Introducere:
au mai rămas urme de zăpadă dealungul șoselei 63 și prin pădurile din
împrejurimi. Oare azi vor fi 25 C și sper că ultimele petece de zăpadă vor fi
risipite. Lungi mai sunt iernile (dar nu zic Doamne că nu e vina lui Doamne).
Lacurile sunt încă înghețate de la un capăt la altul. La 25 C poți face plajă
pe malul unui lac înghețat bocnă.
Cuprins:
tot am vrut eu să-mi fac un bilanț pe anul trecut și am tot amînat
momentul, nu știu oare de ce, pentru că n-a fost un an rău. Oare putea fi de
zece ori mai rău și n-a fost nici măcar de două ori mai rău. A fost dimpotrivă,
un an bun. Putea fi oare și mai bun, totuși eu sunt mulțumit așa cum a fost,
mi-e frică de superlative, un an prea bun poate să te întoarcă cu roțile-n sus.
Oarecum
Iată că e primul bilanț pe care-l
fac oare de unde să-l iau, oare de unde să-l apuc?
Material (sau financiar) nu mă pot plînge, pentru că n-a fost ținta mea
să mă îmbogățesc într-un an, n-am cheltuit mai mult decât am cîștigat, ceea ce
o trec la pozitiv. Din surplusuri am mai ajutat încoace și-n colo, oare nu
sufficient, dar când e sufficient? Oare de ce-am scris cu doi de f? Desigur,
meritul e al Sulfinei mele, că dacă ar fi vrut ea am fi cheltuit mult peste
buget. Femeile pot întotdeauna să facă astfel de eforturi. Au acest talent cu
care, de altfel, se nasc. Bărbații nu, bărbații se nasc cu talentul… nici nu
sunt sigur dacă bărbații se nasc cu vreunul. Sau dacă se nasc și nu cumva
simulează. Mai degrabă se căpătuiesc mai târziu. Dar, așa-i zice. Tata s-a
căpătuit, de exemplu, cu darul beției. Umblă ursitoarele de le sfârâie
călcâiele din casă-n casă pe unde se nasc băieți și hop cu darurile lor pe care
băieții le vor folosi la maturitate. Mie mi-au dat-o pe Sulfina, tot de
căpătuială, cine știe cât de jalnic arătam, plin de sânge și speriat de bombe
ori oare ursitoarea mea a fost într-o pasă bună, altfel nu-mi explic atâta
noroc pe capul meu. Na, gata cu laudele.
Concediul a fost unul reușit în Europa, Franța-Suedia-Romania-Spania. În
Suedia și Spania nu mai fusesem niciodată, n-am luat pietre-n gură, nici
Sulfina că urăște pietrele de ținut în gură,
nici nu înțeleg de unde vine obiceiul ăsta. Că de la ursitoare nu. Așa
că în Suedia ne-am acomodat pe loc pentru că duce mult a Canada, chiar am
crezut că am plecat din Canada și am ajuns tot în Canada, ceea ce nu m-ar mira
la cât de mare e Canada, iar eu sunt cetățeanul ei. Iar nu m-am putut abține. De Spania ne-am
despărțit mai greu cu promisiunea că ne întoarcem neapărat. În legătură cu
România n-am promis nimic, pentru că oricum oare ne întoarcem din când în când
tot mai rar să ne vedem din prieteni dragi și neamurile de sânge. La Familia.
Cel mai prost am stat cu condusul mașinii. Mă refer la bilanț. M-au prins
polițaii de pe-aici și m-au amendat de câte ori au avut ei chef, că eu chef
știu că n-am avut niciodată. Ba un Sherif afurisit m-a amendat de două ori.
Numai ce-am deschis gura și mi-am exprimat accentul că m-a și altoit. A zis:
- Aa (a-ul era un fel de aha, ești emigrant), pe lângă faptul că ai
depășit viteza legală ai mai depășit și pe linie continuă…
- De unde linie continuă, domnule ofițer, că nu există linie continuă în
apropiere, e toată punctată cât vezi cu ochii.
- Dacă nu-ți convine te prezinți la proces și-i spui judecătorului păsul.
