Numărătoare până la zece

Vorba Sulfinei este „unde pleci”. Poate e un tic verbal și îmi fac probleme degeaba.

În bucătărie, unde să plec?

Bine.

Dacă îmi iau un tricou pe mine mă întreabă din nou

Dar acum unde pleci?

Nu plec niciunde, doar că acum e cam răcoare.

Bine.

Dimineața mă trezesc din pat și cum mă frec de cearceaf mă electrizez, părul de pe spate și umeri mi se înfoaie și parcă-mi iau zborul.

Dar unde pleci așa înfoiat?

La veceu, să mă piș.

Bine.

Vara s-a terminat demult, toamna nici n-a început, a venit direct iarna, dacă n-ar ține aproape tot anul aș zice că e o iarnă ca-n povești, crengile brazilor aproape că se rup sub greutatea zăpezii. E atât de alb totul încât te dor ochii. Despre vară canadienii spun că pică într-o miercuri.

Unde pleci?

Unde pot să plec, doar sunt în casă și pe deasupra dezbrăcat.

Bine

Mi-am făcut cărare prin zăpadă, până la mașină, o fac în fiecare an, cărare pe care iepurii sălbatici o bătătoresc intens, lasă urme peste tot. Vecinul din dreapta le aruncă morcovi și tot felul de legume, mai bine de un an de zile, la început nici nu l-au băgat în seamă dar acum s-au obișnuit și vin pe cărarea mea și trec la vecinul pentru ospăț. Nu m-aș mira ca într-o zi să apară și un coyot prin parcare, am auzit că sunt destui prin oraș, iar unii nu se sfiesc să se dea la cățeii ăia mici, pudeli sau cum le zice, de seamană cu mieii. Căprioarele, cerbii (habar n-am care e corespondentul de la elk) și elanii au devenit mai îndrăzneți și încep să invadeze șoselele periclitând circulația. Miercurea trecută, după căderea masivă de zăpadă, chiar fără amestecul animalelor, au fost peste 200 de accidente (cele raportate!!). Iar urșii au intrat probabil într-o hibernare timpurie. Temperatura a scăzut la minus 18 C, ceea ce nu e un capăt de lume, o să fie mult mai frig în lunile ce vor urma. Important e să scăpăm fără alte recorduri.

Unde vrei să pleci iar?

Nu vreau să plec absolut niciunde, ies să duc gunoiul la tomberon și mă întorc cât ai număra până la zece


.