Bilanț 2011

Introducere:

au mai rămas urme de zăpadă dealungul șoselei 63 și prin pădurile din împrejurimi. Oare azi vor fi 25 C și sper că ultimele petece de zăpadă vor fi risipite. Lungi mai sunt iernile (dar nu zic Doamne că nu e vina lui Doamne). Lacurile sunt încă înghețate de la un capăt la altul. La 25 C poți face plajă pe malul unui lac înghețat bocnă.

Cuprins:

tot am vrut eu să-mi fac un bilanț pe anul trecut și am tot amînat momentul, nu știu oare de ce, pentru că n-a fost un an rău. Oare putea fi de zece ori mai rău și n-a fost nici măcar de două ori mai rău. A fost dimpotrivă, un an bun. Putea fi oare și mai bun, totuși eu sunt mulțumit așa cum a fost, mi-e frică de superlative, un an prea bun poate să te întoarcă cu roțile-n sus. Oarecum

Iată  că e primul bilanț pe care-l fac oare de unde să-l iau, oare de unde să-l apuc?

Material (sau financiar) nu mă pot plînge, pentru că n-a fost ținta mea să mă îmbogățesc într-un an, n-am cheltuit mai mult decât am cîștigat, ceea ce o trec la pozitiv. Din surplusuri am mai ajutat încoace și-n colo, oare nu sufficient, dar când e sufficient? Oare de ce-am scris cu doi de f? Desigur, meritul e al Sulfinei mele, că dacă ar fi vrut ea am fi cheltuit mult peste buget. Femeile pot întotdeauna să facă astfel de eforturi. Au acest talent cu care, de altfel, se nasc. Bărbații nu, bărbații se nasc cu talentul… nici nu sunt sigur dacă bărbații se nasc cu vreunul. Sau dacă se nasc și nu cumva simulează. Mai degrabă se căpătuiesc mai târziu. Dar, așa-i zice. Tata s-a căpătuit, de exemplu, cu darul beției. Umblă ursitoarele de le sfârâie călcâiele din casă-n casă pe unde se nasc băieți și hop cu darurile lor pe care băieții le vor folosi la maturitate. Mie mi-au dat-o pe Sulfina, tot de căpătuială, cine știe cât de jalnic arătam, plin de sânge și speriat de bombe ori oare ursitoarea mea a fost într-o pasă bună, altfel nu-mi explic atâta noroc pe capul meu. Na, gata cu laudele.

Concediul a fost unul reușit în Europa, Franța-Suedia-Romania-Spania. În Suedia și Spania nu mai fusesem niciodată, n-am luat pietre-n gură, nici Sulfina că urăște pietrele de ținut în gură,  nici nu înțeleg de unde vine obiceiul ăsta. Că de la ursitoare nu. Așa că în Suedia ne-am acomodat pe loc pentru că duce mult a Canada, chiar am crezut că am plecat din Canada și am ajuns tot în Canada, ceea ce nu m-ar mira la cât de mare e Canada, iar eu sunt cetățeanul ei.  Iar nu m-am putut abține. De Spania ne-am despărțit mai greu cu promisiunea că ne întoarcem neapărat. În legătură cu România n-am promis nimic, pentru că oricum oare ne întoarcem din când în când tot mai rar să ne vedem din prieteni dragi și neamurile de sânge. La Familia.

Cel mai prost am stat cu condusul mașinii. Mă refer la bilanț. M-au prins polițaii de pe-aici și m-au amendat de câte ori au avut ei chef, că eu chef știu că n-am avut niciodată. Ba un Sherif afurisit m-a amendat de două ori. Numai ce-am deschis gura și mi-am exprimat accentul că m-a și altoit. A zis:

- Aa (a-ul era un fel de aha, ești emigrant), pe lângă faptul că ai depășit viteza legală ai mai depășit și pe linie continuă…

- De unde linie continuă, domnule ofițer, că nu există linie continuă în apropiere, e toată punctată cât vezi cu ochii.

- Dacă nu-ți convine te prezinți la proces și-i spui judecătorului păsul.

Normal, numai că mă prezint din timpul meu și pe banii mei. Păsul ăsta ar trebui să fie și al ofițerului. Aici stă nedreptatea, ca să-ți arăți nevinovăția trebuie să cheltui bani, timp și nervi. Pentru că iată ce și cum s-au petrecut lucrurile. Eram singur pe șosea, mergeam regulamentar cu doar 5 km peste viteza legală, când un alt polițai undercover m-a depășit. Și nefiind altă mașină de care să se lege, s-a legat de a mea. Mi-a intrat în față la milimetru, am pus frână, dute-n plata Domnului i-am spus (ba l-am înjurat de mamă), cretinule, nu m-a auzit el dar și eu m-am descărcat. Însă cretinul nu s-a lăsat. A încetinit sub limita legală, 95/oră pe urmă 90 pe urmă 85. Doar doar mă scoate din pepeni. Pe la 80/oră m-a scos din pepeni și am hotărât să-l depășesc. Mai ales când  Jorje de lîngă mine a remarcat că șoferul SUV-ului negru cu ferestre fumurii, un Lincoln cu aspect mafiot, vorbește la celular.

- Ăștia care vorbesc la telefon când conduc sunt periculoși, hai să-l depășim!  Plus că a început să se miște ca o mârțoagă.

