Raport local

Singura legătură între serviciu și acasă e un iepure. Acasă îl văd toata ziua prin parcare, nu știu ce caută, e cam urecheat, într-o zi i-am lăsat un cartof lângă un copac și, acum, e tot acolo, doar mai încolțit. Cartoful. Iepurele de la serviciu sare de câte ori ies în curte, de după te miri ce și mă sperie în ultimul hal. Cred că ne speriem amandoi unul de altul, pe mine mă sperie că sare ca un animal, Florin zice că ar avea cuib pe undeva, ce cuib, numai vrăbiile au cuiburi.
- Vrăbiile și cintezoii, s-a nervat Florin, doar știi la ce mă refer.
Cred că știu la ce se referă Florin, dar n-am văzut puișori de iepurași. Nici în curtea companiei, nici în parcarea de-acasă. Și nici habar nu am când fac iepurii pui sau ce perioadă de gestație au, deși am știut lucrurile astea, odată, acum un veac.
La serviciu nu mai am atâția șefi, pe de-o parte pentru că am avut o ascensiune norocoasă, pe de altă parte pentru că l-au dat afară pe managerul principal, singurul om din conducere pe care l-am agreat. Politica, curva curvelor de pe toată suprafața locuită a planetei.
În rest, nici o excepție. Cursul dollarului canadian se ține la paritate cu cel american ceea ce afecteaza economia canadiană. Se vorbește de recesiune. Prețurile la benzină respectă graficele de creștere, primăvara se instalează ușor ușor, au înflorit copacii însfârșit, iar pe timpul nopții temperatura nu mai coboară sub zero.
Revin la iepuri. Iepurii ăștia au o atracție pentru tehnologie pe care eu nu o înțeleg. Mereu se fofileaza pe sub mașini când se speriu și stau acolo pitiți cu senzația că nu-i mai vede nimeni. Iepurele din parcarea noastră e gri și destul de durduliu. Prin ziar am citit că sunt și coioți prin oraș, acum îmi explic și de ce, dacă au vânat. Prin oraș mai trec și crăpioare și chiar reni ori muși sau elk-i din ăia mari la 700 de kg și se tamponează cu mașinile pe care le fac zob.
Iepurele de la serviciu e alb și agil, dar și slăbănog. Când deschid ușa ce dă în curte o ia la goană de parcă tocmai i-am dat startul, nu știu cu cine se întrece. Când ajunge pe platforma unde testăm instalațiile de foraj, patinează din cauza uleiului hidraulic ce se mai scurge de prin conducte. Atunci pare hăbăuc și nu pricepe ce se întâmplă cu el. Când dă din nou de suprafața uscată o zbughește cu accelerația la maxim. Am aruncat după el cu un morcov pe care l-am furat din debaraua Sulfinei, și nici așa nu s-a oprit, până a intrat cu capul în gardul de sârmă al companiei. Era să se sufoce acolo. L-am scos de urechi afară, i-am arătat și morcovul. Cred că l-am scârbit, cel puțin asta am dedus după mutra lui. Totuși, l-am prevenit să nu mai intre cu capul în gard că eu nu-l mai scot, că nu pot să fiu mereu cu ochii pe el.
Sulfina e bine, azi a pregătit o musaca de vinete și m-am umplut de poftă. Am cumpărat și o sticlă de vin roșu, că dacă tot suntem singuri acasă nu se știe ce se poate întâmpla fără nici o premeditare. Vecinii noștri din stânga, dreapta și de sus, sunt pensionari și pe jumătate surzi de-a binelea, se pare că locuim într-o poziție strategică. Dupa masa de prânz ieșim la o plimbare să vedem ce mai e nou prin oraș, poate ne ținem și de mână dacă nu plouă.
Cojile de vinete le-am pus lângă copacul unde am lăsat și cartoful, data trecută, dacă nici acum nu se îndoapă iepurele cu ele, nu-i mai dau nimic, îl șterg de pe lista mea de priorități și nici n-o mai chem pe Sulfina să se uite la el cum aleargă în zig-zag, ori cum sare ca un cangur peste borduri. Nu mai pun la socoteală că de Paște a lipsit toată ziua și tocmai atunci am fi vrut cel mai mult să-l vedem, Sulfina a vopsit și ouă roșii, dar nu de iepure. Iepurii nu fac ouă oricum, decât pui vii sau uneori morți.
Acum închei raportul, mă duc să văd dacă e gata musacaua de vinete și să destup sticla de vin. Cred că mă așteaptă un viitor apropiat plin de promisiuni...