Chestiunea Ardealului

Am un coleg, un sârb, Milan, pe jumate croat, că dacă-l întrebi nu știe nici el exact ce e.

Cred că mai degrabă sunt sârb, deși  e mai bine să fii croat în ziua de azi.

E șofer pe unul din autobuzele cu care ajungem din campus la serviciu și invers. În fiecare dimineață la 6 jumate fix oprește în stație excitat pentru că mereu i se întâmplă câteceva, prilej să înjure în sârbește sau în croată, se pare că înjurăturile sunt aceleași în amândouă limbi dacă nu și limbile sunt aceleași.

Dacă are o mașină în față care se mișcă greu se revoltă, fire-ai a dracului de putoare!

Dacă travesează careva drumul, fire-ai a dracului, acum ți-ai găsit să treci!

Dacă e trafic și-l prinde la intersecție, firea-ți ai dracului cu toți, numai când vin eu apăreți și voi!

Dacă e prea strânsă curba, firea-i a dracului de curbă și cu cine te-a făcut așa strânsă!

Iar dacă se stârnește ploaia, firea-ar a dracului de ploaie, nu mai putea să aștepte?

Un alt coleg, un niufi (adică newfie, adică locuitor din Newfoundland) , a câștigat săptămâna trecută la loterie 7 milioane de dolari. N-a mai apărut la serviciu ceea ce era de așteptat, altfel l-ar fi spurcat toți de fraier ce e. Sau ar fi sărit pe el cu tot felul de idei de afaceri.

L-a ajutat Dumnezeu să câștige.

E, a câștigat pentru că mergea demult pe sisteme combinate...

Ba a câștigat pentru că a jucat, punct.

Ba a câștigat că a mâncat căcat.

Unul din bucătarii de la cantină e român. Dar și ăsta numai pe jumătate, ca și sârbul. Pe jumate e turc. Turc din Giurgiu. Turcul Cornel. Cu cea mai mare gură pe care-am auzit-o vreodată. Nu numai că-l auzi de la ușă și ușa e cam departe de punctul de servire, îl auzi și de după ușă, de dincolo de ușă și de cealaltă ușă. Râde încontinuu la orice spui tu, la orice spune el.

Ce mai zici, măi, ha ha ha, ce mai faci, ha ha ha?

Ce-i așa de râs, Cornele?

Măi, să mor dacă știu, ha ha, așa mi-e vorba.

Ii sticlesc ochii după femei. E trecut bine de 50 de ani dar pare robust și deosebit de agil în mișcări. Abia așteaptă să apară un român la masă. Să-și dea drumul pe românește.

Băi, uite-o pe asta din fața ta ce cur bombat are. Mamă ce-aș fute-o. Măi ce ți-aș trage-o, cucoană!

Și dă din cap ca și mă privește serios să nu se prindă cucoana că face comentarii despre curul ei. Tocmai asta ar trebui să-i dea de gândit cucoanei, că altfel ar fi hăhăit Cornel de-ar fi răsunat toată cantina.

Hai, măi, Cornele, că are cur normal.

Da, măi, dar tot aș fute-o. Auzi, dar tu ce mai faci? Ha ha ha

Afară mă așteaptă Milan înjurându-mă în sârbește că tocmai în dimineața aia m-am găsit să întârziu.

Vezi, Milane, că sunt din Timișoara și o mai rup și eu pe sârbește, iar înjurăturile le înțeleg pe toate.

Da, păi da, că voi rumunii știți cum înjură sârbii, că voi sunteți mai spurcați la gură ca noi.

Nu noi, țiganii sunt cu înjurăturile.

Pardon, că în România nu mai ai voie să spui țigan. Când o să vin pe-acolo o să mă amendeze statul român.

Un alt coleg, chiar din echipă cu mine, e original din Sultanatul Brunei. Nu știu cât o fi de bruneiez în procente, mai degrabă pare chinez.

Chin Lee, vorbești chineza?

Da.

Atunci ești chinez, nu te mai da bruneiez. Ești galben și ai ochii migdalați?

Da, da m-am născut în Brunei

Și ce dacă? Ce mai calculezi acum?

Pensia.

Chin Lee calculează toată ziua. Căt ar câștiga dacă ar fi din nou Foreman. Sau dacă ar fi din nou General Foreman. Cât ar câștiga dacă ar sta weekendul ăla la muncă. Dar dacă ar sta și următorul. Dar dacă ar sta toate weekendurile din an? Dar dacă i-ar mări salariul? Dar dacă n-ar mai fi cumpărat nevastă-sa o mătură nouă că doar mai au trei, cât ar fi economisit?

Ceilalți doi colegi ai mei sunt indieni. Pe amândoi îi cheamă Patel. Fără niciun grad de rudenie între ei. În echipa celaltă mai e un indian, tot Patel. Iar într-o altă echipă de la contractorul care ne face concurență mai sunt doi Pateli.

Bine dar voi în India pe toți vă cheamă Patel?

Nu, nu suntem decât 35 de milioane cu numele ăsta.

Aoleu, mai mulți ca toți românii de pretutindeni.

Uite așa sunt coleg cu cei mai numeroși oameni de pe planetă. Cu chinejii și indienii.

Dar pe Bashar nu-l cheamă Patel.

Nu, dă-l în mă-sa pe Bashar.

Păi de ce?

E pakistanez.

Il înțeleg. Până nu demult am avut un coleg ungur. Ungur sută la sută. Ungurul Ioancze. L-am sprijinit toți românii la început, ne era drag că era european ca noi, în primul rând, în al doilea rând că ne era vecin de frontieră și în al treilea rând pentru că majoritatea românilor unde lucrez fiind timișoreni, toți am mai avut câteun prieten ungur în copilărie. Da, dar ăia erau unguri români, pe când Ioancze era ungur ungur din Ungaria. După ce s-a văzut cu sacii-n căruță a început să ne ia pe probleme ardelenești. Ba chiar a insinuat că și eu aș fi ungur, că numele de Duma e unguresc toată ziua.

Capul tău prost e unguresc.

Pe urmă ne-a povestit de nevastă-sa, că l-a lăsat și-a tulit-o cu altul în Budapesta.

Păi de ce, după ce ai făcut efortul să-ți plantezi păr pe chelie și ai cheltuit aproape 10 mii de dolari...

De unguroaică proastă ce e.

Aa. Și cum îi merge cu ungurul celălalt?

Nu-i prea merge bine.

De unde știi?

Păi am sunat-o nu demult și am întrebat-o. S-a plâns că n-o ajută în gospodărie. Și-atunci i-am spus-o de la obraz, păi eu n-am fost bun că făceam toată treaba în casă. Da, a zis ea, dar Pitiuka are câțiva centimetri în plus față de tine și nu la înălțime...

Așa ți-a spus unguroaica?

Da, așa mi-a spus, lasă asta, cum rămâne cu chestiunea Ardealului?

Păi cum să rămână, rămâne cum s-a stabilit

.