Normal, numai că mă prezint din timpul meu și pe banii mei. Păsul ăsta ar
trebui să fie și al ofițerului. Aici stă nedreptatea, ca să-ți arăți
nevinovăția trebuie să cheltui bani, timp și nervi. Pentru că iată ce și cum
s-au petrecut lucrurile. Eram singur pe șosea, mergeam regulamentar cu doar 5
km peste viteza legală, când un alt polițai undercover m-a depășit. Și nefiind
altă mașină de care să se lege, s-a legat de a mea. Mi-a intrat în față la
milimetru, am pus frână, dute-n plata Domnului i-am spus (ba l-am înjurat de
mamă), cretinule, nu m-a auzit el dar și eu m-am descărcat. Însă cretinul nu
s-a lăsat. A încetinit sub limita legală, 95/oră pe urmă 90 pe urmă 85. Doar
doar mă scoate din pepeni. Pe la 80/oră m-a scos din pepeni și am hotărât să-l
depășesc. Mai ales când Jorje de lîngă
mine a remarcat că șoferul SUV-ului negru cu ferestre fumurii, un Lincoln cu
aspect mafiot, vorbește la celular.
- Ăștia care vorbesc la telefon când conduc sunt periculoși, hai să-l
depășim! Plus că a început să se miște
ca o mârțoagă.
Numai că SUV-ul nu s-a lăsat depășit. Mi-o cocea iar eu nu știam. Mai
plusez eu, mai plusează el. Mai încetinesc eu, mai încetinește el. Ca-n piață,
cu diferența că eram pe șosea. Iar ce văzuse Jorje nu era celular (de, geamuri
fumurii), ci era un pistol de măsurat viteza, șoferul din SUV aștepta ca eu să
mă nervez de manevrele lui nervante și să accelerez. Ceea ce am și făcut pentru
că apăruse o altă mașină de tip TIR pe sensul contrar unde mă aflam eu în
depășire. Așa că forțat de împrejurări am călcat accelerația și am depășit
mașina undercover a poliției. Cred că i-am făcut și cu mâna un fel de tai-tai.
Sau cu degetul… Pe urmă lucrurile au
decurs ca la carte. A apărut Sheriful cu sirena lui, am tras pe dreapta, m-a
chestionat, m-a amendat etc. Mai aveam și alte amenzi colectate cu ceva timp
înainte, deci nu mi-a căzut tocmai bine.
Am apelat la un avocat. Cu toate că eram atât de nervos că voiam să mă
apăr singur ocazie cu care să-i spun Sherifului tot ce am pe suflet și
judecătorului la fel.
- Porcilor, asta voiam să le spun, dar asta nu puteam.
Dar un lucru pot să le spun acum chiar în scris. Analfabeților. Iată o
scrisoare de înștiințare pe care am primit-o de la procuratură.
Noiembrie 25, 2011
Numele meu,
Adresa mea
Judecătorie: Decembrie 01, 2011
Prin nota de față vă informăm că înfățișarea
dumneavoastră în fața judecătorului va fi amânată datorită faptului că ofițerul
de poliție nu s-a putut prezenta pe data de 02 Decembrie, 2011, data
procesului. (Înțeleg că pe
data de 25 Noiembrie se știa deja în unele cercuri că ofițerul nu s-a prezentat
la procesul care încă nici nu avusese loc).
Vă rugăm să faceți tot posibilul să fiți
prezent ori să aveți pe cineva care să se prezinte în numele dumneavoastră (unde și când?? Și ce-i cu data aia de 1
decembrie de la început, poate știu că sunt român și mi-au amintit că urmează
ziua României??).
Pentru orice alte probleme, contactați-ne la
oficiu.
Melina Cham
Procuror al Coroanei Regale
Pe plic, ștampila îmi spune că înștiințarea a fost trimisă pe data de 30
Noiembrie. Te cred, e nevoie de 5 zile să pui un plic la poștă. La mine a ajuns
abia pe 4 Decembrie. Între timp eu fusesem deja la proces, proces ținut pe 2
Decembrie (noroc cu avocatul care m-a sunat), proces la care Sheriful n-a
apărut cu o săptămână în avans (știu că nu e de înțeles). Primele emoții le-am
avut când sala judecătoriei a fost deschisă și după ce ne-am ridicat toți în
picioare să-l salutăm pe onoratul judecător, s-a făcut apelul cu păcătoșii
prezenți în sală, iar avocatul meu încă nu ajunsese. Când m-au strigat pe nume
am cerut permisiunea să menționez absența reprezentantului meu legal.
