. Activitatea febrilă ține vreo 2-3 ore bune. Le-a pus Dumnezeu mâna-n cap de atâta huzureală. După huzureală își dau drumul și o tulesc înapoi în tunelurile lor întunecoase. Sperma este depusă și înmagazinată în săculeți speciali. Urmează partea a doua.

În partea a doua, râmele încep să secrete un lichid care le acoperă corpul în întregime (beznă totală) formând un tub mucilaginos. Acesta alunecă din cauza mișcării de târâre pe sub pământ a râmei, ca o husă, spre capătul opus direcției de înaintare. Trece pe deasupra celor două deschideri sexuale moment în care ouăle (din organul feminin) și săculeții cu spermă (colectați din organul masculin al partenerului) se desprind. Fertilizarea are loc în exteriorul corpului râmei, dar înăuntrul tubului protector care, odată ajuns pe pământ (sau mai corect în pământ) se usucă și se micșorează, formând un înveliș protector peste ouăle fecundate, devenind un cocon.

Coconii sunt depozitați adanc în tuneluri, sub linia de înghețare a solului unde stau la clocit între 30 și 60 de zile. Coconii pot sta în pământ ani nesfârșiți dacă nu se întrunesc toate condițiile necesare, despre care nu se dau detalii, cu ouăle înăuntrul lor, până să iasă puișorii de râmă afară. De fapt, puișorii nici nu vor ieși, pentru că nu sunt în stare să spargă găoacea. Găoacea e dizolvată de niște bacterii speciale din sol, care vor deveni imediat prima sursă de hrană ale viermușilor.

Cam asta e, în câțiva ani, râmele vor fi mature sexual și o iau iar de la capăt.

Acum m-am liniștit. Am elucidat-o și pe asta

.

Iahnie de fasole

este o mâncare mai consistentă și mai hrănitoare dar și periculoasă care te dă de gol când te aștepți mai puțin sau când nu te aștepți deloc. Mai degrabă deloc. Nu numai prin sunet, ci mai ales (pe mine) prin mirosul înșelător (puturos rău). Dacă vi se întâmplă, dați vina pe cel de lângă voi.

Ingrediente:
O cană soldățească, sau gamelă de fasole, gamela fiind doar o unitate militară de măsură a fasolei. Fasolea să n-aibă gărgărițe, iar gamela se curăță bine cu nispip înainte, că soldatul e murdar și mizerabil al armatei române. Scoateți din debara două-trei cepuțe (merge și doi cepuloi), umpleți un pahar mic dar plin cu ulei calitativ, faceți rost de doi căței de usturoi, o legatură de pătrunjel mărunt și-un praf de sare.

Preparare:
Așezați fasolea curățată de gărgărițe la fiert, într-o oală ceva mai mare, că se umflă. Nu uitați să adaugați apă, altfel se prinde fasolea de oală și nu se mai umflă deloc. Apa să fie cât de rece, o să explic mai târziu. Dupa ce dă în clocot, luați oala de pe foc și schimbați apa, îndepărtați cu grijă gărgărițelele înecate și opărite. Apa recuperată conține trei sfert din beșini, n-o păstrați. Nu spălați gamela cu ea ca să faceți economie. Puneți din nou fasolea la fiert cu altă apă cât de rece și uitați de ea. Vă aduc eu aminte la momentul potrivit.
Tăiați cepuloaielele în cubulețe cât vârful degetelelor, fără să vă frecați la ochi sau printre picioare, sau și mai grav, în cur. Dacă nu vi s-au bulbucat încă ochii o să vi se bulbuce și pisați și usturoiul cu o furculiță sau cu un pisător special.
Pe alt ochi al aragazului, aranjați o tigaie mai rotundă, lăsați-o la încins apoi turnati uleiul în film. Vărsați ceapa în ulei peste tigaia încinsă și așteptați să se călească. Ceapa este călită când devine aurie. Unii zic că nu, că ceapa trebuie să arate transparentă, deși corect se spune translucidă. Lăsați-o cât vreți numai să nu se carbureze.
Puneți bulionul în gamela rămasă goală și lungiți-l un pic cu apă cât de rece, apoi vărsați amestecul de bulion în tigaie, peste cepuloaielele călite.
Adaugați usturoiul pisat cu pisătorul și pătrunjelul mărunt. Lasați amestecul pe foc, pentru ca ingredientele să-și poată lua gust unelele de la altelele.
Acum reamintiți-vă de fasolea care fierbe, că e momentul potrivit. Turnați peste ea sosul din tigaie. Țineți bine tigaia de coadă. Și mai lasati-o pe foc până scade moderat. După ce scade, se servește rece. Acum ați înțeles de ce am folosit mereu apă cât de rece.

.

Martyrs

Cine n-a văzut filmul Martyrs să spună mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă eu nu-l recomand. E mult prea depresiv, iar cei cărora le plac filmele de groază să-și pună pofta în cui fiindcă nu vor vedea unul. Filmul nu e de groază, ci o grozăvie, în final îmi venea să mă împușc, iar concluzia e că toți ar trebui să ne împușcăm, pentru că diavolul e o mică potaie pe lângă om.
Și asta nu e o păcăleală de 1 aprilie.

.