Erai tu (bocănind) în bocancii cei negrii de la vânătoarea de capre înapoi alergând
Te priveam, eram preşul ce-l călcai cu noroi, cu pământ
În picioare peste trupu-mi înainte înapoi pendulând
Erai tu cu toporul, cu cuţitul, cu puşca, cu cartuşe şi câinii de la vânătoare sosind
Îţi pândeam apăsarea piciorului stâng, ascuţimea privirii
Mă făcusem fereastră, oglindă, chipu-ţi aspru din alt unghi să-l surprind
Te-ai oprit la fântână, m-ai cuprins cu o mână, eram ciutura, eram lanţul cel greu scârţâind
Eram apa cu care îţi spălai oboseala şi rana, eram boarea
Dogoarea, eram vântul vuind
Erai tu, intrând în livada cu meri şi caişi în tumbe prin iarbă şi prin flori lunecând
Eram eu printre ramuri, cireaşa cea coaptă
Căutându-ţi privirea şi gura, oftând
Erai tu în cerdac, ai paşit peste prag, te-ai lăsat obosit pe un pat, adormind
Eram eu aşternutul cu miros de lavandă
Ofrandă. Din visul ce-l visai. Suspinând
.
13 comentarii:
am stat vreo oră pe aici, să recuperez.
vrei ciocolata?
nu?
mai bine
Nu accept ciocolata de la anonimi. De regula nu accept nimic, nici macar comentarii.
bine, o iau înapoi. vrei fistic?
te răsfeţi şi tu. cică nu primeşte...
şi-apoi acum văd:) m-ai şters din listă.
tststs
daa? am avut aninimi pe lista mea?
anonimă:)
s'apropie ziua ta. adică întâi a Sulfinei.
te!
Deci asa, Eugenia, ai ajuns sa te dai anonima, fain.
mă răsfăţam şi eu:)
Nu stiu daca intreb unde trebuie, mi-a crescut un furuncul mov pe urechea stanga, cum procedez?
Daca nu accepti nimic, nici macar comentarii, la ce pula stelelor, ti-ai facut blog? Crezi ca asa se construieste o tara?
Boloboc, sigur ca te-ai adresat unde trebuie. Da-te cu cacat de vrabie. Daca nu trece spune-mi sa-ti prescriu alt unguient.
Bomboana de mox,
nu stiu cum se construieste o tara de aia m-am mutat intr-o tara gata construita
ti-am mai spus ca-mi plac poeziile tale?
Nu mi-ai mai spus, dar exista un inceput in toate
trebuie neaparat sa-ti spun
Trimiteți un comentariu