Insemne canadiene

Moșneagul superitendent de bloc mi-a astupat cărarea pe care am săpat-o în zăpadă. O cărare care duce de la terasa apartamentului meu  exact unde am mașina parcată. Capătul ei, de fapt, altfel toată cărarea ar fi prea lungă. Așa au vrut mușchii lui de moșneag. N-are ce face toată ziua și o freacă prin zăpadă.  Într-o altă zi m-a amendat că nu mi-am mutat mașina din parcare să poată curăța el zăpada cu tractorul. Nu că nu înțeleg situația, dar n-am fost pe fază. Ci la 600 km de casă, pentru că nu lucrez în Edmonton.

Ce puteam să fac dacă n-am fost acasă?

Asta nu mă interesează pe mine.

Dacă nici notița de atenționare n-am primit-o, eu îmi țin mașina parcată pe locul pe care-l plătesc și e al meu.

Asta nu mă interesează pe mine,  că de aia e amendă, să fie plătită nu discutată.

Curățatul parcării e un serviciu care mi se oferă în prețul chiriei, nu ceva pe care să mi-l bagi cu forța pe gât și să mă mai și amendezi pentru el. 

Dar de unde să înțeleagă moșneagul dacă e bătut în cap de vreo 40 de ani de baba lui care arată ca o zgripțuroaică feroce, sau cum zice Sulfina mea, ca un paznic de pușcăriași.

Zilele astea de sărbători am fost mai mult pe-acasă așa că am refăcut cărarea. Așa că moșneagul mi-a trimis un avertisment că din cauza mea îi îngheață lui stropitoarele (sprinkles, cum le zice el) că zăpada le ține de cald iar cărarea mea de frig și mi-a astupat din nou capătul ei. Eu am refăcut cărarea și am primit o notiță de violare a contractului de închiriere. Nuisance of violation. În care mi s-a explicat foarte în detaliu că voi plăti toate daunele dacă îngheață stropitorile.

Iată ce înțeleg eu: că stropitorile astea când au fost instalate n-au urmat procedurile și standardele de construcții canadiene. Că au fost lăsate la mila maicii naturi. Adică, dacă nu ninge deloc in Edmonton toată iarna, la revedere stropitoare pentru primăvara viitoare, că îngheață de nu se văd. Iar eu sunt cel vinovat și voi plăti cu vârf și îndesat.

M-am săturat să tot repar cărarea și moșneagul dracului să vină să mi-o astupe, așa că am făcut din zăpadă scări. Un fel de podeț. N-a trebuit decât să bătătoresc zăpada aruncată de moșneag la mine pe cărare cu lopata. Următoarea  zi a venit moșul să-mi admire isprava. I s-o fi rupt ficatul sau fierea sau splina sau ceva pe dinăuntru, că după ce s-a holbat bine a plecat clătinându-se. Acum precis o coace. Găsește el ceva să-mi facă la cărare, dacă nu complotează cu zgripțuroaica lui, dar dacă mă nerveaza mult ii pun podețului și balustradă și adaug stegulețe cu însemne canadiene

Scumpirea chiriei m-a inspirat, ca să admit că în tot răul e și un bine...

.