Scrisoare către Burebista

Domnule Burebista,
eu cred că pot să-ți răspund la o întrebare pe care matale nu mi-ai pus-o demult, sau nu mi-ai pus-o niciodată, na și ce, mă rog. Adevărul are multe resurse, se poate afla după moarte, orice adevăr se poate afla după moarte, pentru că moartea e temporară și tranzitorie, și încă nu se știe mai nimic, dar poate că atunci o fi târziu, mai bine să-l afli în timpul vieții tale, adevărul, poate mai faci vreo schimbare două, vreo ajustare. Vreo corecție.
Eu cred ca toată lumea, fiecare cu credința lui, că după moarte începi să dormi liniștit și în timpul somnului capul începe să ți se golească de creierul tău. Gândurile scapă de sinapse și o iau razna către Alfa Centauri sau mai știu eu pe unde. Sau pe care unde. Sau pe Andromeda.
Gândurile care rămân din abundeță pe pământ, se îndesesc și ele creând o presiune pe care o simțim noi acum. Și zvâcnește in timp ce gândurile morților apasă pe tâmplele noastre ca niște cărămizi pătrățoase și ne bombardează cu 40 de impulsuri pe milimetru pătrat. Calculul ăsta l-am obținut cu multă transpirație într-o seară în care mi-am ascuțit mintea cu o sticlă prietenoasă.
Ți-aș explica mai multe, domnule Burebista, dar sunt chemat la masă, mă duc să văd ce face masa aia a mea. Mai vorbim noi, că subiectul ăsta mă cam pasioneaza cu precădere. Poate mâine seară mă mai ascut un pic cu sticla aia și altcumva discutăm.