Numai că SUV-ul nu s-a lăsat depășit. Mi-o cocea iar eu nu știam. Mai plusez eu, mai plusează el. Mai încetinesc eu, mai încetinește el. Ca-n piață, cu diferența că eram pe șosea. Iar ce văzuse Jorje nu era celular (de, geamuri fumurii), ci era un pistol de măsurat viteza, șoferul din SUV aștepta ca eu să mă nervez de manevrele lui nervante și să accelerez. Ceea ce am și făcut pentru că apăruse o altă mașină de tip TIR pe sensul contrar unde mă aflam eu în depășire. Așa că forțat de împrejurări am călcat accelerația și am depășit mașina undercover a poliției. Cred că i-am făcut și cu mâna un fel de tai-tai. Sau cu degetul…  Pe urmă lucrurile au decurs ca la carte. A apărut Sheriful cu sirena lui, am tras pe dreapta, m-a chestionat, m-a amendat etc. Mai aveam și alte amenzi colectate cu ceva timp înainte, deci nu mi-a căzut tocmai bine.

Am apelat la un avocat. Cu toate că eram atât de nervos că voiam să mă apăr singur ocazie cu care să-i spun Sherifului tot ce am pe suflet și judecătorului la fel.

- Porcilor, asta voiam să le spun, dar asta nu puteam.

Dar un lucru pot să le spun acum chiar în scris. Analfabeților. Iată o scrisoare de înștiințare pe care am primit-o de la procuratură.

Noiembrie 25, 2011

Numele meu,

Adresa mea

Judecătorie: Decembrie 01, 2011

Prin nota de față vă informăm că înfățișarea dumneavoastră în fața judecătorului va fi amânată datorită faptului că ofițerul de poliție nu s-a putut prezenta pe data de 02 Decembrie, 2011, data procesului. (Înțeleg că pe data de 25 Noiembrie se știa deja în unele cercuri că ofițerul nu s-a prezentat la procesul care încă nici nu avusese loc).

Vă rugăm să faceți tot posibilul să fiți prezent ori să aveți pe cineva care să se prezinte în numele dumneavoastră (unde și când?? Și ce-i cu data aia de 1 decembrie de la început, poate știu că sunt român și mi-au amintit că urmează ziua României??).

Pentru orice alte probleme, contactați-ne la oficiu.

Melina Cham

Procuror al Coroanei Regale

Pe plic, ștampila îmi spune că înștiințarea a fost trimisă pe data de 30 Noiembrie. Te cred, e nevoie de 5 zile să pui un plic la poștă. La mine a ajuns abia pe 4 Decembrie. Între timp eu fusesem deja la proces, proces ținut pe 2 Decembrie (noroc cu avocatul care m-a sunat), proces la care Sheriful n-a apărut cu o săptămână în avans (știu că nu e de înțeles). Primele emoții le-am avut când sala judecătoriei a fost deschisă și după ce ne-am ridicat toți în picioare să-l salutăm pe onoratul judecător, s-a făcut apelul cu păcătoșii prezenți în sală, iar avocatul meu încă nu ajunsese. Când m-au strigat pe nume am cerut permisiunea să menționez absența reprezentantului meu legal.

- Și cine e avocatul tău? m-a întrebat Onoratul Judecător.

- Nu știu, Înălțimea Voastră, am șoptit, realizând că într-adevăr, nu-i știam numele avocatului. Eu apelasem la un birou special care se ocupa cu amenzi rutiere, am plătit în avans și nici n-am cerut numele reprezentantului, nici nu mi s-a spus.

- Cum, dumneata nu știi cine te reprezintă? Cu un ă lungit așa încât toți cei prezenți în sală au izbucnit în râs.

- Nu prea.

- Foarte interesant. Stai jos, vine sau nu vine, procesul va avea loc.

Încă nu aflasem că ofițerul care mă amendase lipsise deja pe data respectivă, înștiințarea aveam s-o primesc peste 2 zile.

Mi-am făcut la repezeală un plan strategic în cazul în care trebuia să mă apăr de unul singur. Iar în gândul meu l-am făcut și pe avocat troacă de porci.

Pe lângă perdaful pe care voiam să-l trag, mizam pe greșeala de ortografie a ofițerului. Pe una din amenzi, scrisese Shrrif în loc de Sherif. Am hotărât să susțin că ofițerul era în stare avansată de ebrietate când m-a oprit, că puțea a whisky ieftin și n-a știut să scrie funcția pe care o avea. Il adusesem și pe Jorje cu mine, ca martor, am fi fost  doi contra unul.

Până la urmă avocatul și-a făcut apariția cu un costum și-un pardesiu mototolite rău, oare pe unde se tăvălise cu cine, iar în prima pauză a tot șușotit cu procurorul până au ajuns la un consens. Adică procurorul, un tip gângăvit, renunța la caz pe motiv că ofițerul era absent și oricum n-ar fi putut depune mărturie. Așa am scăpat de amendă și mai ales de 6 puncte penalizare (că mai aveam 6 și la 14 ți se suspendă temporar permisul de conducere). I-am mulțumit frumos avocatului și i-am cerut scuze în gând că-l făcusem albie de porci (de fapt îl înjurasem și pe el de mamă, tipic românesc).

Încheiere:

am lucrat tot anul în același loc de muncă ceea ce nu mi s-a mai întâplat din 2003. Aici nu sunt sigur dacă e de bine sau oare de rău. În momentul în care scriu acest bilanț sunt tot acolo, acolo însemnând Long Lake Project, undeva prin nordul Albertei

.