- Și cine e avocatul tău? m-a întrebat Onoratul Judecător.
- Nu știu, Înălțimea Voastră, am șoptit, realizând că într-adevăr, nu-i
știam numele avocatului. Eu apelasem la un birou special care se ocupa cu
amenzi rutiere, am plătit în avans și nici n-am cerut numele reprezentantului,
nici nu mi s-a spus.
- Cum, dumneata nu știi cine te reprezintă? Cu un ă lungit așa încât toți
cei prezenți în sală au izbucnit în râs.
- Nu prea.
- Foarte interesant. Stai jos, vine sau nu vine, procesul va avea loc.
Încă nu aflasem că ofițerul care mă amendase lipsise deja pe data respectivă,
înștiințarea aveam s-o primesc peste 2 zile.
Mi-am făcut la repezeală un plan strategic în cazul în care trebuia să mă
apăr de unul singur. Iar în gândul meu l-am făcut și pe avocat troacă de porci.
Pe lângă perdaful pe care voiam să-l trag, mizam pe greșeala de
ortografie a ofițerului. Pe una din amenzi, scrisese Shrrif în loc de Sherif. Am
hotărât să susțin că ofițerul era în stare avansată de ebrietate când m-a
oprit, că puțea a whisky ieftin și n-a știut să scrie funcția pe care o avea.
Il adusesem și pe Jorje cu mine, ca martor, am fi fost doi contra unul.
Până la urmă avocatul și-a făcut apariția cu un costum și-un pardesiu mototolite
rău, oare pe unde se tăvălise cu cine, iar în prima pauză a tot șușotit cu procurorul
până au ajuns la un consens. Adică procurorul, un tip gângăvit, renunța la caz pe motiv că
ofițerul era absent și oricum n-ar fi putut depune mărturie. Așa am scăpat de amendă și mai ales de 6 puncte penalizare
(că mai aveam 6 și la 14 ți se suspendă temporar permisul de conducere). I-am
mulțumit frumos avocatului și i-am cerut scuze în gând că-l făcusem albie de
porci (de fapt îl înjurasem și pe el de mamă, tipic românesc).
Încheiere:
am lucrat tot anul în același loc de muncă ceea ce nu mi s-a mai întâplat
din 2003. Aici nu sunt sigur dacă e de bine sau oare de rău. În momentul în
care scriu acest bilanț sunt tot acolo, acolo însemnând Long Lake Project,
undeva prin nordul Albertei
.
7 comentarii:
Cred ca de cite ori te atingi de "bucket list", faptu' merita consemnat in bilantul pe anul respectiv.
Asteptam, mr. DoDu, detalii, intr-un blog separat.
*
Interesant in cite feluri se poate folosi cuvintul "capatuiala".
Explica-mi, totusi, ce e „bucket list” si-mi fac alt blog
DoDule te lupti cu sistemul si nu ajungi nici unde ca sistemul e mai tare ca tine si ca mine si ca noi toti.
Tu nu ai invatat in Ro ca atunci cand treci cu masina pe langa politisti incetinesti, iei atitudine reverentioasa si spui cu voce tare "Sa traiti!", iar daca nu l-ai vazut cumva de la inceput, iei figura cea umilita, invoci bunica asteptandu-te s-o duci la spital, ii multumesti ca te-a oprit ca altfel cine stie ce accident teribil mai faceai si-l rogi sa te ierte de data asta ca nu mai faci?
Cand o sa mor toate sistemele or sa se duca dracului
light-blog.in/?p=590
acum poti castiga bani foarte usor si rapid cu blogul tau.. Pentru mai multe detalii intra pe http://www.light-blog.in/?p=590
Excelent blog.Felicitarile mele celui care l-a realizat.succes
Trimiteți un comentariu